Municipiul Orsova

Municipiul Orsova-Mehedinti

Asezare Geografica

Bazinetul  depresionar  Orşova  este  o  componentă  a  depresiunii  Ogradena-Bahna,  unitatea  acestei  depresiuni  fiind  exprimată  atat  de  peisajul  geografic  cat  şi  de  structura  geologică  şi  de  prezenţa  unei  suprafeţe  de  nivelare  unitară  la  un  nivel  superior  de  300-350 metri  in  care  au  fost  sculptate  actualele  bazinete  de  eroziune.

Nivelul  de  400-450 metri �ncadrează  depresiunea  Orşova  in  partea  de  NE  şi  NV  prin  pătrunderea  in  bazinetul  depresionar  a  unor  culmi  joase  ale  munţilor Mehedinţi  şi  munţilor  Almăj.

Nivelul  de  300-350 metri  apare  pe  marginea  depresiunii,  contactul  cu  regiunea  limitrofă a  munţilor  fiind  format  din  culmile  interfluviale  ale  bazinetelor  din  componenţa  depresiunii  Ogradena-Bahna. Nivelul  terasei a 8-a a  Dunării  are  extindere  in  Dealul  Bărzuica,  Dealul  Meja, Dealul  Alion,  Dealul  Drănic.

Nivelul  de  250-270 metri   corespunde  unei  terase  a  Dunării  cu  altitudine  relativă  de  200-220 metri. Terasa a 7-a  apare  sub  formă  de  umeri  in  Groapa  Lupului,  Valea  Slătinicului,  Valea  lui  Ivan.

Nivelul  de  200 metri  corespunde  terasei  a 6-a a  Dunării,  intalnindu-se  pe  văile  afluente  Slătinicului,  Valea  lui  Ivan,  Culmea  Poienilor.

Nivelul  de  150 metri  – terasa a 5-a  a  Dunării  este  bine  reprezentat  in  Dealul Viilor,  Dealul  Dracului,  Dealul  Cioaca  Mică.

Nivelul  de  110-130 metri  – terasa a  4-a  a  Dunării, a  fost  puternic  modificat  de  terasarea  şi  nivelarea  terenurilor  pentru  amplasarea   vetrei  noului  oraş  Orşova.

Suprafeţele  de  teren  sub  70 metri  altitudine,  care  includ  terasele 3-2-1,  precum  şi  lunca  Cernei,  au  fost  acoperite  de  apele  lacului  de  acumulare, formandu-se  Golful  Cerna.

IV. CLIMA    ORŞOVEI

Particularităţile  climatice  ale  zonei  depresionare  Orşova  sunt  rezultatul  interacţiunii  dintre  procesele  radiative, circulaţia  generală  a  atmosferei,  condiţiilor  variate  ale  reliefului.

Temperatura  medie  anuală  la  Orşova  este  de  10,8  grade  Celsius.

Temperatura  medie  a  lunii  ianuarie  este  de  – 0,7 grade  Celsius;  in  luna  iulie  se  �nregistrează  o  temperatura  medie  de  22,1 grade  Celsius .

Precipitaţiile  medii  sunt  de  734  mm (intre  anii  1901-1990).  in  anul  1991 s-au inregistrat

873,3  mm.  După  anul  1970,  odată cu  construirea  barajului  şi  formarea  lacului  de  acumulare,  un  fenomen  deosebit  de  frecvent  este  seceta.

Grosimea  medie  a  stratului  de  zăpadă  este  de  10 cm,  fiind  specifică  lunilor  ianuarie-februarie.

Direcţia  predominantă  a  v�ntului  este  N  şi  NV.  Viteza  medie  anuală  este  de  4,5   m\s.

V.  APELE

Reţeaua   hidrografică  a  Orşovei  este  reprezentată  de  2  artere:  Dunărea  şi  Cerna,  precum  şi  de  unele  permanente  sau  semipermanente: , Ijnic,  Slătinicul,  Graţca,  Mozna,  Dalboca.

 VI.  VEGETAŢIA,  FAUNA,  SOLURILE

a).  Specii  europene � fagul,  gorunul, carpenul, alunul. Subarboretul  este  format  din  mărul  pădureţ,  păducelul,  cornul,  sorbul,  teiul.

b).  Specii  eurasiatice plopul  alb,  plopul  negru,  sălcii.  Din  familia  Graminee  se  �nt�lnesc  specii  ale  genurilor  Bromus,  Poa,  Festuca.

c). Elementul  mediteraneean  cuprinde  specii  mezoxerofile  şi  xerofile:

mojdreanul,  cărpiniţa,  cruşinul,  cerul,  garniţa,  gorunul,  castanul,  frasinul, smochinul,  magnolia.

d).  Elementul  pontic  este  slab  reprezentat  in  zonă  prin: arţarul  tătărăsc, porumbarul.

