Breaking News
Home » Oraşele de reşedinţă ale României » Orasul de resedinta Municipiul Buzau
GEKO's WorkGroup Inc.

Orasul de resedinta Municipiul Buzau

Orasul de resedita Municipiul Buzau-Buzau

 

Municipiul Buzău, reşedinţa judeţului cu acelaşi nume, este situat în zona centrală a judeţului, pe malul drept al râului Buzău, determinat de coordonatele 45°09″ latitudine nordică, şi 25°5″ longitudine estică, ocupând o suprafaţă totală de 81,3 km2.
Se află la confluenţa dintre drumul european E85, ce leagă sudul continentului cu zona de nord şi drumul naţional ce uneşte Transilvania cu porturile dunărene şi litoralul Mării Negre. Cadrul geografic cuprinde teritorii variate sub aspect fizico- şi economico- geografic.
În partea de nord şi nord-vest apare o ramă de dealuri cu înălţimi cuprinse între 500-700 m, iar spre nord-est câmpia piemontană coboară în pantă lină dinspre nord spre sud. În partea de est a oraşului se află Lunca râului Buzău, iar în sud Câmpia Buzăului, cu terenuri roditoare. Clima oraşului Buzău are un caracter continental.

Temperatura medie anuală este de 10,7° C; cea mai călduroasă lună este iulie, cea mai friguroasă este ianuarie. Vremea este schimbătoare, se produc o serie de disfuncţionalităţi, în anotimpul cald – ploi torenţiale, iar în anotimpul rece – viscolirea şi troienirea arterelor de circulaţie. Consecinţele mişcărilor de aer peste municipiul Buzău le constituie vânturile caracteristice fiecărui sezon.

Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Buzău şi afluenţii săi. Vegetaţia este caracteristică zonei de stepă.

Cea mai preţioasă podoabă naturală a oraşului Buzău este pădurea Crâng cu o suprafaţă de 189 ha, din care 10 ha sunt amenajate ca parc, apoi parcul Tineretului şi parcul Marghiloman.

Resursele de apă de la suprafaţa solului, cât şi cele subterane, sunt exploatate din cele mai vechi timpuri, fiind surse de alimentare cu apă a locuinţelor şi unităţilor industriale, dar şi pentru irigarea terenurilor agricole.
Din albia râului Buzău sunt exploatate cantităţi însemnate de balast, nisip şi pietriş. Solurile sunt propice culturilor irigate, precum şi cerealelor.

Alte resurse naturale: pădurile, exploatate pentru lemn de foc şi care au şi rol peisagistic şi de protecţie a malurilor. În apropierea Buzăului se află însemnate resurse ale solului ca: petrol, gaze de sondă, cărbuni (lignit), piatră de construcţii etc.

Oraşul Buzău este un important nod feroviar şi rutier. Este situat pe una din magistralele feroviare ale ţării, linia 500, de importanţă europeană: Bucureşti – Ploieşti – Buzău – Focşani – Bacău – Suceava.
Gara Buzău este un important nod feroviar, de aici plecând linii ferate spre Brăila, Galaţi, Constanţa, Braşov, precum şi o linie locală spre Berca Pătârlagele – Nehoiu – Nehoiaşu.
La Buzău se poate ajunge cu autoturismul pe drumul european E85 (sau DN2) dinspre Bucureşti, sau dinspre Suceava, Bacău, Focşani, Rm. Sărat; de la Ploieşti pe DN1B; de la Braşov pe DN10 (itinerar pe Valea Buzăului); dinspre Brăila pe DN2B.

Istoric

Municipiul Buzău este aşezat în sud-estul României la o altitudine de 101 m faţă de nivelul mării, având coordonatele 45°09″ latitudine nordică şi 25°5″ longitudine estică. Are o suprafaţă de 81,3 km2 şi o populaţie de 146.926 locuitori (la 1 iulie 2001). Numele Buzău, după Vasile Pârvan, îşi are originea în radicalul tracic “Buze”, care se găseşte şi la noi, pentru că şi noi ne tragem din traci “Buzeos”. La aceasta s-a mai adăugat sufixul greco-latin AIOS-EUS care nu mai e astăzi activ decât în formaţii culte, de neologisme latinizate, dar care atunci nu putea da decât BUZEUS – BUZĂU.

