Orasul Harlau

Orasul Harlau-Iasi

Asezare Geografica

Oraşul Hârlă este situat în nord-estul ţării, la întretăierea paralelei de 47 26″ latitudine nordică cu meridianul de 26 54″ longitudine estică. Începănd din anul 1968, Hârlăul face parte din judeţul Iaşi, ocupând ăn cadrul acestuia o poziţie nord-vestică.
Din punct de vedere geografic oraşul este aşezat în aria de contact a Podişului Sucevei cu Câmpia Moldovei, subunităţi ale Podişului Moldovei, cu condiţii şi resurse naturale variate, generând economii complementare.
Vatra oraşului s-a dezvoltat în partea de nord a Depresiunii Hârlău, pe cursul superior al Bahluiului, în amonte de confluenţa părăului Nicolina. Dealurile din jur (Dl.Pietrosu – 205m, Dl.Foişor – 320 m, Dl.Pietrăria – 380 m, Dl. Viilor – 186 m, Dl. lui Vodă – 313 m, Dl.Basaraba – 421 m, Dl Sângheab – 408 m) conferă oraşului Hârlău valenţe strategice, intuite şi folosite de populaţia băştinaşă încă din vechime, iar pădurile , livezile şi viile care le acopera, sporesc pitorescul peisajelor.
Reţeaua hidrografică este reprezentată de Bahlui şi afluenţii săi. Râul Bahlui (111 km lungime) aparţine bazinul Prutului. Izvorăşte din Dealul Mare-Tudora, de la 500 m altitudine, cursul permanent începînd de la 435 m. Pâna la Hârlau parcurge 25 km, drenând un bazin de 193 km pătraţi, din care 81 % este împădurit.
Pe teritoriul oraşului Bahlui primeşte un singur afluent, pârâul Nicolina (3 km lungime). Acest pârâu izvorăşte de la nord-vest de oraş şi curge printr-o albie abia schiţată provocând inundaţii şi necesită lucrări de canalizare.
Suprafaţa administrativă a oraşului este de 3511 ha (207 ha vatra), iar cu cei 8471 locuitori (11708 locuitori împreună cu satul Pârcovaci, cu care formează o unitate administrativă) Hârlăul ocupa în 1992, locul patru între aşezările urbane ale judeţului, după municipiile Iaţi şi Paşcani şi oraşul Târgul Frumos.

Istoric

Oraşul Hârlău se înscrie într-un spaţiu de străveche şi continuă populare datorită marii varietăţi a condiţiilor şi resurselor naturale.
Dealurile înalte din vest au oferit piatră pentru construcţii şi mori, iar pădurile ce le acoperă au asigurat lemn de foc, pentru ridicarea de locuinţe sau confecţionarea diferitelor obiecte şi unelte, sursă suplimentară de hrană prin fructele şi vânatul lor ori adăpost la nevoie.
Cercetările arheologice făcute, atât în vatra oraşului cât şi în împrejurimi, au identificat urme ale vieţuirii umane încă din paleoliticul superior (35000 – 10000 de ani î.H.). astfel de urme s-au găsit pe Dealul Gurguiata (lame de silex fragmentare), Platoul Cireş (un burin din silex patinat), Dealul Vişinului-Bădeni (lame întregi şi fragmente din silex albăstrui şi brun, puternic patinate), Râpa Strâmbului (un fragment de topor plat din marma silicoasă), Platoul Sângheab (aşchii şi lame microlitice de silex patinat) şi Dumbrava Sihăstiei – sat Sticlăria (diferite piese de silex). Materialul arheologic descoperit aparţine unei populaţii de vânători şi culegători.
Aşezări ale populaţiei geto-dacice, individualizată încă de la începutul epocii fierului, s-au identificat în punctele : Dealul Miriştii-Pârcovaci (Hallstatt), Curtea domnească, la Cărămidărie, Platoul Cireş, Dealul Humăriei, tarlaua Ţelina-Bădeni (La Tehe). În 1975 s-a găsit la Curtea domnească un fragment  din gâtul unei amfore greceşti, fapt care atestă legături posibile cu lumea elenă.
Urme de locuire dacică din perioada corespunzătoare Provinciei dacia au fost date la iveală la Curtea domnească (bordeie, ceramică lucrată de mână sau la roată, din pastă cenuşie şi roşie). Fragmente de amfore romane găsite la Curtea domnească,Dealul Humăriei, Dealul Vişinului şi o monedă emisă de împăratul Traian descoperită la Feredeni, indică legături între dacii liberi şi lumea romană.