Endemismele  sunt  considerate  plantele  ale  căror  areale  sunt  cuprinse  in  intregime  zonei  sau  o  depăşesc  in  zonele invecinate.

Unele  dintre  speciile  considerate  endemice  sunt  răspandite  şi  in  alte  spaţii  geografice  din  sudul  Europei  (smochinul,  magnolia,  castanul  dulce,  scumpia  şi  mojdreanul).

Unele  specii  sunt  locale  ca  Stipa danubialis  la  Porţile  de  Fier,  Dianthus  pallens  (garofiţa  sălbatică),  Pinus  nigra  banatica,  Padus  mahaleb  (vişinul  turcesc),  br�nduşa  galbenă  (Crocus  moesiacus).

Pădurea  se  impune  in  peisaj  prin  intrepătrunderea  elementelor  continentale  cu  cele  termofile  sudice.

Pe  versantul  abrupt  de  pe  malul  stang  al  Cernei  şi  pe versantul  estic  al  văii  Slătinicului  sunt  instalate  sibleacurile  formate  din  cărpiniţă  (Carpinus orientalis),  mojdreanul  (Fraxinus ornus)  şi  scumpie  (Cotinus coggygria)  pe  soluri  slab  evoluate  şi  puternic  scheletice.

Sibleacul  dezvoltat  pe  litosoluri  şi  soluri  brune  puternic  scheletice,  excesiv  drenate,  au  un  facies  bogat  in  elemente  termofile  pe Dealul  Moşului  şi  pe  Dealul  Alion :  Quercus  pubescens  (stejarul  pufos),  Quercus  virgiliana,  teiul  argintiu  (Tilia  tomentosa)  şi  liliacul  (Syringa vulgaris).  Pe  versanţii  sudici  ai  Dealului  Moşului  şi  Alion  apare  nucul  (Juglanus  regia)  şi  păduri  de  salcam  in  amestec  cu  alte  foioase.

�n  locul  pădurilor  defrişate  se  instalează  tufişuri  termofile  de sibleac  şi  pajişti  cu  păiuş  de  livezi,  bărboasă  şi  obsigă.

Fauna  e  caracterizată  printr-o  mare  diversitate  de  specii :  căpriorul,  mistreţul,  lupul,  vulpea,  dihorul  şi  nevăstuica.  Pe  solul  umed  al  pădurii  se  intalnesc  brotăcelul,  guşterul,  şoparla,  şarpele  Coheber  jugularis  caspius,  vipera  cu  corn  şi  broasca  ţestoasă  de  uscat.

Principalele  specii  de  păsări  din  depresiunea  Orşovei  sunt  gaiţa  de  pădure,  coţofana,  cioara,  mierla,  piţigoiul,  vrabia,  ciocănitoarea,  uliul  găinilor,  cucuveaua  şi  buha.  in  sezonul  rece,  golful  Cerna  adăposteşte  lişiţe,  raţe  sălbatice,  cateva  exemplare  de  cormorani  şi  cateva  lebede.

Fauna  acvatică  a  suferit  modificări  după  construirea  barajului  de la  Porţile  de  Fier.  Ihtiofauna  cuprinde  următoarele  categorii :

– peşti  migratori  anadromi morunul,  cega.

– peşti  reofili,  care  cresc  şi  se  reproduc  in  Cerna :  cleanul,  mreana.

– peşti  semimigratori somnul,  crapul,  plătica,  babuşca,  şalăul,  ştiuca,  obletele.

– peşti  stagnofili bibanul  soare,  carasul,  roşioara,  ţiparul,  linul.

Solurile  caracteristice  depresiunii Orşova  sunt  influenţate  de  litologie,  relief,  climă,  vegetaţie:

– solurile  aluviale  prezintă  fenomene  de  inmlăştinire,  fiind  puţin  utilizate  agricol  (litosoluri,  erodisoluri)

– cambisolurile  sunt  reprezentate  prin  soluri  brune  eubazice,  mezobazice,  fiind  asociate  cu  solurile  semigleice  argiloase

– solurile  argiloiluviale  sunt  brune  podzolite,  folosite  in  special  pentru  păşuni  şi  pomicultură

– argiluvisolurile  includ  soluri  vechi,  dezvoltate  in  condiţii  de  drenaj  natural  bun  sau  moderat

VI. REZERVAŢII  NATURALE

In  depresiunea  Orşova  nu  există  nici  o  rezervaţie  naturală,  dar  In  Imprejurimi  sunt  localizate :  rezervaţia  Cazanelor  Dunării,  rezervaţia  Gura  Văii,  rezervaţia  Faţa  Virului  şi  locul  fosilifer  Bahna.

