Mănăstirea Tarniţa.Loc Gagesti-Vrancea
Mănăstirea Tarniţa este unul dintre cele mai vechi şi vestite lăcăsuri mănăstiresti din pădurile Vrancei…
- Condiții de vizitare: deschis turiștilor
- Sărbătoare anuală: 15 august
Se spune că Schitul Tarniţa a fost ridicat în urma unui semn divin de o mȃnă de monahi care căutau un loc cȃt mai departe de lume pentru a se stabili. În timp ce urcau spre vȃrful Măgura, şaua de lemn a măgarului care ducea odoarele bisericii s-a rupt. După ce era reparată, aceasta tot continua să se rupă, astfel că monahii s-au gandit că voia Domnului este să ridice schitul în acest loc.
Se presupune că numele mănăstirii Tarniţa provine din limba sarbă, cuvȃntul fiind folosit în Moldova cu sensul de “şa”. Printre lucrătorii care confecţionau şei de lemn se aflau şi călugări, care erau numiţi “Călugării de la Tarniţa”,
În 1950 mănăstirea de călugări va fi ocupată de o obşte de maici, însă în 1959 acestea sunt nevoite să plece şi pȃnă în 1990 viaţa monahală va fi intreruptă. În 2006 biserica de lemn a ars într-un incendiu, iar pe locul ei a fost înălţată o biserică din lemn cu fundaţie de beton.
Biserica este construită în formă de cruce, cu un pridvor inchis, care pare să fie adăugat mai tȃrziu. Este compartimentată în Altar, naos şi pronaos. Ferestrele din Altar, naos, pronaos sunt din lemn, duble, dreptunghiulare, cu alte ferestre mici arcuite deasupra lor. Naosul se delimitează de pronaos prin doi 2 stalpi groşi din lemn şi are absidele largi şi puţin pronunţate. Pe naos există o turlă mare deschisă, cu baza pătrată, care continuă sub formă de hexagon, iar partea terminală este de forma unei mitre arhieresti.
În apropierea bisericii se află clădirile utilitare, cu verande vopsite în culori pastelate şi împodobite cu flori, accentuȃnd starea de linişte şi pace sufletească pe care acest loc o transmite.