Muntii Bargaului

Muntii Bargaului

Prezentare

Muntii Bargau constituie o unitate mai redusa ca suprafata, circa 1500 kmp, dar mai ales ca inaltime, altitudinea maxima fiind de 1611 m. Apartin culoarului depresionar transversal ce se continua spre Vatra Dornei si Campulung Moldovenesc, o tarnita larg extinsa intre muntii inalti cristalini ai Rodnei si masivul vulcanic al Calimanului. Muntii Bargau se situeaza pe latura sudica a grupei nordice a Carpatilor Orientali. Limita septemtrionala corespunde vaii superioare a Somesului Mare si, in continuare, spre vest, abruptului sudic al Rodnei. Limita vestica urmareste linia ce trece prin culmea de dealuri-vf.Frasinis 932 m, vf.Marcus 1042 m- ce inchid catre apus depresiunea Sangoerz, intersecteaza valea Somesului la vest de confluenta cu Ilva, urmareste si intretaie valea Stramba si ajunge in dealul Tanasa, situat la sud de valea Bistritei.Limita aceasta jaloneaza un relief inalt(culmea Frasinis-Marcus si dealul Tanasa),care bareaza depresiunile Bargaului spre vest(podisul Transilvaniei) sau un uluc(valea Stramba) situat la baza reliefului vulcanic inalt din Bargau. Limita estica corespunde culoarului vailor Maria-Cosna ce separa muntii Suhardului de cei ai Bargaului si al vaii Dornei superioare catre Caliman. Limita sudica este greu de trasat datorita intrepatrunderii si suprapunerii zonei sedimentare a Bargaului cu masa eruptiva a Calimanului, dar s-a apreciat a fi marcata, cu mici depasiri, de Bistrita si afluentul sau Colbul.

Acces

drumul Bargaielor, care serpuieste peste pasul inalt al Tihutei-1201 m, pe o distanta de 85 km din Piatra Fantanele se desprinde drumul de care ce duce spre Dornisoara Calimanului calea ferata Nasaud-Vatra Dornei Puncte de acces: orasul Bistrita, Sangeorz-Bai, Ilva Mica, Prundu Bargaului, Tiha Bargaului, Colibita, Poiana Stampei, Susenii Bargaului, Mijlocenii Bargaului,Lunca Lesului,Carlibaba,Magura Ilvei, Poiana Ilvei,Rodna, Anies,Tesna.

Clima

Prin pozitia geografica, muntii Bargau apartin sectorului cu clima continentala moderata, supusa adeseori advectiei aerului polar maritim, cu o activitate frontala frecventa.

Temperaturile medii anuale ascileaza intre 6,8 si 9,5 gradeC. In luna ianuarie, pe inaltimile ce depasesc 1500 m, se inregistreaza o temperatura medie de 6 gradeC, iar pe cele de 1000-1500 m, -4 gradeC; luna iulie prezinta la altitudinea de peste 1500 m temperaturi medii pana la 11 gradeC, iar in zona de 1000-1500 m ajung la 16 gradeC. Timp de 6 luni, temperaturile medii se mentin sub 0 gradeC.Temperatura medie maxima se inregistreaza in luna iulie-17,8 gradeC, iar in august o valoare apropiata-17,7 gradeC.Cu cat inaintam in zona inalta, valorile medii scad, diferentieri importante fiind conditionate de expozitia versantilor. Etajarea climatului este destul de evidenta:astfel, in timp ce pe vf.Heniul cuvertura de zapada este prezenta, in valea Bistritei este deja caldut si pajistile sunt verzi.

Luna cea mai rece este ianuarie, iar cea mai calda iulie. Primele ingheturi apar, spre zona de dealuri, in noiembrie si ultimele in a doua jumatate a lunii martie.In zona montana, luna februarie are cele mai multe zile de iarna, spre deosebire de zonele depresionare, unde acestea corespund lui ianuarie. Numarul zilelor cu temperaturi peste 30 gradeC este de 0-7 in regiunile montane, crescand in zonele depresionare la peste 10.

Vanturile dominante, din sectorul vestic, inregistreaza schimbari evidente ale directiei, de la vara la iarna, cu intensificari orientate vest-est.Pe versantii montani sunt frecvente brizele de munte si vale in anotimpul cald. Viteza medie a vanturilor este de 3,1 m/s, cu predominanta VNV, iar intensitatile cele mai mari se inregistreaza in lunile aprilie-iunie(calmul atinge 3,7%) si cele mai scazute in noiembrie-decembrie, cand calmul atinge 46,5%.

Precipitatiile atmosferice cresc pe directia vest-est, in raport cu altitudinea si expozitia vestica favorabila ploilor frontale, depasind 1000 mm in muntii Bargau. In zona depresionara de la vest catre est 680 mm/an la Bistrita si 888 mm/an la Tihuta. In depresiunea Sangeorz, valorile medii se mentin in jur de 802 mm, depasind 100 mm in lunile de vara si situandu-se sub 30 mm in februarie. Laa Rodna, 918 mm/an.

