Castelul Jósika din Surduc- Salaj

Castelul Jósika este o construcție tip conac din localitatea Surduc, județul Sălaj. Aceasta este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Sălaj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. Castelul a fost o lungă perioadă de timp locuința romancierului maghiar Miklós Jósika de Branyicska. Între pereții castelului a scris romanul istoric “Abafi”, stilul său fiind asemănat cu cel al lui Walter Scott.

Descriere

Un inventar păstrat din 1854 consemnează o clădire fomată din 17 încăperi, printre care biroul scriitorului și o capelă. Membri familiei Jósika au contribuit in mod decisiv la ridicarea și aspectul final al conacului Jósika. Familia Jósika de Branyicska era originară din zona de nord a actualului județ Hunedoara.

Castelul a avut și el un parc, unde ulterior au fost găsite mai multe fântâni și o statuie a Maicii Tereza. Pe aleea principală se găsește o biserică în stil baroc, iar salonul principal din castel era plin de tablouri deosebite. Piesele de mobilier erau sculptate manual, iar candelabrele surprindeau prin eleganță și rafinament.

Instaurarea regimului comunist în România a dus la transformarea castelului în stație de reparat tractoare. Multe dintre piesele valoroase de aici au dispărut, ori au fost distruse. Dupa înlăturarea regimului, au început luptele pentru retrocedări, care nu au însemnat neapărat un lucru bun. În momentul actual, autoritățile din Sălaj încearcă să facă rost de finanțări pentru a reabilita castelul, care acum sute de ani a fost unul din cele mai frumoase castele din Transilvania. Castelul, împreună cu terenul aferent, aparțin companiei Agromec, înființată în 1991.

Date istorice

În secolul XVII, Surducul era în proprietatea familiei Csáky. Aveau un conac frumos, contruit în mijlocul unui parc din care n-a mai rămas decât casa servitorilor. Conacul a fost transformat în castel probabil în secolul XVIII, deoarece la începutul secolului al XIX-lea este consemnat deja ca și castel. În anul 1810 ajunge în proprietatea familiei Jósika. Cel mai de seamă reprezentant al acestei familii a fost scriitorul Miklós Jósika. Născut în 1794 la Turda, și-a petrecut o parte din viață pe moșia de la Surduc, a fost prieten apropiat cu Miklós Wesselényi Jr. După revenimentele de la 1848 pleacă în exil și moare la Dresda în 1865. În 1897, la 103 ani de la naștere, osemintele lui au fost îngropate în cimitirul Hászongárd din Cluj-Napoca.

Cripta familiei Jósika

Conform unelor surse, Miklós Jósika a construit cripta în memoria tatălui său, în jurul anului 1825, pe locul unde principele Transilvaniei, Francisc Rákóczi al II-lea, a servit ultimul său prânz, alături de László Csáky. Se întâmpla în 1705, înaintea catastrofalei bătălii de la Jibou, pierdută în fața armatei imperiale conduse de generalul Ludwig von Herbeville. Inițial, în cripta acum goală și jefuită, au fost trei sicrie din fontă, două dintre ele având și ferestre. Deasupra ușii, încadrată între cărămizi, este așezată o placă albă cu inscripția în latină Parenti omnia pietas proculium posuit ano. MDCCCXXVII. Inscripția îi aparține sculptorului clujean originar din Debrețin, Hirschfeld Friedrich, și a fost realizată în 1828

Sursa: Wikipedia