S-a descoperit un complex de locuire specific culturii Gumelniţa în parcul Crâng, din mileniul 4 î.Hr. un mormânt aparţinând epocii bronzului, cultura Monteoru (2200 – 1100 î. Hr.) tot în Crâng precum şi complexe de locuire getodacice în zona industrială Buzău-Sud şi în zona străzilor Bucegi- Bistriţei.

Prima menţiune documentară despre râul Buzău (pe malul căruia se găsea cu siguranţă un polis) se referă la faptele, credinţa ortodoxă şi martiriul lui Sava de la Buzău, înecat la 12 aprilie 372 în apa râului Mousaios (Buzău) de către goţii necreştinaţi conduşi de Athanaric (documentul “Pătimirea Sfântului Sava”, redactat în anul 376, se păstrează în copii la Biblioteca Vaticanului şi Biblioteca “San Marco” din Veneţia). Ziua de 12 aprilie a rămas în Calendarul creştin-ortodox ca Sfântul Mucenic Sava de la Buzău. Din mai 1996 Sf. Sava devine patronul spiritual al meleagurilor buzoiene. Oraşul Buzău este un dar al râului Buzău. După cum spunea profesorul C. Dumitrescu, “Satul dac aşezat pe malul râului Buzău, unul dintre râurile însemnate ale Munteniei, la ieşirea lui dintre dealuri şi acolo unde râul prezintă un vad foarte accesibil, Buzăul oferea lemn pentru construcţii şi foc, din abundenţă, peşte în bălţile din jur şi din râu, imaş pentru vite, teren pentru agricultură”. Pe teritoriul municipiului s-au găsit monede din toată perioada secolelor IV-XIII. Descoperirile arheologice au dovedit o amploare deosebită a vieţii economice şi sociale pe un spaţiu extins (la sud de calea ferată – Târgul Drăgaica – Atelierele ACR – depozit UJCC). Giecomo Di Petro Luccari, aflat la Curtea lui Mihai Viteazul, consemnează, citând documente mai vechi: “Negru Vodă (legendarul întemeietor al Ţării Româneşti) a fondat oraşul Câmpulung şi a tras câteva întărituri de cărămidă arsă la Bucureşti, Târgovişte … şi Buzău”.

Prima menţionare documentară a Buzăului ca târg şi punct de vamă într-un document intern este cel emis la 30 ianuarie 1431 de Dan al II-lea (1420-1431) prin care scrie, “târgurilor şi vămilor” ţării că negustorii români vor putea cumpăra şi vinde mărfuri la Braşov, iar negustorii braşoveni vor putea cumpăra şi vinde mărfuri în Ţara Românească nestingheriţi, plătind taxă vamală stabilită de o reglementare anterioară: “Să fie cum a fost în zilele părintelui domniei mele, Mircea voievod (1386 – 1418)”.

În anul 1500 domnitorul Radu Cel Mare, cu ajutorul patriarhului Nifon, înfiinţează Episcopia Buzăului, oraşul devenind Reşedinţă Episcopală. La 1507 oraşul Boza (Buzău) apare pentru prima oară într-o hartă întocmită de Nicolaus Germanus. Domnitorul Radu de la Afumaţi dăruieşte Episcopiei câteva sălaşe de ţigani pentru prima oară într-un document la Buzau şi trei mori “care sunt pe Buzău”, acesta fiind primul document despre funcţionarea morilor pe râul Buzău. Nicolae Iorga arată că “Prin Boierii de Buzău se fac si se răstoarnă domnii în anumite timpuri ale veacului de pretendenţi la tron al XVI-lea…” . În 1541 domnitorul Radu Paisie (1535 – 1545) reconfirmă întinderea Eparhiei Buzău: “Io Radu Voievod … dat-am domnia mea această poruncă . . . episcopului chir Anania şi … marii biserici a Episcopiei din Buzău, ca să-şi facă enorie (eparhie) şi scaun de judecată… judeţului Buzău şi judeţului Râmnic şi judeţului Brăilei şi judeţului Săcuieni”.