Precipitatiile medii lunare inregistreaza diferentieri pe luni si anotimpuri, astfel ca la sfarsitul lui mai si inceputul lui iunie cad majoritatea.Luna cu cantitatea cea mai redusa este ianuarie, 80-100 mm, iar cea mai ploioasa este iunie, peste 130 mm.

Precipitatiile sub forma de zapada cad la inceputul lunii noiembrie, stratul persistand mai mult de 100 zile. Ninsorile sunt abundente, grosimea covorului de zapada depasind 100 cm si chiar mai mult pe fundul vailor datorita spulberarii de pe versantii expusi vantului.

Flora

Vegetatia reflecta, in mare masura, particularitatile etajarii reliefului si se dispune zonal. Covorul verde este presarat cu flori frumos colorate, ca: margareta(Chrysanthemum leuchanthemum), aglica(Filipendula vulgaris), clopotei(Campanula patula), poroinicul(Orchis maculata), garofite purpurii(Dianthus carthusianorum), flori albastre de cicoare(Cichorium intybus), fragute(Fragaria vesca), branduse(Crocus vernus), ciubotica cucului(Primula veris), pastita(Anemone ranunculoides), slacul violaceu(Cardamine glanduligera). Fanetele si pasunile prezinta o varietate specifica:scorusul(Sorbus aucuparia), macesul(Rosa canina), paducelul(Crataegus monogyna), alunul(Corylus avellana), lumanarica pamantului(Gentiana asclepiadea), rutisorul(Thalictrum aquilegifolium) etc. Padurea de mesteacan, formata mai ales din fag(Fagus sinvatica) si molid(Picea abies), cu numeroase specii de:plamanariata(Pulmonaria rubra), crucea voinicului(Hepatica transsilvanica), viorele(Viola canina). Padurile de molid sunt intunecate si reci si in locurile mai umede apar pernite de muschi(Sphagnum), acoperite si inconjurate de macrisul iepurelui(Oxalis acetossela); prin raristile padurii intalnim merisoare(Vaccinium vitis idaea), ciuperci otravitoare, tisa(taxus baccata), care se intalneste sporadic mai ales in Fagetelul Mic. In raristi, luminisuri si poieni se intind covoare de crizanteme(Chrysanthemum rotundifolium), lacramitei(Majanthemum bifolium), paralutei de munte(Pyrola uniflora). Spre marginea molidisului se poate observa plesnicioara(Impatiens noli-tangere), prin luminisurile padurii de molid apar afini(Vaccinium myrtillus), printre ierburi intalnim salcia capreasca(salix caprea), plopul tremurator(Populus tremula), pufulita(Epilobium alpestre), matraguna(Atropa bella dona), degetarasul(Digitalis grandiflora), flori de nu-ma-iuta(Myosotis sylvatica), floarea studentului(Parnassia palustris). Etajul subalpin, domeniu nesfarsit al jnepanului(Pinus mugo), la care se adauga arinul de munte(Alnus viridis), salcia capreasca, scorusul de munte, ienuparul(Juniperus communis); pajistile si poienile sunt presarate cu tufe de afin, merisoare, vuietoare(Empetrum album) si salcii pitice, bulbucul de munte(Trollius europaeus), ghintura galbena(Gentiana lutea), vulturica(Hieracium transsilvanicum), rusulita(Hieracium auranticum). In bahne, creste roua cerului(Drosera rotundifolia), otratelul de balta(Utricularia vulgaris), varteju-pamantului(Pedicularis sceptrum carolinum), mesteacanul pitic(Betula nana), ruginarea(Andromeda polifolia), bumbacarita(Eriophorum latifolium) etc.

Fauna

In padurile de conifere si amestec ale Bargaului misuna o bogata si variata fauna: cerbul(Cervus elaphus carpaticus)-in vf.Heniul, izvoarele Somesului Mare, ursul(Ursus arctos), caprioara(Capreolus capreolus), rasul(Lynx lynx), jderul(Martes martes)- traieste in zona coniferelor si a fagului. Prin padurile de fag rataceste porcul mistret(Sus scrofa), lupul(Canis lupus), vulpea rosie(Canis vulpes); la poalele muntilor, in apropierea terenurilor cultivate cu cartofi, traieste bursucul(Meles meles), iepurele(Lepus europaeus) si veverita(Scirius vulgaris) sunt intalniti prin padurile de conifere.Cocosul de munte(Tetrao urogallus) este prezent in padurile de conifere din vf.Heniul, iar rata si gasca salbatica in lungul raurilor Bistrita si Somesul Mare.

Dintre acvilele rare, amintim acvila mica(Aquila pomarinna), acvila tipatoare mare(A.clanga), bufnita mare(Bubo bubo)-cea mai mare rapitoare nocturna ocrotita de lege, corbul(Corvus corax).

