Orasul de resedinta Targoviste

Orasul de resedinta Targiviste-Dambovita

Aşezare

“Vechea cetate de scaun Târgovişte este străbătută de paralela 44°56´ şi de meridianul 25°26´ şi este situată în Câmpia Subcolinară a Târgoviştei, parte a Câmpiei Piemontane, înalte, a Ialomiţei (200-300 m altitudine), la zona de contact dintre Subcarpaţi şi Câmpia Română propriu-zisă.
Această străveche aşezare urbană are o altitudine maximă de 295 m deasupra nivelului mării, cea minimă fiind de 263 m, iar altitudinea medie absolută este de 280 m.
Oraşul Târgovişte a apărut la o răscruce de drumuri dintre care două, mai importante, taie transversal judeţul Dâmboviţa (străvechiul drum al Braşovului, care o lega de prima capitală, Câmpulung) şi drumul Dealurilor (care o lega de Ploieşti şi de tot estul Ţării Româneşti), iar alte două drumuri de o importanţă colaterală – “Drumul Găeştilor” şi cel “al Ialomiţei” care, venind dinspre Bucureşti, înaintează spre munte până la Pietroşiţa, Moroieni şi Sinaia.
       Relieful

Câmpia Înaltă a Târgoviştei cuprinde interfluviul Dâmboviţa- Ialomiţa până la contactul cu “câmpia de divagare”, joasă şi monotonă, fiind o prelungire a câmpiilor subcolinare.
Câmpia este desprinsă din uniformitatea Câmpiei Române, Târgoviştea fiind aşezată în sectorul subcolinar al acesteia – parte a Câmpiei Piemontane Înalte a Ialomiţei -, şi în vecinătatea Dealurilor Subcarpatice – la nord, Pintenul Măgurii – la est şi Piemontul Cândeşti – la vest.
       Hidrologia

Municipiul Târgovişte şi teritoriile localităţilor suburbane Doiceşti, Şotânga, Aninoasa, Răzvad şi Ulmi sunt străbătute de râul Ialomiţa de la nord-vest – sud-est pe o distanţă de 18 km, râul delimitând vatra oraşului spre est. Încă de la intrarea sa în oraş, râul curge pe sub terasa înaltă şi râpoasă a malului drept, supusă eroziunii laterale, dar după 500 m, albia minoră se abate spre est. Prima terasă a fost amenajată din vechime pentru irigat şi pentru culturile de legume, lărgindu-se treptat, spre sud, până la 600-700 m. Terasa de pe malul stâng se înclină uşor până la piciorul Dealului, având o lărgime de cca. 2 km.
Valea alohtonă a Ialomiţei şi câteva pâraie cu văi autohtone au panta de scurgere sub 3% faţă de nivelul general al câmpiei, adâncimea variind între 1-10 m, debitele fiind influienţate de caracteristicile climatice.
În zona Târgovişte, lunca Ialomiţei are o dezvoltare asimetrică, cu acumulări intense, grinduri şi ostroave, tendinţe de meandrare şi de aluvionare periferică.
Depozitele teraselor, în majoritate, provin din remanierea pietrişurilor de Cândeşti. Zona terasei inferioare a Ialomiţei (care cuprinde toată suprafaţa construită a Târgoviştei şi zona înconjurătoare folosită pentru agricultură) este dezvoltată atât pe malul drept, cât şi pe malul stâng, dezvoltarea maximă având-o pe malul drept, peste 3 km lăţime, înclinarea redusă (1-2%), versantul bine conturat spre lunca râului şi înălţat cu aproximativ 15 m faţă de albia majoră.
Terasa de interfluviu de sub Dealul Teiş apare bine conturată şi se continuă până la sud de Târgovişte-Priseaca-Dragomireşti, cu o înălţime de 25-30 m, favorabilă evoluţiei aşezărilor.
Debitul mediu al râului este de 9-13 m3/s. Fluctuaţiile sezoniere au loc în lunile aprilie-mai, de la 12 la 15 m3/s (debit maxim), la 3-4 m3/s (debit minim).
Regularizarea albiei şi devierea apelor pe Iazul Morilor şi pe canalul deversor Ialomiţa-Ilfov, au impus amenajarea a două baraje de retenţie, unul în aval de Podul Teiş, şi altul în aval de Podul Valea Voievozilor, protejând cele două poduri şi atenuând eroziunea în adâncime a albiei.
Pe la piciorul terasei înalte de pe malul drept al Ialomiţei, pe o lungime de 4 km., curge Iazul Morilor- lucrare hidrotehnică menţionată în documente încă din vremea lui Mircea cel Bătrân, ca una dintre principalele artere economice ale Târgoviştei de altădată. Acestei străvechi lucrări hidrotehnice i s-a adăugat alta (între anii 1971-1975), pe la limita de sud a oraşului, pe o lungime de 6 km., un canal ce asigură alimentarea acumulărilor pentru irigaţii în perioadele secetoase.
Câmpia Înaltă a Târgoviştei, înclinată pe direcţia nord-vest (350m altitudine la Şotânga) şi sud-est (150 m altitudine la Bilciureşti), se îngustează pe interfuviu la numai 7-8 km lăţime şi este drenată de o reţea deasă de pâraie: Ilfovul (izvorând din Dealul Teişului), Baranga, Crevedia, Racoviţa, Mierea.
Pârâul Milioara este canalizat pe Şanţul Cetăţii din secolul al XVII-lea, şi, apoi, deviat spre râul Ilfov, iar Pârâul Târgoviştioara a fost abătut pe fundătura Uliţei Braşovului, la nord de Curtea Domnească, după ce a curs, până în secolul al XVI-lea, pe la vest de prima curte voievodală. Aceste două pâraie aproape că nu se mai cunosc, pentru că singura lor sursă de alimentare o constituie apele meteorice.
În nord-vestul Târgoviştei este situat lacul Priseaca, pe drumul judeţean Târgovişte-Voineşti-Câmpulung.
       Clima