Istoric

Importanţa  strategică  şi  economico-socială  precum  şi  caracterele  geografice  distincte  ale  Defileului  Dunării  la  Porţile  de  Fier  sunt  principalele  motive  care  au  generat  din  vechi  timpuri  atenţia  oamenilor  de  ştiinţă  asupra  acestei  regiuni.  in  unele  lucrări  ale  scriitorilor  din  antichitate  şi  din  evul  mediu  timpuriu  (Ptolemeu, Ulpianus, Procopius  din  Cezareea) apar  primele  informaţii  de  natură  geografică  cu  privire  la  defileul  carpatic  al  Dunării. Există  o  seamă  de  relatări  in  lucrările  geografice  şi  cartografice  aparţinand  unor  istorici  şi  geografi  arabi  şi  italieni. (Abdul  Feda  1273-1331).  Documentele  cartografice  se  inmulţesc  incepand  cu  sec. al XVIII- lea,  �ntre  acestea  figurand  harta  Ţării  Romaneşti  a  stolnicului  Cantacuzino,  tipărită  la  Padova  in  1700,  harta  lui  Schwant  pentru  Oltenia  in  1723,  harta  aromanului  Rhigas  din  Velestin  apărută  la  Viena  in  1797.

Secolul  XIX  continuă  să  imbogăţească  documentele  cartografice  in  care  figurează  zona  Defileului  Dunării.  inceputul   face  geomorfologul   A. Penck, care, in  1891  emite  ipoteza  că  valea  transversală  a  Dunării  prin  Carpaţi   este  un  canal  de  scurgere  străveche  care  a  supravieţuit  ridicării  catenei  muntoase  şi  scufundării  bazinelor  depresionare  despărţite  de  inălţimile  lor. in  1896  Fr.  Toula  explica  formarea  defileului  prin  săparea  unei  văi  din  amonte  spre  aval  ca  urmare  a  inălţării  lacului  Panonic.  in  aceeaşi  perioadă,  G. Ionescu  şi  M. Drăghiceanu  explică  formarea  defileului  prin  existenţa  unei  falii.  in  1902  geograful  francez  Em.  De  Martonne  formulează  ipoteza  captării  unei  Dunări  panonice  de  către  un  rau  cu  nivel  de  bază  mult  mai  jos,  care  curgea  spre  lacul  Campiei  Rom�ne  aflat in  continuă  regresiune  spre  est.  Această  ipoteză  a  fost  susţinută  de  G. Vilsan (1916). Geograful  sarb  J.   Cvijic  (1908)  formulează  ipoteza  antecedentei  care  susţine  că  fluviul  a  format  valea  prin  munţi  pe  traseul  unei  vechi  stramtori  marine  miocene,  a  cărei  existenţă  este  probată  de  resturile  sedimentare  din  depresiunile  alăturate.

�ntre  cele  două  războaie  mondiale  lucrările  de  specialitate  se  diversifică :

Gh.  I.  Niculescu,  N.  Popp,  R.  Călinescu, V.  Mihăilescu,  I.  Simionescu.

Cunoaşterea  completă  a  zonei  se  realizează  prin  efectuarea  unor  studii  ample  geografice  folosite  pentru  elaborarea  unei  lucrări  complexe:   Geografia  văii  Dunării  romaneşti  in  1969,  editată  sub  egida  Institutului  de  Geografie.

Cercetările  au  continuat  şi  ulterior  asupra  genezei  şi  evoluţiei  văii  Dunării (V. Mihăilescu,  M.  Iancu ,  C.  Gheorghiu,  Gr.  Posea,  N.  Popescu,  V.  Velcea, Ilie  I.  Rădulescu,  M. Grigore  si  altii).  Au  existat  şi  studii  privind  hidrografia  Dunării:  I. Pisotă,  V.  Trufaş,  I. Zăvoianu, V. Sencu, I. Ujvari.

Lucrările  ce  descriu  clima  regiunii  au  fost  �ntocmite  de:  E.  Dumitrescu, Gh. Neamu, E. Teodoreanu, Octavia  Bogdan (1978).  Studii  fito-geografice  au  fost  elaborate  de: N. Costache, R. Călinescu, Sofia  Iana. Contribuţii  importante  in  domeniul  geografiei  economice  au  fost  aduse  de  I. Popovici,  C . Petrescu,

C. Herbst,  N. Caloianu,  I.  Letea,  Gh.  Dragu,  M. Chiţu,  L.  Panaite,  S.  Iancu  şi  alţii

Sursa : http://www.primariaorsova.ro/