EPOCA MEDIEVALA

Inceputul evului mediu este pus in evidenta prin asezari apartinand Culturii Dridu (sec. VIII-IX) descoperite la Tarina Tiganilor si Dealul Miriste-Parcovaci. Din inventarul lor mentionam fragmentele ceramice decorate cu linii incizate vertical sau in val si un fragment de cutit.
Fragmente ceramice apartinand secolului al XII-lea s-au gasit pe Valea Nicolina, iar in curtea liceului s-au descoperit resturi de borcane din pasta nisipoasa cu scoica din secolele XIII-XIV.
Dezvoltarea economico-sociala a comunitatii romanesti a facut posibila aparitia unor formatiuni prestatale.
O astfel de formatiune, sustin unii istorici, s-a constituit si in bazinul Bahluiului superior cu centrul la Hirlau in secolul la XIV-lea.Aceasta asezare, aparuta la un vad al Bahluiului, cu rol politico-militar, aconstituit si un punct de schimburi comerciale, concentrand de asemenea si mestesugari, dar mentionandu-si functia agricola.
Asupra toponimului Hirlau s-au formulat diferite interpretari.Astfel, Victor Condurache credea ca numele ar proveni din limba pecenego-cumanilor si ar insemna ” popas”, istoricul C.C.Giurescu arata ca toponimul Hirlau ar fi de provenienta maghiara, Narcis Cretulescu il deriva de la ”hargau”-vas de masurat vinul, iar Ion Patrut considera ca are la baza antroponimul omonim.Mult mai verosimila ni se pare explicatia data de carturarul Melchisedec Stefanescu, epicop de Roman intre 1879-1892, si acceptata de geograful Ion Conea si de istoricul Nicolae Stoicescu. Acesta deriva numele orasului de la cuvantul de origine slava ”garlo-garla”.Transformarea fonetica a lui g in h se explica prin slavona.
Comunitatea urbana de aici  se bucura de anumite libertati, intrucat Harlau, ca toate orasele Moldovei medievalae,era situate pe loc domnesc.
In timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432) sunt amintiti  boierul Barla (la 4 august 1400) si paharnicul Ilea ( 15 martie 1410 ), ambii din Harlau, indicand rolul important pe care acestia il aveau in sfatul domnesc.
Rsedinta domneasca secundara de la Harlau, amintita in actul din 1 mai 1384, incepe sa fie folosita frecvent de Stefan cel Mare (1457-1504). Domnitorul a intuit rolul stractegic al Harlaului, prin pozitia cvasicentrala in cadrul Moldovei mediavale, reconstruind si dezvoltand,in anul 1486, vechea curte, iar in anul 1492 ridicand si biserica “SF. Gheorghe”.
Dupa epoca lui Stefan cel Mare, in vremea lui Stefanita (1517-1527) si a lui Stefan Lacusta (1538-1540), Harlaul, asa cum indica documentele, a exercitat o mare concurenta Sucevei.
Petru Rares (1527-1538 si 1541-1546) a fost prezentata de nenumarate ori la Harlau, inaltand si biserica  “Sf. Dumitru”.Acesta se nascuse aici, dintr-o dragoste a lui Stefan cel Mare cu Maria, o jupanita din familia boierilor Cernat, casatorita cu un targovet halauan, numit Rares, cu care a avut un fiun Toader, cunoscutul parcalab al cetatii Hotinului intre 1530-1538.
Dupa domnia lui Alexandru Lapusneanu (1552-1561 si 1564-1568) prezenta domnitorilor la Harlau inceteaza, deoarece incepand cu a doua jumatate a secolului al XVI-lea, prin mutarea capitalei la Iasi, sistemul domniei itinerante dispare.Totusi este o exceptie intre 1624-1626, cand, in urma arderii curtii  domnesti de la Iasi, Radu Mihnea muta capitala Moldovei la Harlau, aducand unele imbunatatiri si extizand curtea domneasca de aici.

In evul mediu, indeosebi in secolul XIV-XVI, la Harlau au fost emise hrisoave domnesti sau au avut loc semnificative  evenimente politice consemnate in cronica timpului.
La 6 decembrie 1497 Stefan cel Mare a sarbatorit victoriile asupra armatelor poloneze, conduse de regale Albred, de la Codrul Cosminului, Lentesti si cernauti.Cronicarul Grigore Ureche scria: “si acolo (la Harlau n.n.) atunci domnul Stefan voevod a facut mare ospet tuturor boerilor sai de la mare la mic si atunci a instituit multi viteji sa i-a daruit daruri scumpe, la fiecare dupa vrednicia sa “.
La 12 iulie 1499, Harlau, a fost incheiat tratatul de pace moldon-polon,in care se confintea deplina egalitate intre cele doua state, constituind un mare success diplomatic al lui Stefan cel Mare.
La 4 mai 1518, in timpul domniei lui Stefanita, s-a incheiat la Harlau un alt tratat moldon-polon de pe acelasi pozitii ca sic el din 1499.
La 26 octrombrie 1528 Stefanita sarbatorea victoria de la Ciunhuru, din 9 august acel an, cand o oaste moldoveneasca, condusa de vonicul Petre Carabat, infrange pe tatari de la Pericop, ce aveau in frunte pe sultanul Albu, Letopisetul lui Grigore Ureche consemneaza: “Si acolo (la Harlau n.n.) daca sau adunat, ospetie si bucuriea mare au fost si pre toti vitejii cei buni i-au daruit Stefan Voda.”.