Existenţa climei temperat-continentale pe teritoriul Târgoviştei se motivează prin faptul că paralela de 45° latitudine nordică reprezintă nu numai jumătatea distanţei dintre Polul Nord şi Ecuator, dar şi dintre culmile Carpaţilor Meridionali şi Câmpia Română, străbătând teritoriul municipiului pe la nord, pe linia Şotânga-Doiceşti-Aninoasa.
Masele de aer rece polar ocolesc arealul târgoviştean datorită prezenţei dealurilor înconjurătoare. Beneficiind de apărarea naturală împotriva vânturilor dominante, datorită barajelor oferite de Culmile Subcarpaţilor externi, care o împresoară spre nord-vest (Masivul Spătărelul – Mitropolia, cu altitudine maximă de 693 m) şi nord-est (Dealul Mânăstirii, altitudine maximă de 425 m), Târgoviştea este caracterizată de un microclimat specific urban, cu ierni blânde, uneori prea blânde, şi veri aproximativ răcoroase, cu o temperatură medie anuală de + 9,9°C (izoterma de + 10°C conturează limita nordică a câmpiei şi traversează de la vest la est Câmpia Înaltă a Târgoviştei). Circulaţia aerului fiind slabă, frecvent se produc inversiuni de temperatură. Numărul zilelor senine este în medie de 110-120 / an, iar al celor acoperite de 120-140/an. Orientarea nord-vest – sud-est a Văii Ialomiţei şi fragmentarea reliefului fac ca, la Târgovişte, vânturile din nord-vest să aibă o pondere de 23%, în timp ce vânturile din direcţia nordică să aibă o frecvenţă de numai de 37% . Viteza lor medie variază între 1-3 m/s, valoarea cea mai mare înregistrându-se în luna aprilie, iar cea mai mică în luna iunie. Câmpia Târgoviştei este spaţiul manifestărilor eoliene moderate. Vânturile cu viteze cuprinse între 2-5 m/s au o pondere de 54%, cele tari, cu viteze de peste 10 m/s, sunt rare, iar cele mijlocii, cu viteze între 5-10 m/s, au o pondere de 5,6 % . Vânturile violente sunt rare, se resimt în lunile de vară (iulie, august) şi produc pagube livezilor, culturilor şi reţelelor de telefonie şi electricitate.
Valorile precipitaţilor atmosferice sunt cuprinse între 600-700 mm anual: cele mai scăzute se înregistrează în luna martie (36 mm), iar cele mai mari în luna iunie (1000 mm), respectiv iulie, anul 2005, cu căderi spectaculoase de ape meteorice.
În zilele senine, indiferent de anotimp, pitorescul masivului Leaota din Bucegi este perfect vizibil, dominând peisajul Târgoviştei.
În Târgovişte sunt create condiţiile de apariţie a ceţei, datorită numeroaselor nuclee de condensare aflate în suspensie, la o umiditate a aerului mai mică de 100%, numărul zilelor cu ceaţă “de advecţie” fiind aproape dublu faţă de regiunile învecinate (50-55 zile). Se remarcă o frecvenţă mai mare a ceţei în lunile octombrie-februarie. Platforma industrială a oraşului, care emană în atmosferă pulberi sau noxe poluante, determină o vizibilitate mai redusă, favorizând apariţia ceţurilor de radiaţii în dimineţile cu cer senin, nebulozitatea crescând artificial din cauza poluării cu cel puţin 1/10 faţă de zonele învecinate.
Numărul zilelor cu polei este în medie de 4-5 zile, excepţia producându-se în anul 1963, când au existat 12 zile cu acest fenomen climatic.
Iarna, pe timp ceţos şi vântos (sub 5 m/s), apare chiciura în cazul advecţiei aerului umed şi în condiţiile răcirilor radiative nocturne, în medie 2-3 zile, dar în anii 1942,1954 şi 1963, numărul zilelor cu chiciură a ajuns la 20.
Brumele de toamnă, dar mai ales cele de primăvară, pe fondul temperaturilor negative, a umezelii relative apropiată de saturaţie, a micşorării turbulente a aerului, dar şi a altor cauze fizico-geografice locale, provoacă importante pagube culturilor legumicole şi livezilor de pomi fructiferi, dar fără a afecta circuitul biologic al culturilor agricole. Cele mai timpurii brume se încadrează în a doua decadă a lunii aprilie, intervalul fiind de 140-150 zile până la cele de toamnă.
Târgoviştea deţine recordul pe ţară când, în anul 1962 în luna iunie, s-au înregistrat 20,4 ore cu fenomene orajoase într-o singură zi, de 8 ori mai mult faţă de durata medie exprimată în ore/zi. În zona Târgovişte se înregistrează 3 luni reci şi umede (I,II şi XII) şi 4 luni aride (III, VIII, X şi XI), celelalte fiind moderate.
În concluzie, potenţialul climatic la Târgoviştei, în ansamblu, este moderat, fără contraste termice pronunţate, cu fenomene climatice – ceaţă, brumă, oraje – mai puţin intense şi frecvente, durata de strălucire a soarelui fiind satisfăcătoare, iar vitezele reduse ale vântului caracterizându-se prin predominarea calmului atmosferic.
       Substratul geologic şi resursele de sol

