Breaking News
Home » Oraşele de reşedinţă ale României » Orasul de resedinta Municipiul Brasov
GEKO's WorkGroup Inc.

Orasul de resedinta Municipiul Brasov

Orasul de resedinta Municipiul Brasov-Brasov

 

Localizare

Municipiul Braşov, resedinţa judeţului, se află în centrul ţării, în Depresiunea Braşovului, situat la o altitudine medie de 625 m, în curbura internă a Carpaţilor, delimitat în partea de S şi SE de masivele Postăvaru care pătrunde printr-un pinten (Tâmpa) în oraş şi Piatra Mare, la 161 km de Bucureşti. Este accesibil cu automobilul/autobuzul sau cu trenul. În apropierea sa se găsesc localităţile Predeal, Buşteni, Sinaia, Făgăraş şi Sighişoara. Municipiul are o suprafaţă de 267,32 km². Treptat, în procesul de dezvoltare, Braşovul a înglobat în structura sa satele Noua, Dârste, Honterus (astăzi cartierul Astra) şi Stupini. De asemenea, pe lângă Tâmpa, municipiul a mai înconjurat şi Dealul Şprenghi, Dealul Morii, Dealul Melcilor, Dealul Warthe, Straja (Dealul Cetăţii) şi Dealul Pe Romuri, Stejărişul şi chiar înglobează în structura sa vârful Postăvaru.

Ape

Prin municipiul Braşov trec pârâul Graft, (numit şi Pietrele lui Solomon în partea lui superioară), pârâul Valea Tei, Valea Răcădău, Valea Plopilor cu Valea Scurtă, Valea Florilor, Valea Gorganu, Râul Timişul Sec şi Canalul Timiş.

Floră şi Faună

Flora municipiului nu diferă de cea a judeţului. Animalele sălbatice sunt rare, trăind retrase în pădurile din împrejurimi. Turiştii care se aventurează în acestea sunt avertizaţi că pot întâlni urşi, lupi sau vulpi. Muntele Tâmpa este declarat rezervaţie naturală (203,4 ha) care protejează câteva specii de plante rare şi endemice. Spre exemplu, pe versantul sudic există mici suprafaţe cu vegetaţie de stepă.

Climă şi precipitaţii

În Braşov, vara şi iarna durează aproximativ 50 de zile fiecare. Clima municipiului Braşov are un specific temperat-continental, caracterizându-se prin nota de tranziţie între clima temperată de tip oceanic şi cea temperată de tip continental: mai umedă şi răcoroasă în zonele de munte, cu precipitaţii relativ reduse şi temperaturi uşor scăzute în depresiune. Temperatura obişnuită de vară se situează în intervalul 22°C – 27°C, iar cea de iarnă între -10°C şi -2°C. Deseori iarna, temperatura în Poiana Braşov ajunge la +15°C (la soare), în această staţiune putând fi practicate aproape toate sporturile de iarnă. Stratul de zăpadă prielnic pentru schiat durează aproximativ 71 de zile la Braşov. Umiditatea aerului are valori medii anuale de 75%.

 

 

 

Istoric

Braşov, mai demult Braşău, între 1950 şi 1960 Oraşul Stalin (în dialectul săsesc Kruhnen, Krűnen, Krînen, în germană Kronstadt, maghiară Brassó, în latină Brassovia/Corona; de asemenea pe hărţile vechi trecut Cron∫tadt sau Braßov) este reşedinţa şi cel mai mare municipiu al judeţului Braşov, România. Deţine titlul de oraş-martir. Potrivit recensământului din 2002, are o populaţie de 284 596 locuitori.[1] Staţiunea de iarnă Poiana Braşov se află la 12 km distanţă de centrul municipiului, dispunând de o infrastructură dezvoltată pentru practicarea sporturilor de iarnă. Patronul oraşului este considerată a fi Fecioara Maria. Statuia acesteia se află pe unul dintre contraforţii Bisericii Negre, îndreptat spre Casa Sfatului, având stema Braşovului sculptată dedesubt în relief.

În acest oraş a fost confecţionată şi instalată o copie a „Statuii Lupoaicei” („Lupa Capitolina”), simbolul latinităţii poporului român.

Braşovul este cunoscut şi datorită Festivalului Internaţional „Cerbul de Aur”, ce se ţine aproape în fiecare an în centrul oraşului. Acesta a avut pe scena sa nume celebre precum Tom Jones, Ray Charles, P!nk sau Christina Aguilera.

