Mănăstirea Coteşti

Mănăstirea Coteşti. Com Cotesti-Vrancea

Mănăstirea Coteşti este aşezată la trei kilometri depărtare de localitatea cu acelaşi nume, în marginea unei păduriBiserica “Sfânta Treime”, construită în secolull al XVIII-lea  a fost consolidată şi renovată în 2006. În biserică s-a păstrat pictura murală originală care este într-o stare avansată de degradare.

Totuşi pe cea mai mare suprafaţă se pot distinge destul de bine detaliile acesteia. Ca toate bisericile tradiţionale din Moldova şi aceasta a fost construită în formăde arcă, compartimentată în altar, naos şi pronaos. Pereţii bisericii sunt construiţi din caramidă şi fundaţia este din piatră. Zidul este masiv, având o grosime de aproximativ un metru. De asemenea catapeteasma este din zid. Trecerea din pronaos în naos se face pe sub o arcadă sprijinită pe doi pilaştri . O a doua arcadă susţine bolta Altarului. Naosul este luminat de două ferestre aşezate de o parte şi de alta a bisericii , pe peretii dinspre nord şi sud. Găsim o a treia fereastră pe peretele dinspre sud în pronaos. Turla octogonală aşezată pe o bază pătrată are patru mici ferestre orientate in cele patru puncte cardinale.  În exterior biserica este decorată de jur-împrejur cu mici ocniţe în care sunt pictaţi Sfinţii Apostoli. Deasupra intrării este pictată icoana hramului- “Sfânta Treime”.  Clopotniţa mănăstirii – cea de-a doua construcţie care face parte , alături  de biserică, din ansamblul monumentului istoric al Mănăstirii Coteşti, este contruită din zid masiv şi este aşezată în partea de nord-vest a mănăstirii. Sub aceasta se afla o tainiţă care a servit de-a lungul timpului ca loc de refugiu.

Una dintre cele mai de preţ comori ale mănăstirii este icoana făcătoare de minuni înfăţişând-o pe Maica Domnului alăptând Pruncul- “Maica Domnului Hrănitoarea” , cum o numesc maicuţele de aici, datând din anul 1865.

Istoric Mănăstirea Coteşti

Numele localităţii, preluat şi de mănăstire vine de la căpitanul Stan Cotea care în 1470 a primit în stăpânire mai multe sate din Vrancea de la Radu al III-lea cel Frumos. Generaţii la rând, urmaşii căpitanului au ocupat funcţiile de dregători, iar locul este cunoscut al Coteştilor. Interesant este faptul că Mănăstirea Coteşti nu este o ctitorie a vreunui dregător domnesc din Ţara Românească, aşa cum sunt majoritatea mănăstirilor de pe frontiera de nord a Munteniei. Coteşti nu este nici ctitoria vreunei obşti săteşti, cum întâlnim în anumite localităţi importante din acest colţ de Românie. Mănăstirea Coteşti a fost întemeiată cel mai probabil la începutul secolului al XVIII-lea, acest lucru fiind dovedit de un pomelnic al ctitorilor  mănăstirii Coteşti datând din anul 1720. Conform acestui  pomelnic , care a fost transcris în 1941 din litere chirilice în litere latine, ctitoria poate fi atribuită episcopului Buzăului, Ştefan .

Apoi găsim menţionată mănăstirea într-un document datat  12 ianuarie 1757 ,  păstrat  în Arhivele Statului. De-a lungul timpului mănăstirea a fost locuită succesiv de călugări şi de maici, cunoscând mai multe perioade înfloritoare. Vicistitudinile vremurilor au lovit greu mănăstirea. În timpul Războiului din 1916-1918 biserica a suferit mari pierderi. Toate manuscrisele, actele , hrisoavele domneşti care se aflau în posesia mănăstirii au fost distruse. Unul din clopotele donate în 1859 de slugerul Cotescu a fost luat de germani. De asemenea a fost afectată de cutremurul din 1940. A fost restaurată în anul 1947, an din care se păstrează şi pisania de deasupra intrării în biserica. În momentul desfiinţării mănăstirii în anul 1960 mănăstirea număra 80 de maici care locuiau în 44 de chilii. Mănăstirea este repopulată după anul 1990, în prezent aici locuind numai câteva maici, prin stradania cărora s-au construit clădiri din zid pentru trapeză, stareţie şi chilii. A fost renovată clopotniţa şi în 2006 s-au executat lucrări de renovare exterioară a bisericii.

Sursa: http://www.manastiri-vrancene.ro/manastirea-cotesti