Litologia este variată, alcătuită din depozite din pleistocenul superior, din depozite aluvionale de terasă în zona Teiş, cât şi din depozite de pietrişuri, nisipuri, depozite loessoide care, împreună, au o grosime de 10-25 metri.
Solurile din zona oraşului Târgovişte sunt soluri argiloiluviale brun-roşcate, cu orizont de humus de 20-40 centimetri, care le conferă o bună fertilitate pentru plantele de cultură. Solurile suferă impactul cauzat de urbanizare şi de activităţile industriale, mai ales în zona de sud a oraşului.
Ca resurse minerale pot fi menţionate: pietrişurile şi nisipurile existente într-o zonă puternic aluvionară, petrolul şi gazele de sondă exploatate prin Schela de Petrol Târgovişte, cărbunele (lignitul) care este extras în apropierea municipiului, la Şotânga şi Mărgineanca.
În depozitele de pietrişuri, nisipuri, argile, există importante straturi acvifere locale cu caracter permanent, la adâncimi de 2-4 m în aluvialul luncilor şi teraselor de lunci.
Municipiul Târgovişte are un teritoriu administrativ în suprafaţă de 4681 ha, din care suprafaţa intravilanului este de 1966 ha, iar în intravilan 100,7 ha reprezintă zona verde. După destinaţie: suprafaţa agricolă – 2141 ha (arabil – 917 ha, plantaţii viticole şi pomicole – 20 ha, păşuni şi fâneţe – 204 ha); păduri şi alte terenuri forestiere – 1035 ha; terenuri cu ape şi ape cu stuf – 102 ha; căi de comunicaţie şi căi ferate – 153 ha; terenuri ocupate cu construcţii şi curţi – 1248 ha; terenuri degradate şi neproductive – 2 ha.
       Vegetaţia

