Muzeul Național al Ouălor Încondeiate din Ciocănești- Suceava

Muzeul Național al Ouălor Încondeiate din Ciocănești- Suceava

“Sus, in muntii acoperiti de batrine paduri, intr–un sat cu case impodobite cu briie de tot felul, care mai de care mai mindre si acoperite cu sindrila de brad, avea sa se nasca o fata de o frumusete tulburatoare… la fel de frumoasa ca sfintele zugravite pe icoane… ochii albastri precum cerul senin, iar cositele balaie ca aurul muntilor…” Fata avea numele de Bistrita si era inzestrata cu darul de a coase vesminte maiastre, atit de maiastre incit chiar si Luna si Soarele au venit la ea sa le faca rochii de argint si costum de aur. Indragostindu–se de Soare, flacau chipes, Bistrita, pentru a–l impresiona, isi croieste si ei o rochie mai frumoasa decit cea pe care o facuse pentru doamna Luna si se asaza pe un virf de munte ca sa o poata vedea mai bine mindrul Soare. “Seara, dupa ce frumosul cavaler trecu dincolo de munti si primele stelute licarira in departari, Bistrita pleca spre casa. Luna se ridica in noapte si o zari pe o cararuie pe Bistrita. Doamna noptilor senine si a stelelor o recunoscu si se minie atit de tare vazind–o imbracata intr–o rochie mai frumoasa ca a ei, incit dadu peste acele locuri un mare inghet. Frumoasa fecioara simti valul de frig, apoi pasii ei se rarira pina nu mai putu merge. Se opri, iar gerul o facu o stana de gheata. A doua zi dimineata, Soarele o gasi nemiscata, sub un pilc de brazi. Se repezi sa o imbratiseze, dar ea se topi in razele caldute si se lasa incetisor in muschiul verde si des. Se preschimba intr–un izvoras cu apa limpede, in care straluceau firisoare de aur din frumoasa–i rochie. De prin munti, alte izvoare si piraie i se vor alatura, marindu–i albia. Oamenii ii vor spune Bistrita Aurie, dupa numele fecioarei, dar si al firicelelor de aur care mai stralucesc si astazi in prundurile sale, de la izvor si pina la Vatra Dornei.”

Si cum orice legenda are un pic de adevar, aici, in cea a nasterii Bistritei, casele satului au exteriorul decorat cu motive florale si geometrice, unice in lume, caci exista o regula nescrisa prin care nici un briu sau model nu poate sa semene cu altul. Motivul acestor decoratiuni este unul simplu. Un constructor de case foarte respectat in sat, Dumitru Tomoiaga, s–a inspirat din broderiile sotiei sale, Maria, care era recunoscuta prin lucrarile sale de pe costumele nationale. Asa a fost facuta prima casa, in 1964, acum fiind casa–muzeu a comunei. El le–a transmis copiilor aceasta indeletnicire, iar astazi, fata lui, Silvia, inca mai invata oamenii din sat tehnica decorarii caselor.

Pastrarea traditiilor este, poate, unul dintre cele mai importante lucruri pentru oamenii de aici, indiferent daca acestea sint vechi de milenii sau mai noi, pornind de la muncile traditionale, precum cresterea animalelor si munca lemnului in padure, la decoratul caselor, devenit acum traditie. Amplasarea pe malul Bistritei Aurii a adaugat inca o indeletnicire pe lista ocupatiilor localnicilor, si anume cernerea aurului din nisipurile aurifere ale apelor Bistritei, prin metodele specifice acelor vremuri, cu folosirea pieilor de oaie, marturie fiind gramezile de pamint de pe malul riului. S–a pastrat neschimbat si portul popular, purtat cu sfintenie de batrinii satului duminica la biserica sau in zi de sarbatoare.

Insa, portul nu este singurul lucru de vazut aici si plimbarea prin sat nu este tot ce puteti face. Pe linga cele doua festivaluri nationale care au dus faima localitatii in lume, cel al oualor incondeiate si cel al pastravului, mai sint o sumedenie de evenimente care au loc de–a lungul anului, caci sezonul turistic in zona se intinde pe tot parcursul anului. Incepind cu practicarea sporturilor de iarna, atit pentru incepatori, cit si pentru cei pasionati de extrem, la plimbari pe cai, drumetii cu rucsacul in spate, cu bicicleta sau cu pluta pe Bistrita si, pentru cei mai linistiti, posibilitati de fotografie sau simple zile petrecute in curtea vreunei case privind muntii acoperiti de padurea seculara de brad si molid. Munti si paduri in care se ascund lupii, ursii, vulturii, mistretii, cerbii sau risii si cocosii de munte, dar si specii de flori rare, aici fiind si cea mai mare rezervatie naturala de rododendron din Europa.

O oferta mai rar intilnita pe la noi este aceea de a pleca in drumetie in muntii Suhard ca in Himalaya, adica din pensiune in pensiune, ajungind in acest mod mult mai adinc in munti, la peisajele mai salbatice si mai spectaculoase. Masivul Suhard nu este singura destinatie, caci comuna Ciocanesti este punct de plecare in vacante montane si in Obcina Mestecanis si in Parcul National Muntii Rodnei.