Municipiul Braşov a reprezentat, de secole, unul dintre cele mai importante, puternice şi înfloritoare oraşe din zonă. Datorită poziţiei geografice privilegiate şi a infrastructurii sale de astăzi, el permite dezvoltarea multor activităţi economice, culturale şi sportive.

Mărturiile dezgropate indică prezenţa unor mari culturi neolitice (celebra cultură Noua, Tei, Schnekenberg) pe teritoriul de azi al Braşovului apoi au urmat descoperiri din epoca bronzului

Mai târziu, descoperirile arheologice au atestat existenţa unor temple dacice în zona Pietrele lui Solomon, a unor depozite de alimente în Piaţa Sfatului, a unor aşezări şi cetăţi pe Dealul Melcilor şi în cartierul Valea Cetăţii. Majoritatea acestora au fost deteriorate sau distruse de către autorităţile comuniste, în cadrul programului de sistematizare.

Până spre secolul XIII al erei noastre, nici un document nu pomeneşte de Braşov. Totuşi, se remarcă o continuă locuire, mai ales în zona Şchei sau Bartolomeu. Actualul municipiu s-a format prin unirea mai multor nuclee: Bartholomä, Martinsberg, Cetatea (Corona), Şchei, Blumăna, Noua, Dârste, Stupini.

1203: Tradiţia şi cronicile calendarelor braşovene îl consideră ca an „în care s-a început zidirea Braşovului”. Totuşi documentele şi izvoarele sigure nu confirmă această dată.

1211: Printr-o diplomă a regelui maghiar Andrei al II-lea al Ungariei, Cavalerii Teutoni sunt aşezaţi în Ţara Bârsei. Se pare că au întărit cetatea Braşovia de pe Tâmpa.

1228: Se întemeiază la Braşov o mănăstire de surori ale ordinului călugăresc al premonstratensilor, aflată lângă Biserica Neagră de mai târziu, având ca patroană pe Sf. Catharina.

1234Corona: Cercetătorul Norbert Backmund a editat aşa-numitul Catalogus Ninivensis, care conţine o listă a tuturor mănăstirilor premostratense din Ungaria şi Transilvania. 1234 corespunde cu anul în care abatele Fredericus cunoaşte „Claustra Sororum «in Hungaria assignata est paternitas» Dyocesis Cumanie Corona.

1241: Invazie tătară, prilej cu care este cucerită cetatea Şprenghi, ale cărei începuturi nu se cunosc (cel mai probabil pe locul unui vechi castru roman). După retragerea tătarilor se construieşte la poartă un turn hexagonal pentru apărare. Cetatea a fost distrusă două secole mai târziu, de către invadatorii turci.

1252Barassu: În acest an, regele Bela al IV-lea donează „tera Zek”, comitelui Vincenţiu, fiul lui Akadas, proprietate aşezată între pământurile românilor de Cârţa, cele ale saşilor „de Barasu şi cele ale secuilor de Sebus. Fr. Killyen, referindu-se la acest document, arată că numele „Barasu” indică de fapt denumirea unui ţinut întreg. După afimaţia sa, toate cele trei toponime la care face referinţă documentul se referă la teritorii care înconjoară pământul donat şi nu la vreun oraş. În acest caz „Braşov” se referă la o zonă, iar „Corona” ar denumi localitatea.

1271Brasu: Acest toponim este atestat într-un document latin, aflat în Arhivele Statului din Budapesta şi o fotocopie la Institutul de Istorie Cluj, act prin care Ştefan, regele Ungariei, aproba contractul dintre „Chyel comes, filius Erwin de Calnuk” şi „Teel, filius Ebl de Brasu cognatus eiusdem”. Într-un alt document emis de regele Ungariei, Venceslav, la 10 decembrie 1301, se confirmă că Detricus, fiul lui Theel sau Tyl de Prejmer, este în posesiunea localităţilor Mikofalva şi Nyen (Teliu). Pe baza acestui document, precum şi a altora, privind familia comiţilor din Prejmer, nu este sigur dacă denumirea de „Barasu” se referă la localitatea Braşov sau la Ţara Bârsei.

1288Braso: Este consemnat într-un document latin, aflat în Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia, iar în copie la Institutul de Istorie din Cluj. Se dovedeşte a fi primul act păstrat care a fost emis în Braşov, purtând menţiunea expresă: „Datum in Braso, fiind emis de regele Ladislau al IV-lea.

Urmează menţionarea tot mai deasă a municipiului: Braşov (1294), Brassov (1295), Brasso (1309), Brassou (1331), Korona (1336) etc.

1323: Se întemeiază mănăstirea dominicană în Braso.