Trăsăturile învelişului vegetal poartă amprenta reliefului, a caracteristicilor pedologice, termice şi de umiditate specifice, dar şi amprenta urbanităţii – cu arbori, arbuşti şi formaţiuni florale de decor.
Pe lunca Ialomiţei există grupări vegetale forestiere până la tufişuri şi comunităţi de pajişti cu caracter secundar.
Vegetaţia forestieră, specifică zonei de silvostepă, este bine reprezentată de anin, plop, salcie, salcâm, cireşul sălbatic, carpen, stejar, gorun, platan, arţar, ulm, frasin, tei etc., iar subarboretul este constituit din păducel, sânger, lemn câinesc, măceş, porumbar, cătină, salbă moale, soc ş.a.
Vegetaţia primară a fost profund modificată de activităţile antropice de urbanizare, încât este greu de stabilit caracteristicile vegetaţiei spontane în funcţie de condiţiile ecologice. Covorul vegetal ierbaceu a suferit mari transformări în ceea ce priveşte compoziţia floristică. Dintre ierbacee întâlnim: iarba grasă, pirul, trifoiul, mohorul, traista-ciobanului, neghina, iarba de gazon, muşeţelul, cicoarea, viorelele, toporaşii, păpădia, romaniţa, margareta, piciorul cocoşului, gălbenelele şi altele.
Condiţiile ecologice au permis dezvoltarea unor categorii de specii xerofile, cu pronunţat caracter stepic, cele mai productive specii ierbacee fiind reprezentate de Agrostis, Temis, Festuca, Rubra, Nardustricta, la contactul cu dealurile învecinate.
Din punct de vedere al regionării geo-botanice, flora este bogată şi variată, încadrându-se câmpiei înalte din regiunea sudică.
       Fauna

Lumea animală este caracterizată printr-un grad mare de adaptabilitate la mediu, formată din comunităţi de animale terestre, acvatice şi subterane.
Cele mai des întâlnite sunt veveriţa şi vulpea, iar pe lunca Ialomiţei se întâlnesc diferite specii de rozătoare: iepurele, şoarecele de câmp, popândăul, ariciul. Dintre păsări mai frecvente sunt ciocănitoarea, cucul, pupăza, piţigoiul, eretele, coţofana şi, la tot pasul, – vrabia, guguştiucul şi norii de ciori care traversează oraşul în fiecare zi, de la un cap la altul, găsindu-şi condiţii optime de habitat.
Populaţiile acvatice creează biotopuri specifice în lacuri şi râuri, iar în apele curgătoare, ca nişte săgeţi de diamant pot fi zărite specii de clean, biban, scobar şi mreană.”