În 1571 este construită mănăstirea Banu, menţionată documentar pentru prima oară în 1592, ctitoria lui Andronic Cantacuziro. Mănăstirea este denumită a “Banului” după numele dregătoriei ctitorului în 1618. În 1722 biserica este rezidită de Andreiana, soţia lui Şerban Cantacuzino. În 1884 la pictarea Bisericii participă şi Gheorghe Tăttărescu. În 1575 ia fiinţă Bazarul – al doilea din Ţara Românească – piaţă permanentă cu dughene, prăvălii, pivniţe, magazii – prima ştire privitoare la un element urbanistic – piaţa. În 1619 orăşenii construiesc o biserică din lemn cu hramul “Sf. Îngeri”, numită şi “biserica din pădure”, iar la 1649 Badea Obredi reconstruieşte Biserica “Neguţători”. Suedezul Clas Brorsson, care trece spre poartă în anul 1657 ca sol al regelui Carol Gustav al X – lea, relatează despre Buzău:”…pământul era roditor … dar ogoarele erau nearate şi pustii, deoarece locuitorii se refugiaseră în zona deluroasă, unde-şi caută adăpost când năvălesc turcii si tătarii”. Constantin Brâncoveanu înfiinţează la 1691 prima tipografie la Episcopia Buzăului în slova românească, condusă de Mitrofan.

În 1693 acelaşi domnitor, C. Brâncoveanu, dă un act pentru a se face târg la Buzău.

Într-un document emis de Alexandru Ipsilanti la 26 august 1778 este menţionată Drăgaica lângă oraş. Scopul iniţial al Drăgăicii era desfacerea lânii, de aceea se ţinea în lunile de după tunderea oilor. Faimoasa Drăgaică coboară de pe muntele Penteleu lângă oraş.

La 1780 Mihai Mincu şi soţia sa, Minculeasa, construiesc Biserica Gârlaşi pe moşia lor. Primul sigiliu cunoscut al Buzăului ce ni s-a păstrat are drept semn heraldic pasărea Phoenix, simbol ce aminteşte că, de fiecare dată, oraşul a renăscut din propia-i cenuşă.

Se înfiinţează în 1831 Şcoala de zugravi de subţire şi iconari pe lângă Episcopie, condusă de Nicolae Teodorescu, iar în 1832 se deschide prima şcoală în limba română – Şcoala Naţională (Preparandie), avându-l ca director pe Dionisie Romano. La 1832 are loc cea dintâi numărătoare oficială, Tabela statistică (recensământ) a populaţiei. Oraşul avea un număr de 2567 suflete. După naţionalitate populaţia oraşului: 99% români şi doar 18 evrei, 1 englez şi 1 austriac. În 1836 a luat fiinţă Seminarul – prima şcoală secundară din Buzău – iar în 1838 este inaugurată clădirea acestuia. În 1838 a luat fiinţă Şcoala Normală a judeţului, unde se strâng candidaţii de învăţători din 115 sate buzoiene. În 1840 Dionisie Romano înfiinţează la Şcoala naţională prima Bibliotecă şcolară românească pentru învăţători având funcţie şi de bibliotecă publică. Prima publicaţie “religioasă şi morală” din ţară, “Vestitorul Bisericesc”, apare la 1839. Iniţiatorul, Dionisie Romano, este considerat ctitor al presei buzoiene. Buzăul este primul oraş de provincie unde s-a organizat Garda Naţională la 18- 19 iunie 1848. Între 1850- 1880 au fost construite clădirile de pe Strada Târgului (Cuza Vodă) înlocuind construcţiile mai vechi, de la care au fost folosite fundaţiile si pivniţele. În 1854- 1855 apare Biblia de la Buzău editată de Episcopul Filotei, a patra Biblie românească. Reprezentanţii buzoieni în divan sunt unionişti.
A luat fiinţă Gimnaziul în 1867, care s-a numit “Tudor Vladimirescu” până în 1875, apoi “Alexandru Hasdeu”. Din 1932 – “B.P.Hasdeu”, azi Colegiul Naţional “B.P.Hasdeu’. În 1868 apare prima Librărie la Buzău, a lui Al. Georgescu, iar în 1873 ia fiinţă noua tipografie “Alexandru Georgescu”, prima tipografie laică, deschizând drumul publicisticii buzoiene.

