Mănăstirea Recea. Com Dumbraveni-Vrancea
Mănăstirea Recea este amplasată în zona Subcarpaţilor de curbură, pe raza satului Cândeşti, comuna Dumbrăveni . Drumul până la mănăstire se face relativ uşor , fie direct din şoseaua naţională, pe lângă albia râului Recea şi livezile de cireşi ale gospodarilor din partea locului, fie din satul Bordeşti, pe un drum asfaltat până în apropierea mănăstirii. Mănăstirea este aşezată între dealurile Cândeştilor, sub poala pădurii .
Intrarea se face pe o veche poartă din lemn sculptat. În stânga intrării îsi dorm somnul de veci maicile trecute la cele veşnice, în dreapta te întâmpină florile îngrijite cu dragoste de cele aproape douăzeci de vieţuitoare ale mănăstirii. Drept în faţă te întimpina biserica “Adormirea Maicii Domnului”, încadrată de brazi impresionanţi, martori muţi ai trecerii anilor. Vis-a-vis de intrarea în biserică se află un izvor cu inscripţia “Cine un ban va dona, lipsă în casă nu va avea” . Acest izvor se spune că a fost sfinţit cu agheazma adusă de la Ierusalim. Monumentul de marmură ridicat la acest izvor reprezintă o cruce pe care este pictat Mântuitorul la izvorul lui Iacov, în Samaria. Chiliile vechi ale măicuţelor precum si constructia nouă si impunătoare ce cuprinde paraclisul, stareţia şi noile chilii, sunt aşezate în vale faţa de biserică, fiind legate de aceasta printr-o alee pietruită, umbrită de acceişi brazi de poveste şi înfrumuseţată de flori şi arbuşti decorativi .
Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost consolidată în perioada 1985-1990 . Actuala pictură interioară si exterioară a fost executata după anii 90. Biserica are formă tradiţională de navă, cu trei turle pe pronaos si două mici turle pe altar. Intrarea în biserică se face pe o uşă metalică în fostul pridvor care astăzi este o prelungire a pronaosului, care este delimitat de naos de stâlpi de zid . Catapeteasma este din lemn şi datează din anul 1987 . Pardoseala întregii biserici este realizată din gresie , parchet şi ciment mozaicat. Biserica este acoperită cu tablă.
Muzeul În clădirea nouă este de asemenea amenajat şi un muzeu care cuprinde comorile, mai ales de suflet , ale acestei mănăstiri. Se află asezate aici mai multe obiecte de cult valoroase adunate de-a lungul timpului, icoane vechi din anii 1800 , vestita cărămidă pe care este inscripţionat numele monahului Antipa şi anul 1877. Această cărămidă a fost descoperită în timpul săpăturilor pentru reconstrucţia bisericii, chiar pe locul altarului şi reprezintă mărturia nu numai a existenţei din vechime chiar pe acest loc a mănăstirii ci şi încă o dovadă a darului minunat de previzionară a preacuvioasei maici Iuliana Caragiou, care a intuit in 1947 exact locul unde fusese vechea mănăstire. Tot în muzeu se păstrează şi Sfânta Evanghelie de la anul 1749. Clopotul de 70 kg a fost donat în anul 1847.
istoric
Prima atestare a existenţei unui locaş de cult pe locul actualei mănăstiri Recea este datată în anul 1685 când într-un document al vremii este menţionat Schitul Recea . Apoi mai sunt făcute menţiuni despre acest schit în 1700 şi 1710.
Biserica a fost reconstruită la începutul secolului XIX şi după această dată mai cunoaşte reparaţii mai importante şi lucrări de consolidare în 1850, 1948, 1983. Istoria acestui aşezămant monahal a cunoscut mai multe perioade de înflorire şi de cădere în uitare . În urma Legii secularizării averilor mănăstireşti din 1863, aşezământul este desfiinţat ca mănăstire , rămânând să servească doar ca biserică de parohie, până în anul 1947, când, potrivit mărturiilor cu iz aproape de legendă, trei călugăriţe au poposit pe dealul unde se află astăzi mănăstirea, ascultând de înalta poruncă primită în sufletul lor, de a repopula fosta aşezare monahală. Una din călugăriţe era Iuliana Caragioiu. În timpul comunismului, în anii ’50 călugăriţele de aici trăiesc o noua perioadă de asuprire. Abia după 1990 mănăstirea a fost reînfiinţată , executându-se mai multe lucrări de restaurare şi construcţii noi pe cuprinsul mănăstirii.
Sursa: http://www.manastiri-vrancene.ro/manastirea-recea/recea-istoric