Intr-un raportal agentului imperial Belsius catre Maximilian de Habsburg, din 13 aprilie 1562, se arata ca: “dupa incendiul di Harlau Despot, are de gand sa mute colegiul la Cotnari, la o jumatate de leghe departare”. Acest colegiu,  considera ca prima scoala de nivel mediu din Moldova, se pare ca a fost infiintat dupa 1551 de catre domnitorul Alexandru Lapuseanu, adversary inversunat al reformei, avand deci un caracter ortodox  si inscriinduse in spiritual mostenirii culturale din spatiu romanesc de la est de Carpati. Se pare ca la Harlau, sub indrumarea cronicarului Azarie, au invatat si copiii lui Alexandru Lapusneanu.
 

EPOCA MODERNA
Revolutia romana de la 1821, marcand inceputul unei noi epoci in istoria nationala si Tratatul de la Adrianopole din 1829, care a abolit monopolul turcesc asupra comertului in principate, au inviorat economia Moldovei, dar nu la un nivel normal, caci prin rapirea de catre nabsburgi, in 1774, a partii de nord, denumita apoi impropriu Bucovina, urmata de actul din 1812, cand rusi au anexat partea de est dintre Prut si Nistru, extinzand numele de Basarabia, care se folosea doar pentru zona de langa Dunare, potentialul sau se diminuase simtitor .
Viata urbana a inregistrat unele progrese.In anul 1891 existau in oras: un spital,o farmacie(infiintata in 1821 de catre  Ferdinand Clos), judecatorie, birou telegrafo-postal si o companie de dorobanti (pe actuala strada Bogdan Voda). Sub aspect edilitar relevam ca in 1858 este mentionata Mahalaua Ulitei de Lemn(actuala strada Stefan cel Mare), deci ca si in alte orase moldovene  strada principala era podita, iar iluminatul se facea cu ajutorul felinarelor.
In epoca moderna, Harlaul nu a fost ocolit nici de calamitati. Astfel in 1864 si 1865 au fost epidemii de holera si foamete, in anul 1888 un incendiu a provocat arderea aproape in intregime a targului, in 1903 s-a produs un alt incendiu.
In epoca moderna Harlaul a a fost martorul unor evenimente politice marcante.
Astfel in 1831 orasul a cunoscut febra rascoalei taranesti datorita inaspririi vietii satenilor prin impunerea legii clacii.Peste 2000 de tarani rasculati din satele inconjuratoare au intrat in Harlau, iar populatia orasului s-a alaturat rasculatilor.Raportul samesului  tinut in Harlau, din 8 aprilie  1831, consemna ca “acum si toti targovetii de aicea au dat in scris locuitorilor de prin sate ca vor tine cu dansii.”
De asemenea harlauanii si-au manifestat adeziunea la marile evenimente ale secolului al XIX-lea” Revolutia  romana de la 1848 si unirea principatelor  din 1859, au participat sub aspect uman si material la razboiul  pentru independenta din 1877-1878.
Desi departe de linia frontului, Harlaul a cunoscut  in primul razboi  mondial clipe de suprema incordare si tragice, caci aici a functionat un spital militar pentru raniti si bolnavi . Asa se explica existenta, in partea de nord al cimitirului Eternitatea , a unui cimitir al eroilor, unde in morminte comune au fost inhumati tineri ostasi care si-au dat viata pe altarul patriei.La intrarea in acest cimitir  s-a ridicat si un monument iar placa comemorativa, pusa in 1993, aminteste posteritatii de jertfa adusa de fii orasului in primul si al doilea razboi mondial.
Spre regretul nostru, placa mentioneaza doar cativa din cei 76 fii ai orasului care au cazut pe campurile de lupta in razboiul de intregire a neamului.

EPOCA CONTEMPORANA
In noile conditii istorice de dupa Marea Unire din anul 1918 orasul Harlau cunoaste o consolidare a functiei industriale prin activitatea unor unitati de capacitate mica: “Moara Zaharia”,azi garajul autobazei,Fabrica de sticla “Vitria Romana”,devenita apoi “Geamul Moldovei”,Fabrica de talpa si opinci, infiintata in anul 1925 pe locul actualului depozit PECO, doua fabrici de oale. De asemenea, au mai functionat in perioada interbelica un atelier mechanic, trei prese de ulei, cinci brutarii,un darac de scarmanat lana si un abator communal.
Viata culturala a Harlaului in perioada interbelica a cunoscut o evolutie pozitiva. Existau in oras trei scoli primare(una de baieti,una de fete si una mixta israilito-romana),cinematograful “Zeilinger”, libraria “Strul Breazu”, tipografia-librarie “Globus”.
Referindu-se la viata culturala a orasului din perioada interbelica nu putem incheia fara sa-l amintim pe Nicolae Iorga. Prezenta istoricului din anul 1939 se transforma intr-un eveniment  ce capta intreaga suflare a urbei si a satelor din jur  dornica sa audieze eruditele conferinte.
In prezenta Harlaul  se prezinta ca un oras de talie mica, cu functii complexe, polarizand partea de nord-vrst a judetului Iasi si o mica portiune a sudului judetului Botosani.

Sursa: http://gabriellungu10.hweb.hirlau.info/Asezare%20Geografica.html