Istoric

“Privind originea Târgoviştei, una din ipotezele cele mai răspândite ne spune că, primii locuitori ar fi “descălecat” din Ţara Făgăraşului, din zona satelor Viştea de Sus şi Viştea de Jos, întemeind pe Ialomiţa Târgul-Viştii. Este de observat că apariţia oraşului s-a produs odată cu “descălecatul”, tot dinspre Făgăraş, a întâilor domni, un Negru Vodă (legendar, de astă dată) şi Basarab I, unificatorii voievodatelor sud-carpatice şi întemeietorii, astfel, ai Ţării Româneşti.
Toponimul “Târgovişte” a cunoscut de-a lungul timpului varii interpretări, unele de-a dreptul hilare, dar a stârnit şi polemici academice mai mult ori mai puţin ştiinţifice, unele ridicole. De pildă, Trifidava, Tiriscum, Trifusu, Tarus, Tergovum, Turris Vicii, Turris – Vestae, Tergum – Vestae, Târgul Oastei (sau Oştii), Târgul de Vest. Cezar Bolliac va fi arătat tranşant că “Târgovişte” vine pur şi simplu de la “târg”.
Dacă prin rostire, toponimul este de sugestie slavă, totuşi, acesta se referă, prin trimitere oiconimică fundamentală, la un “punct nodal” (o aşezare) unde se practica o intensă viaţă de natură economică şi socială. Însă nu este un toponim de sorginte eminamente sud – slavă veche. Este un “asimilat” datorat unei îndelungate convieţuiri cu slavii de sud, între secolele VI-X, care îşi are rădăcina într-un traco-etrusc “TERG”. Iată filiaţiunea lexicală metatetică: TERG (trac/etrusc) – TREG (iliric) – TERGUM (latină) – TRUGU (paleoslavă meridională, dar şi celtică) – TÂRG (românesc). Toate aceste lexeme au sensul de “loc de popas /piaţă”, aşezat pe un drum, de unde sufixul – VIŞTE, derivat, posibil, din latinescul VIA (cale), care, în protoromână, prin îndelungata coabitare cu paleoslava de sud (sufixul – ISTE – pluralul, cu sens colectiv de loc/locuri), a dat, prin alienare lingvistică, VIŞTE.
Nicolae Iorga crede că, la Târgovişte, a avut loc bătălia (datând-o în 1369) dintre voievodul Transilvaniei Nicolae Lackfi şi pârcălabul Dragomir al cetăţii Dâmboviţei în vremea domniei lui Vladislav I, alias Vlaicu-Vodă, câştigată de români. Este de reţinut că, în cronica turcului Ioan Küküllö, se pomeneşte de existenţa, pe locul unde se află astăzi oraşul, a unei fortificaţii, căci “voievodul Nicolae, după ce a trecut cu oastea […] râul Ialomiţa luând cu putere întăriturile ridicate de valahi” este nevoit să se retragă. O dovadă că oraşul exista încă de atunci şi că, românii s-au bătut cu îndârjire.
Târgovişte a fost reşedinţă domnească şi capitală a Ţării Româneşti timp de trei secole cu unele întreruperi. Cercetările arheologice întreprinse în ultimile decenii la unele monumente târgoviştene nu au putut preciza în suficienţă măsură toate aspectele legate de perioada de început a oraşului şi, mai ales, despre stabilirea împrejurimilor concrete în care aşezarea rurală a devenit târg. Târgovişte este rezultatul unui proces mixt de transformare a unei aşezări săteşti mai vechi, datând cel mai târziu de la începutul secolului XIV, în oraş, cu o rapidă evoluţie de urbanizare ca urmare a existenţei unui vechi târg periodic şi apoi a stabilirii aici a unei reşedinţe domneşti. Aceste fapte au contribuit substanţial la dezvoltarea Târgoviştei, care a căpătat treptat un pregnant caracter urban în noua sa calitate de reşedinţă şi apoi de capitală a Ţării Româneşti.
Apariţia şi dezvoltarea oraşului au fost influenţate atât de poziţia geografică, cât şi de cea strategică avantajoasă.
Oraşul s-a născut şi a înflorit pe malul râului Ialomiţa, la limita dintre deal şi cea de câmpie, acolo unde locuitorii fiecăreia dintre aceste zone veneau să-şi schimbe produsele.
Poziţia naturală favorabilă – în eventualitatea unui atac, oraşul era protejat de păduri, ape curgătoare şi mlaştini – , precum şi faptul că se afla mai spre nord, mai departe de graniţa Imperiului turcesc, au contribuit la alegerea acestui loc pentru stabilirea unei reşedinţe domneşti.
Datorită inexistenţei unor izvoare documentare, momentul apariţiei aici a unui târg periodic este foarte greu de precizat. Unii cercetători consideră că începuturile aşezării şi deci şi ale târgului periodic sunt anterioare întemeierii Ţării Româneşti şi trebuie căutate în secolul al XIII-lea.
Cu privire la epoca în care Târgovişte a căpătat caracterul de târg permanet, cei mai mulţi cercetători au opinat pentru secolul al XIV-lea, fără a face însă precizări mai riguroase. Faptul că oraşul nu figurează ca punct de vamă în privilegiile comerciale cunoscute în secolul al XIV-lea probează că acesta nu ajunsese încă la importanţa pe care o aveau alte oraşe din Ţara Româneaşca, aşa cum ar fi de pildă Câmpulungul. În schimb, potrivit privilegiului acordat de Mircea cel Bătrân negustorilor lipoveni la 1403, Târgovişte era singurul oraş unde se plătea vamă, ceea ce ne face să presupunem că epoca în care s-a dezvoltat aşezarea şi s-a format oraşul poate fi stabilită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea.
Depăşirea stadiului urban incipient (preurban) al localităţii, atestată arheologic şi documentar la sfârşitul secolului al XIV-lea, este determinată în mod cert de stabilirea aici a unei reşedinţe domneşti către 1400, ceea ce a contribuit la dezvoltarea rapidă a oraşului atât încât curând a devenit singura capitală a Ţării Româneşti, înlocuind astfel Curtea de Argeş.”

(Sursa: Istoria Târgoviştei. Cronologie enciclopedică – George Coandă;
Târgovişte. Monumente istorice şi de artă – Cristian Moisescu)

http://www.targoviste.light-soft.ro/