1364: Braşovul primeşte privilegiul pentru târg anual, urmat de privilegiul de „etapă şi depozit” din 1369.

1377: Se începe construcţia bisericii Sf. Maria (sau Neagră, cum va fi numită după incendiu) pe locul unei mai vechi basilici.

1395: Mircea cel Bătrân şi Sigismund de Luxemburg semnează un tratat de alianţă împotriva puterii otomane. Doi ani mai târziu, regele Ungariei eliberează un act care dă dreptul Braşovului de a-şi construi fortificaţii de piatră, urmărind îndeaproape ridicarea acestora.

1399: O bulă a papei Bonifaciu al IX-lea (13891404) vorbeşte despre biserica Sf. Nicolae din Şchei şi lasă să se întrevadă existenţa unui locaş de învăţătură în jurul ei.

1421 şi 1438: Invazie a turcilor. În urma acestor acţiuni militare, prin tratat, dobândesc cetatea de pe Tâmpa.

1424: Blănarii braşoveni îşi alcătuiesc primul statut dintre bresle. În 1798 la Braşov fiinţau 43 de bresle, deservite de 1.227 meşteri. Îi putem aminti aici pe fierari, blănari, postăvari, funari, curelari, cizmari, cuţitari, cojocari (tăbăcari), măcelari, aurari, cositorari, arămari, franzelari, olari, lăcătuşi, ţesători, armurieri, arcari, pălărieri, lânari, argintari.

14481453: Iancu de Hunedoara răscumpără şi dă ordin de distrugere a cetăţii Braşovia de pe şaua Tâmpei, piatra şi materialele de construcţie ale acesteia fiind folosite la întărirea cetăţii medievale a Braşovului din vale, cu opt bastioane dispuse din 100 în 100 metri, 4 (sau 5, în lumina descoperirilor recente) porţi fortificate şi 32 turnuri de apărare (numite şi „de pulbere”). Cetatea avea două sau chiar trei rânduri de ziduri şi era înconjurată de un şanţ de apărare plin cu apă.

1477: Este terminată Biserica Neagră. Din cauza lipsei fondurilor, cel de-al doilea turn al bisericii nu va mai fi construit niciodată.

1486: Braşovul şi toată Ţara Bârsei intră în Universitatea Săsească, prin confirmarea privilegiului Andreanum pentru toţi saşii din Sibiu, Mediaş, Braşov şi Ţara Bârsei.

1521: Judele Braşovului, Johann (Hans) Benkner, primeşte de la Neacşu din Câmpulung, într-o epistolă scrisă în limba română, veşti despre mişcările trupelor turceşti de dincolo de Dunăre.

1524: Se construieşte în lemn Cetăţuia, o puternică fortăreaţă pe Dealul Cetăţii. Curând, va fi cucerită şi distrusă din ordinul lui Petru Rareş, acesta punând bazele actualei clădiri din piatră. Incendiată în 1618, avea să fie refăcută în 1625, adăugându-i-se o fântână de 81 m adâncime (1627) şi patru bastioane la colţuri (1630). A servit ulterior drept garnizoană pentru armatele habsburgice şi închisoare în perioada anilor 19401950.

1533: Umanistul Johannes Honterus înfiinţează prima tipografie din Braşov, urmată de primul gimnaziu din localitate, la 1544.

1546: La Braşov se înfiinţează prima moară de hârtie din sud-estul Europei.

1559: Diaconul Coresi tipăreşte la Braşov prima sa carte în limba română: „Întrebare creştinească”.

1599: La 4 octombrie, Mihai Viteazul intră în Braşov unde îşi uneşte oastea cu trupele secuilor răsculaţi. În ziua următoare, voievodul primeşte cheia oraşului. După cucerirea Transilvaniei, va ţine prima dietă în Casa Sfatului.

1628: Protopopul Vasile din Şcheii Braşovului scrie prima cronică locală cu subiect românesc.

1688: Braşovenii se răscoală împotriva noilor autorităţi habsburgice. Mişcarea este înăbuşită, iar capii ei executaţi.

1689 21 aprilie: Un mare incendiu pustieşte cetatea. Puţine clădiri rămân neatinse. Drept urmare acestei calamităţi, autorităţile braşovene decid interzicerea construcţiei caselor din lemn. Refacerea oraşului a durat mai bine de un secol, timp în care şi-a schimbat aspectul arhitectonic al faţadelor.

1731: Dascălul şcheian Petcu Şoanu tipăreşte primul calendar-almanah românesc.

1757: Dimitrie Eustatievici scrie prima gramatică românească. Este perioada de vârf a activităţii dascălilor şcheieni.

