Statiunea balneoclimaterica Movila Miresei

Statiunea balneoclimaterica Movila Miresei-Braila

Comuna Movila Miresii, o găseşti uşor, ea se află la 31 de km de Brăila, venind dinspre Râmnicu Sărat. La intrarea în localitate, trec senin pe lângă un mozaic reprezentând o mireasă, dar căruia nu-i acord, din păcate, prea multă importanţă.

În urmă cu 2 secole şi mai bine, aici, lângă lacul sărat al comunei, a dispărut o mireasă, exact în momentul cel mai dorit din viaţa unei femei, măritişul. Era iarnă şi alaiul de nuntă se lupta cu nămeţii de zăpadă dintre satele Huieni şi Cutaru, căci era o vreme geroasa, de “să nu scoţi nici un câine din casa! “. Era întuneric, viscol, ger si ninsoare de nu-ţi vedeai “lungul nasului”. Dar, cum e obiceiul pe la noi, mirenii trebuie s-o ducă pe mireasă la casa mirelui şi apoi pe amândoi la locul unde are loc petrecerea, tradiţia trebuie respectată. Mireasa era frumoasă dar cam nefericită căci fusese o “căsătoie aranjată de părinţi” şi ea era dusă la “nuntă” mai mult cu forţa.

Zăpada si cenuşa vulcanica sunt cele două elemente ale naturii, care odata aşternute peste coclauri, te dezorientează complet.

Bărbaţii erau bine dispuşi iar cântecele şi chiotele lor erau acoperite doar de vuietul prelung, ca un urlet de haită de lupi flămânzi, al Crivăţului, vânt care vine din Siberia, din pustietăţile îngheţate ale fostului “Gulag” rusesc, vânt ce intra la noi pe la Botoşani şi Dorohoi, traversează întrega ţară de la Nord la Sud şi iese apoi, cu forţele slăbite, pe la Ruse si Vama Veche, ca sa le dea bineţe si bulgarilor.

Nimic nu se mai auzea, în acel iad alb şi gălăgios. Armăsarii ce trăgeau sania, întâlnesc însă în cale o movilă, o traversează în galop, iar mireasa cade din sanie. Cu şubele trase peste ochi si urechi, nuntaşii nu şi-au dat seama de nimic. Mireasa, rămasă singură, strigă după ajutor, dar cine s-o audă în acel pustiu? Crivăţul, căruia în Rusia i se mai zice şi “vântul blestemat” îi acoperea tinerei fete chemările disperate. Lupii însă o auziră şi, înfometaţi, începeau să-i dea târcoale. Dar câinii de la o stână din apropiere au simţit prezenţa lupilor. Ciobanii, miloşi şi curajoşi, au sărit în ajutor şi au dus-o pe fată la stână. În rochia ei albă, mireasa le apăru ciobanilor precum o zână din poveşti. Era o mândreţe de fată, precum ”Albă ca Zăpada ” sau Afrodita, născută nu din spuma mării ci din neaua ce acoperea încet-încet, întreg ţinutul dintre Râmnic şi Buzău. La stână, fata rămase până când trecu iarna. Un ciobănaş chipeş se îndrăgosti de ea. Nu mult timp după acea întâmplare, mireasa se mărită cu el iar tinerii şi-au construit mai apoi, cu ajutorul celorlalţi ciobani de la stână, o casă în apropierea movilei, ce i-a adus fetei, omul mult dorit.

De atunci, acel loc poartă numele de “Movila Miresii”

Lângă legendara movilă se află un lac sărat şi mulţi măslini. Un drum de asfalt, ros de vreme şi de nepăsarea oamenilor, te conduce până aproape de malul lacului. La capătul drumului, năpădite de iarbă, mai distingi fundaţiile geometrice ale unui camping şi o structură ceva mai mare, ce reprezinta perimetrul unei foste baze de tratament ce funcţiona aici prin anii comunismului. Aici la Movila Miresii, dacă ar fi să dăm crezare ghidului balnear editat în anul 1982, a existat o prosperă staţiune balneară de interes local, ce folosea ca agenţi terapeutici, apa sărată si nămolul sapropelic, cel mai valoros nămol din lume. Doar la Techirghiol mai găseşti un asemenea nămol.

“N-o să ajungeţi niciodată, nici măcar să reparaţi ceea ce-a făcut tata! “, exclama Nicu Ceausescu în anii post-revoluţionari.

Şi se pare că vorbele lui nu erau departe de adevăr. Locul pare dezolant de trist, pustiu, singuratic, precum un bătrân aflat într-un azil, care nu mai e vizitat de nimeni. Nici măcar de copiii lui.

Lacul are însă virtuţi terapeutice certe. Chiar dacă în acest an (2009) lacul a secat parţial şi apa s-a îndepărtat mult de mal, mal care a rămas sus, undeva deasupra mea, nămolul sapropelic, e-o comoară locală încă neexploatată. Niciodata n-am vazut un nămol atât de negru şi de plastic, excelent pentru împachetări. Dar, pe cine să împachetezi? De pe malul opus se poate ajunge mai uşor la apă. Văd ceva în mijlocul lacului, parcă ar fi nişte “mini-aisberguri” strălucind alburii în soarele de vară, nu-mi dau seama ce poate să fie, dar e-o imagine frumoasa! Folosesc “zoom”-ul şi văd că sunt “pet”-uri de plastic duse de vânt ce plutesc indiferente pe apa lacului. Probabil că sătenii mai vin pe-aici şi iau apă sărată, sau aduc în acele “pet”-uri apă dulce, ca să se spele de nămol şi sare, după o bălăceală.

Părăsesc cu nostalgie acest frumos loc. Satul mi se pare deosebit de bine îngrijit, iar un localnic îmi zice că spre dimineaţă, sătenii mai merg pe-acolo pe la “lacul cu noroi” ca “să-şi mai scoată durerea din oase şi reumatismul”, apoi se duc mai departe, fiecare la munca câmpului, principala lor activitate.

Nu ştiu dacă până azi a investit cineva pe-acolo vreun ban, primăria şi-o doreşte din toată inima, investiţia în “băi” însă nu aduce profit imediat, nu e ca şi când ai lua un pepene din Calafat cu 2 lei kilogramul şi l-ai vinde la Braşov cu 3 lei kilogramul, sau poate cu mai mult.

Aici, la Movila Miresii am găsit “o comoară ascunsă în noroi”, pe care ar putea-o descoperi cineva, lucru ce ar aduce bunăstarea şi fericirea multora, atât localnici, căci vor apare noi locuri de munca, cât şi pacienţi. Precedente există, o mireasă pierdută şi-a găsit aici fericirea într-o noapte geroasă de iarnă.

Sursa: http://vacanta.infoturism.ro/impresii/legenda-movilei-miresii/1590