Romanian Turism Asta-i Romania ta!
Manastirea Crasani.Loc Crasani-Ialomita
Hram: Sfântul Apostol Andrei
Într-un loc izolat, de o frumuseţe sălbatică, ascunsă de pintenii malului neaşteptat de înalt al râului Ialomiţa, se ridică biserica Mânăstirii Crăsani.
Situată la 2 km sud faţă de Mânăstirea Balaciu şi la 1 km sud faţă de satul Crăsanii de Jos, pe malul drept al râului Ialomiţa, este ridicată în preajma locului unde a existat, conform descoperirilor arheologice, una dintre cele mai înfloritoare dave geto-dacice. La 25 de km S-E de Urziceni, la 1 km pe drumul ce leagă satul Crăsani de Copuzu, aşezarea este identificată de unii istorici cu Netindava amintită de Ptolemeu în sud-estul Daciei, iar de cei mai mulţi cu Helis (Cetatea Soarelui), reşedinţa anticului Dromichete (sec. IV-III î.Hr.) Cetatea naturală de la Piscul Crăsani domina împrejurimile, apărată de râpele abrupte ce o înconjurau, fiind aşezată strategic la răscruce de drumuri: drumul greco-getic de-a lungul râului, de la est la vest, şi drumul stepei, dinspre Moldova spre Dunăre, de la nord la sud.
Primele cercetări au fost făcute în 1870 de către Dimitrie Butculescu. Dar atenţia lumii ştiinţifice a fost reţinută în urma săpăturilor efectuate aici de Ioan Andrieşescu, în 1923, şi a referirilor lui Vasile Pârvan la această aşezare, în lucrarea sa Getica. O protoistorie a Daciei.
Bogăţia materialului arheologic stă mărturie pentru varietatea ocupaţiilor locuitorilor, pentru importanţa economică şi comercială, pentru prosperitatea aşezării în timpul domniei lui Burebista, până către mijlocul secolului I î.Hr., când aşezările deschise şi acropola de la Crăsani au fost distruse de un incendiu puternic, probabil în urma expediţiei la nord de Dunăre a generalului roman Sextus Aelius Calus, guvernator al Moesiei. Populaţia geto-dacă nu a dispărut, ci s-a retras la poalele piscului, sub protecţia pădurii şi a tufişurilor dese. Aici este posibil să-i fi găsit sfântul apostol Andrei, conform tradiţiei, în peregrinările sale pentru propovăduirea credinţei întru Hristos. În apropierea Piscului Crăsanilor, spre Copuzu, urmele arheologice stau dovadă continuităţii aşezărilor, în secolulal IV-lea d.Hr., în perioada medievală timpurie. În secolul al XIV-lea, în părţile Crăsanilor exista un şir întreg de comunităţi de moşneni, de-a lungul malului drept al Ialomiţei. Crăsani apare cu o prima atestare la 9 septembrie 1579, prin care voievodul Mihnea Turcitul întărea acolo ocină lui Dan şi Fiera, nepoţii logofătului Stan.
Luând cunoştinţă de încărcătura istorică a locurilor, marele duhovnic de la Antim, părintele Adrian Făgeţeanu, şi-a dorit să ctitorească aşezământ de credinţă pe aceste meleaguri binecuvântate. A împărtăşit acest vis cu părintele stareţ Pamvo de la Schitul Daniil Sihastru de la Putna, căruia i-a solicitat să-l sprijine în ridicarea unei biserici din lemn de brad pentru Aşezământul Studenţesc cu hramul Sfântul Apostol Andrei. Este numai începutul unui proiect grandios pe care îl gândea pe atunci: „un orăşel monahal cu biserică, spaţii de cazare, biblioteci în toate limbile, fiindcă doar aşa putem spori în apropiere şi în iubire faţă de ceilalţi”. P.cuv. protosinghel Pamvo a făcut şi primele donaţii pentru constituirea aşezământului, împreună cu credincioasa Ileana Ungureanu. Terenul aşezământului, aflat lângă incinta fostului CAP Crăsani, a fost donat de credincioasa Aurica Lazăr.
Biserica de lemn este terminată către sfârşitul anului 2000 şi este sfinţită în ziua de 30 noiembrie, de vrednicul de pomenire episcop Damaschin Coravu, ierarhul Sloboziei şi Călăraşilor. Conform şi cu dorinţa părintelui Adrian Făgeţeanu a fost înfiinţat în 2001 Schitul Crăsani, cu hramul Sfântului Apostol Andrei, cu destinaţie pentru maici, în şedinţa Consiliului Eparhial din 12 iulie 2001.
Părintele Adrian Făgeţeanu a dorit ca la Mânăstirea Crăsani să se construiască o nouă biserică, înconjurată de chilii, după modelul Schitului Maicilor din Bucureşti, demolat în timpul regimului comunist. Aceste planuri au fost abandonate atât de părintele Adrian, cât şi de Aşezământul Studenţesc, după retragerea părintelui la Schitul Locurele-Lainici, din Arhiepiscopia Craiovei, dar a fost preluat ulterior de stăreţia mănăstirii.