În 1872 se dă în exploatare calea ferată Bucureşti – Buzău – Brăila – Galaţi iar în 1881 calea ferată Buzău – Mărăşeşti, prima linie ferată proiectată şi construită de ingineri români. Moara “Garoflid” cu 3 secţii: făină, mălai şi o fabrică de postav şi dimie acţionată mecanic – este prima instalaţie industrială din oraş. Este dată în funcţiune în 1891 fabrica “Brainski & Rosazza S.A.”, prima fabrică de ţigle din regat şi de produse ceramice cu cuptoare mari sistematice. În 1873 Basil Iorgulescu înfiinţează Biblioteca Gimnaziului “Tudor Vladimirescu” (Colegiul Naţional “B.P.Haşdeu”) iar în 1893 Biblioteca Publică “Carol I” în noul local al gimnaziului. Se constituie în 1895 prima colecţie publică de piese arheologice, antropologice şi istorice într-o sală a Gimnaziului “Tudor Vladimirescu” (“B.P.Haşdeu”) – în fapt primul muzeu la Buzău.

În 1899 populaţia oraşului Buzău (21.875 persoane) după religie era: – ortodoxă – 88,74% – mozaică – 7,58% – catolică – 2,93% – protestantă – 0,32% – mahomedană – 0,4% – armeană – 0,001 % Şcoala Normală de Fete se înfiinţează în 1899, iar Şcoala Normală de Băieţi în 1901. În 1903 este inaugurat Palatul Comunal, construcţie începută în 1899, din iniţiativa primarului Nicu Constantinescu, după proiectele arhitecţilor Al. Săvulescu şi Kafşinski. Între 11 – 24 martie 1907 are loc Răscoala la Buzău. Numeroşi ţărani pornesc din Obor, manifestând şi devastând case şi magazine situate în perimetrul comercial. La podul Mărăcineni s-a tras în mulţime. Au murit 11 persoane şi alte zeci au fost rănite.

Este inaugurat noul local al Spitalului “Maria Minculeasa” (Gârlaşi) în 1907, iar în 1908 este inaugurată calea ferată Buzău-Nehoiaşu. În 1913 este înfiinţată distileria de petrol “Saturn”.

În 1919 se înfiinţează Şcoala secundară de fete gr II. (Colegiul “M. Eminescu”) Inaugurarea morii “Zangopol” are loc în 1923, cu o capacitate de 10 vagoane / zi.

În 1937 se inaugurează sediul Şcolii Normale de fete (azi sediul Muzeului judeţean). A luat fiinţă Fabrica “Metalurgica şi Turnătorie S.A.” (1928). După planurile arhitectului Duiliu Marcu primarul Stan Săraru construieşte Piaţa Centrală în 1934- 1935. După intrarea trupelor germane în oraş, la începutul celui de-al doilea război mondial, în august 1944, intră trupele sovietice. Întrucât trupele germane se baricadaseră în Palatul Comunal, sovieticii au tras cu tunul şi au dărâmat turnul iar acesta a ars împreună cu arhiva. Până la constituirea judeţului s-au modernizat întreprinderile “Metalurgica”, “Uzina Mecanică” (azi “Beta S.A.”), s-au înfiinţat Întreprinderea de Prelucrare a Maselor Plastice s.a.

După înfiinţarea judeţului Buzău în 1968 se construieşte în primul rând pe două platforme: Buzău-Sud pe o suprafaţă de 318 ha ce cuprindea 50 întreprinderi şi secţii şi zona industrială Buzău-Nord, cu o supafaţă de 125 ha ce cuprindea 32 întreprinderi şi secţii. Se inaugurează Tabăra de Sculptură în aer liber de la Măgura care a avut 16 ediţii (1970 – 1985), ce semnifică cele 16 secole de atestare a municipiului Buzău. În 1987 se înfiinţează Cenaclul literar “V. Voiculescu” al scriitorilor buzoieni. În 1991 se pune temelia Catedralei Ortodoxe “Sfântul Sava”.

Sursa: http://www.primariabuzau.ro/index.php?loc=municipiul_bz&id=60&show=1

 

About GEKO

TOTUL în viaţă are un sens... NIMIC din ea nu se petrece întâmplător...

Check Also

Orasul de resedinta Municipiul Calarasi

Orasul de resedinta Municipiull Calarasi-Calarasi   Important centru politico-administrativ, economic și cultural, reședința județului cu …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>