Romanian Turism Asta-i Romania ta!
Orasul Borsa-Maramures
Asezare Geografica
Borșa se află la 47°39′ latitudine nordică și 24°39′ longitudine estică. Altitudinea localității fiind la Valea Hotarului 617 m, în centrul orașului 673 m., iar în complexul turistic, la Gura Fântânii 823 m.
Într-o descriere a localității din anul 1941 se amintește că această comună răsfirată și risipită are o lungime de 59 km și o lățime de 35 km.
Localitatea Borșa se întinde, azi, pe o suprafață de 47482 ha, având o populație de 29000 locuitori. Întinderea localității de-a lungul șoselei care o străbate de la Valea Hotarului, pe lângă pasajul de cale ferată, până la Gura Tiboului (râul Tibou), măsoară 52 km, fiind una dintre cele mai lungi așezări din țară.
Relief
Relieful zonei Borșa este muntos, foarte accidentat, cu pante repezi și diferențe mari de nivel. Înălțimile care se întâlnesc în zonă țin de trei formațiuni muntoase: Munții Rodnei, Munții Maramureșului și Munții Țibău. Acești munți înconjoară o depresiune și sunt așezați ca adevărate ziduri naturale de cetate; aici se poate aminti o ramură industrială importantă a regiunii: mineritul din zona Baia Borșa.
Munții Rodnei se întind pe o distanță de 40 km de la est la vest și au două vârfuri principale: Puzdrele (2188m) și Pietrosu (2303m fiind cel mai înalt din Carpații Orientali).
Cel mai înalt vârf din Munții Maramureșului, este vârful Toroiaga (1929,9 m) la poalele căruia este situat cartierul Băile Borșa (aparținând orașului).
La sud, hotarul orașului Borșa este mărginit de culmile Munților Rodnei, cu vf. Pietrosul, vf.Negoiescul Mare și vf. Repezii. Vf. Pietrosul (2303 m) desparte Borșa de județul Bistrița Năsăud.În partea de răsărit se află Carpații Răsăriteni, prin râul Tibou, Borșa are hotar cu Bucovina, mai precis cu județul Suceava.
În partea nordică, dincolo de vf. Toroiaga, Borșa are hotar cu Ucraina, iar spre N-V hotar cu Vișeu de Sus despărțiț de acesta prin Valea Vaserului – Valea Răului , iar de comuna Moisei o desparte Izvorul lui Dragoș.
Istoric
Prima atestare documentară a localității datează din 1353, când se menționează că făcea parte din domeniul Cuhea ce aparținea Bogdăneștilor (în jumătatea ajunsă, înainte de acest an, în stăpânirea lui Bogdan). În 1365, regele Ungariei, Ludovic I, confiscă domeniul Bogdăneștilor (inclusiv Borșa, sub numele Borș) și-l dăruiește Drăgoșeștilor (fiilor lui Sas: Balc, Drag, Dragomir și Ștefan), această danie fiind întărită în 1373 și 1384- cf. Radu Popa, Biserica de piatră din Cuhea și unele probleme privind istoria Maramureșului în secolul XIV, în SCIV, tom XVII, nr.3/1966, p. 513 . Numele Borșei reapare în documente la 20 iunie 1450, când în această posesie sunt introduși Nicolae și Luca, fiii lui Ștefan, și Nan, fiul lui Hotiko din Vișeu – cf. I. Mihaly, Diplome maramureșene, Sighet, 1900,p. 350-353. Un eveniment important din istoria localității este victoria obținută de borșeni, sub conducerea protopopului Șandor Lupu, asupra tătarilor care se întorceau din ultima incursiune de pradă în Maramureș, în 1717, la locul numit, astăzi, Preluca Tătarilor. Biserica din localitate a fost arsă în această incursiune și refăcută în anul 1800. Aproape la un secol distanță (1895) a fost construită una nouă, din piatră, existentă și azi. În 1774 Borșa era comună și parohie. Un fapt mai puțin cunoscut este și evenimentul din martie 1945 când borșenii, sub comanda primarului de atunci, au salvat Maramureșul de sovieticii care urmau să instaureze o conducere maghiară în zonă
Sursa: Wikipedia
