Orasul Simleu Silvaniei

Orasul Simleu Silvaniei-Salaj

Asezare Geografica

Şimleu Silvaniei (în maghiară Szilagysomlyo, în traducere “Şimleu Salajului”, în idiş Shamloya, în germană Schomlenmarkt) este situat în partea de vest a judeţului Sălaj, la o distantă de 29 km pe şoseaua naţională D.N. 1H faţă de municipiul Zalău, reşedinţa judeţului Sălaj. Împreună cu localităţile rurale componente: Bic, Cehei şi Pustă, ocupă o suprafaţă de 62,26 km2 sub Măgura Şimleului, în bazinul hidrografic al Crasnei.
Este aşezat în lunca şi terasele a II-a şi a III-a ale Văii Crasna fiind dominat în partea de nord de masivul cristalin al Măgurii Şimleului, rămăşita a unui vechi lanţ cristalin, având aspect de muncel şi o altitudine maximă de 597 m. Dealurile premontane din împrejurimile oraşului au aspectul unor culmi domoale, în cea mai mare parte despădurite.
Se învecinează cu localităţile:

• la Est cu satul PERICEI, comuna PERICEI
• la Nord – Est cu satul BADACIN, comuna PERICEI
• la Nord cu satul GIURTELECUL ŞIMLEULUI, comuna MAIERISTE
• la Nord – Vest cu satul UILEACU ŞIMLEULUI şi satul CRISTELEC, comuna MAIERISTE
• la Vest cu satul BILGHEZD, comuna NUŞFALAU
• la Sud – Vest cu satul NUŞFALAU, comuna NUŞFALAU
• la Sud cu satele HUSENI şi RATIN, comuna CRASNA
• la Sud – Est cu satul CRASNA, comuna CRASNA.

Râul Crasna, al doilea râu important al judeţului Sălaj, care izvorăşte din Înşeuarea Oşeană, aflată între Munţii Meseş şi Munţii Plopiş, influenţează în mod direct relieful oraşului, fiind principalul agent modelator al acestuia.
Trăsăturile climatice ale oraşului sunt condiţionate de factori generali şi locali. În linii mari, ţinutul se încadrează în sectorul cu climă temperată cu uşoare influenţe oceanice. De aici rezultă prezenţa unor temperaturi medii anuale de aproximativ 9 grade Celsius şi o amplitudine ce variază între 19,3 şi 27,6 grade Celsius.
Aspectul depresionar al reliefului, favorizează pătrunderea dinspre S-S.E. a maselor de aer şi stagnarea lor având drept consecinţă apariţia fenomenelor de inversiune termică. În afară de inversiunile de temperatură, mai sunt caracteristice brumele timpurii şi uneori şi cele târzii, un numar redus de zile cu ceaţă şi umiditate ridicată de vale în raport cu versanţii.
Cantitatea medie anuală a precipitaţiilor este de 700 mm, cu un maxim în lunile iunie-iulie şi cu un minim în martie.
Vânturile cele mai frecvente bat din sectorul V. şi N.V. şi aduc cu ele umezeală.
În partea estică a oraşului, au fost descoperite izvoare termale. Temperatura apei are 40 grade Celsius şi un conţinut de săruri asemănător cu cel de la băile Boghiş. Izvorul este legat de falia râului Crasna ce continuă până în apropierea localităţii Supuru de Jos.

Istoric

Aşezat la poalele dealului Măgura, în frumoasa depresiune care-i poarta numele, oraşul Şimleu Silvaniei a fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1251, când într-un document emis la Alba-Iulia, se aminteşte de “Vathaşomlya”, prima denumire cunoscută a localitătii. La 1251 Vatha, împreună cu fiii săi Pauşa şi Dionisie au vândut moşia Şimleu palatinului Roland şi magistratului Mauriciu din familia Pok pentru suma de 100 de florini.

