Romanian Turism Asta-i Romania ta!
Maastirea Dridu.Com Dridu-Ialomita
Hram: Sfântul Mucenic Dimitrie
La 50 km de Bucuresti, NE (DN E 80), pe drumul care leagă capitala de comuna Afumaţi, iar, mai apoi, de comuna Moviliţa, se deschide o cale la stânga, desprinsă din şoseaua principală şi lungă de 9 km, care te conduce spre dealul Busuioc, în locul numit La Metereze. Pe aceste locuri se afla cândva cetatea domnitorului Matei Basarab. Tot aici, în urma săpăturilor arheologice, au fost scoase la iveala mărturii istorice din perioada daco-romană: diverse obiecte, ceramică roşie, monede din timpul lui Hadrianus şi al lui Antonius Pius. La începutul secolului al XVI-lea satul Dridu devine mânăstiresc, fiind dăruit de domnitorul Radu cel Mare (1495- 1508) mânăstirii Dealu, iar în 1522 domnitorul Radu de la Afumaţi duce o bătălie sângeroasă cu turcii pe câmpiile de la Dridu. Astfel, meleagurile de la Dridu pot fi considerate un adevărat tezaur arheologic, mărturie a istoriei acestor locuri. Direcţia Generală a Monumentelor Istorice consimte la împletirea istoriei cu spiritualitatea, aprobând în anul 1987 zidirea pe aceste locuri a unui aşezământ sfânt.
În anul 1991, în ziua de 30 august, maica stareţă Gabriela Haraga a primit binecuvântarea fericitului întru adormire patriarh Teoctist de a ridica pe aceste meleaguri un aşezământ spiritual, loc de rugăciune şi pace duhovnicească. Astăzi, în aceste locuri, afli strălucirea Mânăstirii Dridu, cuprinsă în cadrul comunei cu acelaşi nume, înconjurată fiind aproape în toate părţile de pădure şi oglindită de lacul barajului Dridu, la confluenţa râurilor Ialomiţa şi Prahova.
Maica Gabriela Haraga a pus temelia chiliilor în 1992, iar în următorul an a ridicat o bisericuţă din lemn, care mai târziu devine paraclisul mânăstirii. De dimensiuni reduse, biserica este de tip sală şi dispune de o singură turlă, deasupra naosului, turlă de lemn învelită cu tablă. În 1995, este ridicat parterul chiliilor, turla bisericii şi crucea, sub îngrijirea părintelui inginer Cornel Chiricuţă şi a ucenicului său, părintele ierodiacon Gheorghe. În continuarea bisericii, către sud- est, se află clădirea cuprinzând stăreţia şi chiliile, edificiu etajat, realizat în stil neo-românesc, finalizate în 1996.
Între anii 1997-2000, a fost ridicată biserica de zid a mânăstirii Dridu de către soţii Dumitru şi Steluţa Ilinescu, care devin ctitorii acesteia. Piatra de temelie a aşezământului monahal (în ziua de marţi, 13 septembrie 1994), construit într-un asemenea loc încărcat de istorie şi având hramurile Acoperământul Maicii Domnului şi Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, a fost pusă în anul 1992, în anul 1995 ridicându-se şi un paraclis de lemn. Biserica de zid are un plan trilobat şi dispune de pridvor deschis şi cele trei încăperi clasice de cult. Trei turle, circulare ca plan, dau aspectul esenţial lăcaşului, al cărui exterior este zugrăvit în alb.
Pictura interiorului este executată în stil neo-bizantin, combinaţie între frescă şi tempera. Tot familia Ilinescu a susţinut pictarea bisericii în stil brâncovenesc de către pictorul Dumitru Macovei din Bacău, placarea interiorului bisericii cu marmură şi a dăruit mânăstirii catapeteasma din stejar, candelabrele din alamă şi alte multe, câte au mai fost de folos bisericii. În pronaos, în stânga intrării se află tabloul ctitorilor, Dumitru şi Stela Ilinescu, iar în dreapta intrării se află tablourile episcopilor Nifon şi Damaschin ai Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor.
În anul 2002, odată cu finalizarea lucrărilor la sfânta biserică, s-a hotărât sfinţirea acesteia. La acest eveniment, alături de preasfinţitul Damaschin, au mai participat în calitate de invitaţi Înaltpreasfinţitul Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, Preasfinţitul Calinic, episcopul Argeşului şi Muscelului, împreună cu un impresionant sobor de preoţi.
În relicvarul Mânăstirii Dridu se află mai multe sfinte moaşte ( Sfântul Sava, Sfântul Ignatie, Sfântul Taron, Sfântul Apostol Andronie, Sfântul Mucenic Acachie, Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului), aduse din Grecia de catre duhovnicul mânăstirii, preacuviosul Emilian Moroşanu.
Pe lângă rugăciune şi truda de zi cu zi, obştea de la Dridu, se îndeletniceşte cu pictura pe lemn, pânză, sticlă, confecţionarea de metanii de mână, sculptură şi croitorie.