În anul 2003 Schitul Crăsani a fost transformat în Mânăstirea Crăsani, cu hramul Sfântul Apostol Andrei, cu destinaţie pentru călugăriţe, potrivit hotărârii Sinodului Mitropolitan al Sfintei Mitropolii a Munteniei şi Dobrogei, în şedinţa din 3 martie 2003. În anul 2005, biserica a fost tencuită, devenind lăcaş de zid.
Pentru a duce mai departe dorinţa părintelui Adrian, din hala de reparaţii a maşinilor agricole a fostului SMA, în cursul anului 2006, a apărut un corp de chilii pentru maici şi oaspeţi, sfinţit în 14 octombrie 2006. În preajmă au fost renovate anexele care adăpostesc bucătăria şi magaziile. În interior se găseşte trapeza, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, pictată într-o singură lună, şi sfinţită în data de 4 martie 2007.
La 3 decembrie 2006, în prezenţa şi cu binecuvântarea vrednicul de pomenire episcop Damaschin Coravu, s-a pus piatra de temelie a bisericii mari, de zid, cu hramul Sfântul Apostol Andrei şi Cuvioasa Paraschiva. În 2007, s-a săpat fundaţia bisericii, iar la începutul anului 2008, a fost deja turnată fundaţia de beton.
Comunitatea monahală se află sub îndrumarea p.cuv. Arsenia Cozma, stareţa mănăstirii. Vieţuitoarele au în grijă şi o gospodărie anexă, cu ajutorul căreia îşi asigură o parte din nevoile de hrană ale maicilor, ale muncitorilor care lucrează pe şantierul viitoarei biserici şi ale oaspeţilor pe care îi primesc întotdeauna cu bucurie. Sunt ajutate adesea de credincioşi prin donaţii sau prin muncă, fie în construcţii, fie la bucătărie sau în grădina de zarzavat. Credincioşii care doresc să se reculeagă în acest colţ de Bărăgan, găsesc adăpost în câteva chilii deja amenajate la parterul arhondaricului şi linişte printre florile care inundă coridoarele, îngrijite cu multă dragoste de către maica medic Paraschiva Preuţescu. Şi încet-încet, credincioşii încep să descopere drumul spre această oază de linişte şi credinţă, binecuvântată de trecerea Sfântului Apostol Andrei, pe înălţimile bătute de vântul aspru şi neobosit al Bărăganului, arsă de arşiţa verii şi de gerurile iernii, înmiresmată de florile de salcâm ale primăverii şi străjuită de piscurile istoriei nostre străvechi. Ei se reunesc în număr din ce în ce mai mare cu ocazia sfintelor sărbători religioase şi ale sfintelor liturghii duminicale, pe care le petrec alături de cinul monahal al Sfintei Mănăstiri Crăsani.
Fără îndoială, întreaga lucrare care străjuieşte Piscul Crăsanilor este legată şi se datorează unui mare duhovnic, aspru şi blând în poveţe deopotrivă, Părintele Adrian Făgeţeanu. S-a născut la 16 noiembrie 1912, în comuna Deleni, regiunea Cernăuţi. Licenţiat în Drept şi Teologie, petrece 20 de ani de temniţă grea, la Suceava şi Jilava, fiind eliberat la Aiud, în 1964. Face parte din mişcarea ortodoxă Rugul aprins, alături de alte nume de valoare ale ortodoxiei: Vasile Voiculescu, p.cuv. Arsenie Papacioc, pr. Dumitru Stăniloaie, p.cuv. Petroniu TĂnase, p.cuv. Sofian Boghiu, Sandu Tudor, etc. Îşi începe viaţa închinată lui Dumnezeu la Mânăstirea Lainici, cu sprijinul stareţului Calinic Caravan, de la care a învăţat cea mai importantă lecţie de teologie: numai cine se roagă pentru toţi, prieteni sau , duşmani, se mântuieşte. Se mută mai târziu la Mânăstirea Antim, în tumultul capitalei, de unde sprijină, ajutat de mulţi ucenici, ridicarea a două mănăstiri închinate sfântului apostol Andrei: Lacul Morii şi Piscul Crăsani. În anul 2003, se retrage în pustie, în Schitul Locurele, lângă Mânăstirea Lainici. A trecut de şapte ori pe lângă moarte şi de tot atâtea ori a revenit la viaţă. Şi-a purtat cu demnitate şi smerenie crucea, întristat poate numai de schimbarea ce se petrece în oameni: „Pe vremuri, creştinii aveau inima de aur şi cruce de lemn. Acum, crucea e de aur şi inima de lemn.”
Relaţii privind Mânăstirea, găzduire şi programul activităţilor ce se desfăşoară aici, se pot obţine de la maica stareţă,