In paraiele repezi si oxigenate sunt stapani pastravul(Salmo trutta fario), lostrita(Hucho hucho), lipanul(Thymallus thymallus), zglavocul(Cottus gobio) si boisteanul(Phoxinus phoxinus).
Hidrografie

Apele de suprafata sunt reprezentate prin rauri si lacul de baraj al Colibitei care va alimenta cu apa orasul Bistrita si hidrocentrala electrica de pe valea Bistritei. Un aspect specific al hidronimiei muntilor Bargau il constituie faptul ca unele ape curgatoare poarta nume determinatede anumite caractere fizico-geografice. Circa 12 rauri au denumiri cu semnificatie fitogeografica-Valea Teiului, Fagetelul, Siminicul, Tanate, Tisa etc sau care amintesc ca isi aduna izvoarele din regiuni despadurite-Runcu, Izvorul Arsului, Arsita, Ciotina etc.Multe din apele curgatoare poarta numele masivelor din care izvorasc-Chicera, Muntelui, Magura, Tomnaticul sau au semnificatie zoogeografica-Ursoaia, Lupului, Cioroiului, Cerbul etc. Raurile care dreneaza muntii Bargau sunt tributare Somesului Mare si mai putin Bistritei Moldovene, care, prin intermediul Dornei, culege apele de pe flancul rasaritean-Tesna-Cosna si Dornisoara.Sunt dispuse transversal fata de cele trei axe hidrografice principale orientate est-vest: Somesul Mare, care isi aduna apele de sub vf.Omul si vf.Cociorbii din muntii Suhardului; Ilva, cu o suprafata de 410 kmp si o lungime de 41,7 km, care isi are obarsia sub Magura Calului; Bistrita, cu obarsiile in Caliman, are o lungime de 65, 4 km si o suprafata de 662 kmp. Ape minerale sunt concentrate pe valea Somesului Mare-statiunea Sangeorz Bai si pe valea Ilvei. In arealul Bargaului exista un singur lac-Colibita, de baraj artificial.

Geologie

In arealul Bargaului, peste sisturile cristaline sau deasupra depozitelor conglomeratice-grezoase acoperitoare, se intalnesc calcare rosii. Gresiile si sisturile argiloase slab bituminoase, cu o grosime de 3000 m, apar pe o arie intinsa intre cristalinul muntilor Rodna si valea raului Neagra Sarului. Datorita fiabilitatii, acestea au generat un relief domol, cu suprafete usor ondulate specifice muntilor Bargau. In muntii Bargaului, fenomenul vulcanic a avut o eruptie distincta, in comparatie cu masivul Caraiman din partea sa sudica, cladit in urma suprapunerii topiturilor incandescente de lava erupta din adancurile pamantului.Bargaul este domeniul corpurilor magmatice subvulcanice subterane, care au strabatut o parte din stiva de 3000 m a cuverturii grezoase, fara sa ajunga la suprafata si sa erupa aruncand valuri nesfarsite de lava. In urma erodarii gresiilor acoperitoare, corpurile magmatice initial subterane au fost scoase la suprafata constituind varfurile Bargaului, cupole si conuri din roci vulcanice. Corpurile vulcanice din Bargau sunt reprezentate prin lacolite(intruziuni cu aspect de lentile sau cupole de kilometri), silluri(filoane longitudinale insinuate intre stratele grezoase sau transversale), dykeuri(ziduri de magma consolidata) si chiar stokuri(mase profunde-batolitice solidificate chiar in locul de formare a topirii), alcatuite din diorite, dacite si andezite, care la contactul cu rocile sedimentare au dat nastere la fenomene de metamorfism termic, transformand gresiile in sisturi grezoase negre. In partea estica a Bargaului se gasesc mai multe corpuri subvulcanice de dimensiuni reduse, alcatuite din andezite bazaltice mai rezistente, dintre care amintim Obcina Maguricii, Batca Priporului etc. Partea sudica este alcatuita tot din formatiuni sedimentare grzo-argiloase ce apartin invelisului postaustric, strapunse de corpuri intruzive care au fost dezgropate de eroziune, constituind varfurile ce domina planitatea specifica sectorului situat la sud de valea Bargaului pana la Colibita. In afara de cupolele subvulcanice care domina relieful domol al formatiunilor sdimentare, de sillurile intercalate in masa gresiilor generatoare de rupturi de panta in profilul longitudinal al vailor si de fronturi abrupte pe versanti, apare si un relief modelat in depozite vulcano-sedimentare ce apartin Calimanului, o cuvertura care acopera sedimentarul grezo-argilos din partea sudica a Bargaului, cu precadere in cheile Bistritei, unde eroziunea a decupat coloane, piramide si turnuri.In sectorul sud-estic, intre Dornisoara si valea Colbului, afluent al Bistritei, curgerile de lave venite din Caliman au acoperit formatiunile grezo-argiloase ale invelisului sedimentar al Bargaului.

Sursa: http://www.carpatic.org/index.php?option=com_content&task=view&id=68