Gurmanzii si cei de prin marile orase vor fi aici rasfatati de bucataria zonei, care are la baza doar produse organice, de la laptele vacii din grajd la ouale gainilor din curte. Si de baut aveti ce bea, de la apa izvoarelor intilnite la tot pasul la palinca sau un delicios lichior de afine, pentru doamne si vinul produs local.

Festivalul National al Oualor incondeiate – o sarbatoare

a talentului si traditiei

Desfasurat anual, evenimentul aduna artisti din intreaga tara, pentru a participa la concursul decorarii celui mai frumos ou din Romania. Oul cistigator va fi reconstruit la dimensiunea de doi metri inaltime si expus in Muzeul National al Oualor incondeiate din comuna, iar unele oua decorate sint atit de valoroase, incit nu vor fi vindute la terminarea concursului, cum se intimpla cu majoritatea celor prezentate. Mestesugul acesta este o traditie precrestina, strins legata de arta broderiei de pe costumele nationale. Meseria se invata in familie si se transmite din generatie in generatie. Oul este golit cu o seringa si spalat inainte de a se incepe lucrul pe el. Artistii din Ciocanesti folosesc o tehnica speciala bazata pe ceara de albine, in care fiecare strat de ceara ascunde culoarea anterioara, iar oul este scufundat, pe rind, in diverse culori. Fondul cromatic dominant este, la Ciocanesti, negru, culoare pe care se vede o bogatie de ornamente in alb, galben, portocaliu,

adaugindu–se intotdeauna si putin rosu. Numele acestei tehnici, inchistrirea oualor, vine de la unealta folosita, chisita, un betisor de lemn ce are fixata la unul dintre capete o pilnie minuscula, confectionata din alama, prin care este petrecut un fir de par de porc. Dupa scriere si imbaiere, oul se incalzeste putin si, cu ajutorul unei cirpe calde, se indeparteaza straturile de ceara, punindu–se in evidenta desenul. Motivele cele mai comune sint crucea Pastilor, floarea Pastilor, cararea ciobanului sau cararea ratacita, briul si desagii popii, bradutul, frunza de stejar, albina, pestele, coarnele berbecului, cirja ciobanului, steaua ciobanului, inelul ciobanului, fluierul ciobanului, patruzeci de clinisori, virtelnita, creasta cocosului, broasca, fierul plugului, ulita satului, grebla sau sapa.

Ouale inchistrite incepeau a fi “muncite” de pe la mijlocul Postului Mare. Ele nu se mincau, iar dupa sfintirea lor in noaptea de Inviere erau daruite rudelor si celor dragi si erau pastrate in apropierea icoanelor pina la Pastele urmator.

Festivalul National al Pastravului – cel mai bun loc pentru a afla retete de pastrav

Festivalul, care are loc intre 14 si 16 august, a inceput sa fie cunoscut nu doar pe plan national, ci si international, fiind singurul festival al pastravului din Europa, asa ca, din ce in ce mai multi turisti si pescari invadeaza efectiv comuna, depasind uneori chiar numarul locuitorilor.

Conform obiceiului, la intrarea in Ciocanesti oaspetii sint intimpinati cu piine si sare, iar feciorii satului vor strabate apoi localitatea, calarind mindri pe caii de parada. In timpul festivalului sint organizate un concurs de pescuit, un concurs gastronomic, un concurs pentru cea mai frumoasa gradina cu flori, cea mai frumoasa gospodarie si cel mai frumos costum national, dar si un concurs de snoave si glume pescaresti. Pe linga acestea, programul include o degustare de vin si gratar la marginea padurii, plimbare cu pluta pe Bistrita, foc in aer liber seara, cu muzica si dans.

Localizare

Comuna este asezata in partea de sud–vest a judetului Suceava, in Obcinile Bucovinei, intre 850 si 940 de metri altitudine, intinsa de o parte si de alta a riului Bistrita Aurie si incluzind satele Ciocanesti si Botos.

Accesul se face fie cu masina, urmind DN18 intre Cirlibaba si Iacobeni, venind dinspre Vatra Dornei, iar cu trenul oprind in statiile Vatra Dornei sau Iacobeni si apoi cu autobuzul. Distante utile din Ciocanesti catre Suceava: 110 kilometri, Vatra Dornei: 21 de kilometri, Bucuresti: 540 de kilometri si Iacobeni: 8 kilometri.

Numele comunei Ciocanesti apare pentru prima data in anul 1400, intr–un hrisov prin care se consemneaza primirea muntelui Suhard de catre Alexandru cel Bun de la doamna sa Ana, ca danie de domnie, si vine de la mesterii “ciocanari de arme” din atelierele lui Stefan cel Mare. Ciocanesti a fost prima asezare locuita aparuta in calea ctitorilor Moldovei, incepind cu Bogdan si Dragos, intemeietorul de tara, pina la Stefan cel Mare si Sfint, care au gasit aici faurari pentru armele lor. De altfel, dupa cum spune legenda, sageata lui Stefan cel Mare care a marcat locul altarului de la Minastirea Putna a fost facuta de ciocanarii de aici si aurita cu aur din Bistrita Aurie.

Sursa: http://www.vacantesicalatorii.ro/modules/revista/articole/articol.php?artID=2083