Orasul Fetesti

Orasul Fetesti-Ialomita

Asezare Geografica

Situat în câmpia Bărăganului, Feteştiul a fost atestat pentru prima dată ca aşezare în anul 1528, mai întâi ca târg de cereale şi animale, iar mai târziu ca centru de schimb şi nod de transporturi.

Municipiul Fetesti este situat în sud-estul României, în judetul Ialomita, între capitala tarii – Bucuresti – si Constanta, cel mai mare port al Marii Negre. În Europa, orasul Fetesti se afla pe cursul inferior al Dunarii (sud-estul Europei Centrale), fluviu care formeaza împreuna cu Rinul si cu canalele pe care le completeaza (Dunare-Main-Rin, Dunare-Marea Neagra) cea mai importanta artera navigabila europeana (Marea Neagra-Marea Nordului). Asezarea a fost mentionata pentru prima data în anul 1528, într-un document emis de domnul tarii Românesti, Radu de la Afumati. La început, era doar un târg de cereale si de animale. Treptat, s-a dezvoltat, a devenit comuna în 1934, a fost declarat oras, iar 30 de ani mai târziu, în 1995, a primit statutul de municipiu. Se zice ca, în trecut, ciobanii, împrastiati prin Câmpia Baraganului, veneau în acest sat sa-si caute fete pentru însuratoare. De la «satul cu fete», cautat de ciobanii baraganeni, a ramas numele Fetesti. Batrânii mai povestesc ca pamânturile din jurul Fetestiului apartineau boierului Dudescu care avea o fata. La casatoria ei, i-ar fi dat ca zestre jumatate din mosie. Pe mosia fetei, a luat nastere un sat. De la numele de «mosia fetei» sau «satul fetei», asa cum se obisnuia sa se spuna atunci, se zice ca deriva denumirea de Fetesti. Tot batrânii mai spun ca exista, în zona, o movila denumita «dealul cu fete». Acolo, se aprindea focul pentru a semnala locuitorilor din aceasta parte a Baraganului o iminenta invazie turceasca. Atunci, fetele se ascundeau în sirele de paie. Semnalul luminos era vizibil în departare. Astazi, locatia nu mai exista.

Istoric

Informatiile referitoare la istoria locala sunt: în primul rând, actul de atestare documentara a localitatii, iar în al doilea rând, este hrisovul din 21 aprilie 1528, care face cunoscuta starea orasului si a mosiei Fetesti la acea vreme. Aservirea sa marilor feudali era în faza avansata, din moment ce documentul informeaza ca mare parte din sat se afla în mâna marelui boier.  Intinderea mosiei Fetesti este greu de stabilit, deoacere nu este precizata în niciun document.
Interesul stapânirii feudale pentru mosiile din zona era determinat de bogatia care exista: câmpul întins, balta si satele mari. De-a lungul anilor, s-au desfasurat dispute între marii  proprietari, manastire si boieri în tranformarea taranilor liberi în tarani dependenti. Satul Fetesti este înrobit cu totul la sfârsitul secolului al XVIII-lea.

Marile evenimente care au marcat secolul al XIX-lea determina transformari profunde în istoria Fetestiului. Astfel, ocupatia ruseasca din perioada 1829-1832 va impune un sacrificiu material fetestenilor. Obligatiile sporite ale locuitorilor din zona au creat nemultumiri care au dus la fuga mai multor familii peste Dunare. Modificari mai importante, în zona, s-au produs odata cu secularizarea mosiei Fetesti si aplicarea reformei agrare din 15 august 1864. Valoarea reformei este de necontestat, a rezolvat problema agrara, fenomen ce interesa aproape întreaga societate romaneasca.
“La Fetesti, partea lui Albu Rogoz toatã, pentru cã a venit jupân Albu Rogoz, vornic înaintea domniei mele, de a dat si a dãruit toatã partea lui, sfântului hram mai sus spus, singur, de bunã voia lui, pentru sufletul sãu si pentru sufletul pãrintelui sãu Nanu Rogoz, si pentru cã pãrintele sãu Nanul si-a pierdut capul pentru fiul sãu, Albul vornic.”
Radu de la Afumati
Voievodul Tãrii Românesti
21 aprilie 1528

 
Dezvoltarea economica, în special cea agrara, constructia de poduri si cai ferate au dus, în secolul al XIX-lea, la aparitia unor noi categorii de muncitori. Secolul XX îi gaseste pe fetesteni atasati celor doua mari evenimente care au marcat începutul acestui veac: participarea la campaniile militare din 1916-1918 si Marea Unire. Nod de cale ferata important în
S-E tarii, Fetestiul facea legatura cu trupele românesti din Dobrogea. Dupa razboi, multe familii din Fetesti au fost împroprietarite cu pamânt. O alta masura care s-a concretizat în acea perioada a fost introducerea votului universal. În perioada interbelica, în Fetesti, au activat organizatii ale diverselor partide politice: Partidul National Taranesc, Partidul National Liberal, Partidul Poporului, Partidul Nationalist. Participarea României la cel de-al Doilea Razboi Mondial si-a pus amprenta si asupra orasului Fetesti. Trupele germane au ocupat mare parte din oras, zona podului, spitalul si chiar si imobile particulare. În perioada ce a urmat, lipsurile la care erau supusi locuitorii din Fetesti, lipsa de îmbracaminte, de încaltaminte, întârzierea platii
de ajutoare, i-a determinat pe acestia sa se revolte. Operatiunea s-a dovedit a fi un real succes, finalizându-se cu capturarea si dezarmarea trupelor germane ce se retrageau pe fluviu. La 30 august 1944, trupele rusesti îsi fac intrarea în Fetesti. Este începutul unui nou calvar: ocupatia sovietica.
La nivelul întregii tari, din 1948, se trece la un sistem politic monopatrid. În cei 40 de ani de dictatura comunista, pe lânga realizari, au existat neajunsuri economice, privatiuni politice, au fost încalcate drepturile si libertatile cetatenilor.
De numele Fetestiului, se leaga povestea celui mai mare arhitect român, Anghel Saligny, si a celei mai mari lucrari de terasare din România, la acea vreme. Astfel, în decembrie 1887, guvernul român îl însarcineaza pe Anghel Saligny sa elaboreze proiectul liniei ferate Fetesti- Cernavoda prin construirea a doua poduri mari peste Dunare si peste bratul Borcea. În doar doi ani, echipa condusa de celebrul arhitect pune pe masa guvernantilor, un plan impresionant, iar, în doar cinci ani, finalizeaza si constructia, cunoscuta, astazi, drept Podurile Dunarene. Ultimul nit, din argint a fost batut pe 14 septembrie 1895. Atunci, este deschisa circulatia pe portiunea de linie Fetesti- Cernavoda Pod. Marea realizare a produs senzatie în lumea întreaga. Pe atunci, podul de la Cernavoda era cel mai lung din Europa, iar întregul complex de poduri feroviare românesti peste Dunare era cel mai lung de pe glob. Din pacate, Primul Razboi Mondial loveste crunt în magistrala constructie. Podul de peste bratul Borcea este distrus. Pâna la urma, oficialii români reusesc sa-l reconstruiasca în 1921.

Sursa:http://www.primariafetesti.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=19&Itemid=27