O ipoteză este că denumirea reală a localitătii a fost “Vatha Solyomvar” (cetatea Şoimului a lui Vath ).
Localitatea Cehei este amintită documentar în anul 1259 sub denumirea de “Terra Chechy”, iar în anul 1854 sub denumirea de “Şomlyo Csehi”. Celelalte localităti sunt atestate mult mai târziu, respectiv Pusta în anul 1913 sub denumirea de “Csehipuszta” şi “Bic” în anul 1956 sub denumirea actuală
Istoria oraşului este cu mult mai veche decât anul 1251, acest ţinut făcând parte din statul lui Burebista şi Decebal, conform descoperirilor arheologice făcute pe dealul Măgura Şimleului, ca şi tezaurul dacic de argint de la Cehei, datând de la sfârşitul sec. al II – lea î.Hr , care pun în lumină existenţa unei puternice aşezări dacice, probabil antica Dacidava, pomenită de geograful Ptolomeu în al său “Îndreptar geografic”.
Studiul asupra Tezaurului de la Şimleu a datat obiectele din aur pentru perioada regilor gepizi din secolul V după Hr. Este vorba de circa 8 kilograme de piese din aur şi argint aurit, podoabe şi accesorii de port, vase şi medalioane. Interesant de menţionat faptul că Tezaurul de la Şimleu a fost scos la suprafaţă în doua rânduri, prima etapă fiind datată pentru anul 1797. Descoperitorii tezaurului sunt doi copii, care păzeau animalele pe versantul sudic al dealului cunoscut sub denumirea de “Măgura Şimleului”. Cei doi copii au reuşit să aducă la suprafaţă 2.425,5 grame de obiecte din aur, care au ajuns, în cele din urmă, la Muzeul de Istorie Naturala din Viena, care a plătit pentru acest tezaur suma de 2.411 forini. Descoperirea comorii a fost anunţată subprefectului de pe atunci al comitatului Crasnei, Kallai Istvan, care a dirijat comoara spre Austria, având în vedere statutul de pe atunci al Imperiului Austro-Ungar. Totuşi, din transportul de atunci spre Viena, s-a reuşit deturnarea a 3 obiecte din aur, respectiv 3 medalioane, care au ajuns în cele din urmă la guvernatorul Transilvaniei de pe atunci – Gyorgy Banffy, medalioane despre care nici în ziua de azi nu se mai ştie nimic, fiindu-le pierdută definitiv urmă.
Al doilea lot al Tezaurului de la Şimleu a fost descoperit în 1889, la peste o sută de ani de la prima descoperire, tot în acea zonă a laturii sudice a dealului Măgura. Aceasta conţine piese din aur în greutate de circa 6 kilograme, de aceeaşi factură ca şi cele descoperite în primul lot, ceea ce ne duce cu gândul la faptul că această comoară a fost îngropată în doua locuri diferite. Piesele din aur se gasesc, în prezent, la Muzeul Naţional Maghiar din Budapesta.

În anul 1429 devine târg şi este cunoscut sub denumirea de “Oppidum Şomllyo”.
Istoria medievală a Şimleului este strâns legată de familia Bathory, familie princiară, care a jucat roluri importante în istoria transilvaneană. Cetatea Şimleu intră în posesia familiei mai sus amintite în urma căsătoriei lui Bathory Laszlo cu Medgyesaljai Anna, în anul 1351, devenind reşedinţa principilor ardeleni din familia Bathory.
De la începutul sec. al XVI-lea datează construirea castelului cetate din centrul oraşului, reşedinţa familiei nobiliare Bathory şi centrul unui întins domeniu feudal. Acesta cuprindea 50 de localităţi, din care 2 erau târguri: Şimleu Silvaniei şi Crasna şi 48 erau sate, din care 37 erau româneşti, iar 11 erau maghiare.
De-a lungul vremii, cetatea şi oraşul au suferit numeroase atacuri şi devastări din partea turcilor şi tătarilor, cele mai pustiitoare fiind cele din anii 1594 şi 1668. Ultimul atac a marcat şi începutul declinului cetăţii care în anul 1774 ajunge în proprietatea oraşului.
Şimleul a constituit un centru important, vizat de răsculaţii curuţi şi locul de unde generalul Iosif Bem, a pornit în anul 1848, acţiunile militare pentru ocuparea oraşelor de pe Someş: Jibou, Dej şi Cluj.

În anul 1854 este cunoscut ca Szilagy – Şomlyo
În epoca modernă oraşul a jucat un rol important politic, economic şi cultural, prin existenţa instituţiilor economice şi culturale, prin activitatea unor cărturari de prestigiu care urmăreau realizarea unităţii culturale şi politice a românilor.
În 8 noiembrie 1911 a avut loc la Şimleu o adunare populară, deosebit de importantă, la care au participat zeci de români. Au luat cuvântul personalităţi de seamă ale vieţii ardelene ca: Vasile Lucaciu, Gheorghe Pop de Baseşti, dr. Sf. Cicio Pop, dr. Victor Deleu şi alţii. Adunarea populară de la Şimleu prefaţa Unirea cea Mare de la 1 Decembrie 1918.
De fapt, adunarea cerea, în punctele ei principale egala indreptăţire a naţionalităţilor, dreptul limbii românesti, autonomia şcolii şi a bisericii, sufragiu universal, egal, direct, etc.
Şimleul a fost prezent şi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. Astfel, Alexandru Aciu, Victor Deleu, Cassiu Maniu au fost aleşi în Marele Sfat Naţional.
Pe tărâm economic au luat fiinţă instituţii de credit financiare, dintre care cea mai importantă a fost Banca “Silvana”, a carei director a fost avocatul Andrei Cosma, cel care a făcut parte din delegaţia celor 300 de ardeleni care au dus la Viena Memorandumul ce cuprindea doleanţele românilor.

Există 2 monografii care tratează istoria oraşului: Petri Morr, “Monografia judeţului Sălaj”, apărută în limba maghiară, în anul 1902 şi “Schiţa monografică a Sălajului”, scrisă de dr. Dionisie Stoica şi Ioan P.Lazar, în anul 1908, şi apărută la Şimleu.

Sursa: http://www.simleusilvaniei.ro/#