1804: Se introduce iluminatul public în interiorul cetăţii prin instalarea felinarelor cu ulei.

1835: Se înfiinţează „Casa generală de economii” din Braşov, prima instituţie de credit din Transilvania. Între 1837 şi 1867, primul director al acesteia va fi Peter Lange von Burgenkron.

1838: Apare, sub oblăduirea împăratului de la Viena, ziarul „Gazeta de Transilvania”, în redacţia lui George Bariţ. Este primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei. Tot aici, tipăreşte şi „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”.

1848: Revoluţia paşoptistă cuprinde şi Braşovul. Aici a fost redactat documentul programatic „Prinţipurile noastre pentru reformarea patriei”, de către fruntaşi de seamă ai culturii şi politicii moldovene (Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Costache Negri, Gheorghe Sion, Ion Ionescu de la Brad). Se cerea unirea tuturor românilor într-un singur stat. Românii din Şchei manifestă pe 11 aprilie pentru câştigarea de drepturi politice.

1850: Este întemeiat Gimnaziul român sub oblăduirea mitropolitului de Sibiu Andrei Şaguna, căruia îi poartă numele astăzi.

1854: Între Braşov şi Sibiu s-a instalat o linie telegrafică.

1873: Pe 30 martie în Braşov pătrunde primul tren. Ulterior, în 1879, avea să fie dată în folosinţă şi linia Braşov – Bucureşti.

Etimologia toponimelor „Braşov” şi „Corona”

„Într-o lucrare din 1933, Nicolae Drăganu constata cât de răspândit este numele Braşov în spaţiul ţării noastre: într-o comună Ileni, într-o altă comună Rodj în judeţul Timiş în veacul al XV-lea şi hidonimul «Braşovana» în judeţul Neamţ, vale şi sat lângă Vaslui, «Izvorul Braşovului» lângă Buzău şi «Braşoviţa» lângă Ialomiţa. I se atribuie toponimului o origine slavă în baza radicalului «Braş». I. Pătruţ, slavist clujean, îl apreciază ca un derivat din antroponimul «Braso»” (prof. Vasile Olteanu). Sextil Puşcariu îl socotea tot un antroponim/diminutiv: „Braşa”. Profesorul Pavel Binder, într-un studiu din 1964 explică faptul că cele două numiri, Corona şi Braşov, se suprapun în timp: „Corona” desemna cetatea iar „Braşov” împrejurimile. Aceste afirmaţii atrag replica academicianului Alexandru Surdu, care apreciază că toponimul Braşov este tot una cu cetatea Braşov. Totodată, socoteşte ca fantezistă interpretarea profesorului braşovean F. Philippi, conform căreia cele două numiri (Corona şi Braşov) se pot explica prin legenda regelui maghiar Solomon, care, îngropându-şi coroana lângă un copac ar fi generat expresia slavă „crono na brad tschop-lita”. Astfel, din „crono” derivă Corona, iar din „brad” – „Bra(d)şov”.

Unii cercetători pun denumirea Braşovului în legătură cu „râul Braşov”. „Fluvium Brassou” este, într-adevăr, atestat într-un document din 1360. Chiar cronicarul şcheian Radu Tempea afirma că „Braşovul s-a numit pe numele apei ce-i zice Braşovia”. Pavel Binder plasează râul însă în Ţara Bârsei şi nu la poalele Tâmpei, probabil râul Ghimbav. Totuşi, se pare că râul despre care se vorbeşte nu e altul decât actualul pârâu Graft, care, până a fi canalizat, venea din Şchei învolburat şi mare.

Alţi cercetători derivă numele de la cetatea Braşovia de pe Tâmpa, ideea fiind propusă în 1874 de F. Philippi şi reluată în 1928 de G. Treiber şi E. Jekelius. Astfel, ei localizează Braşovul iniţial în cetatea de pe Tâmpa, de unde s-ar fi transmis mai apoi aşezării din vale. Etimologic, ei considerau numele „Barasu” ca provenind din slavonul „baras”, însemnând „cetate” sau „adevăr”. Totuşi, G. Kisch, în 1929 încearcă o nouă derivare a celor două toponime, Corona şi Braşov, după lucrarea lui F. Philippi: „krun”, care ar fi însemnat „ienupăr” sau „brădişor”, de unde numele de „Braşeu”>„Bră(d)şeor”.

Sursa: http://brasov.stirionline.net/about/

 

About GEKO

TOTUL în viaţă are un sens... NIMIC din ea nu se petrece întâmplător...

Check Also

https://www.youtube.com/watch?v=S7pzuTxsY4I

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.