Judetul Tulcea

Judetul Tulcea

Asezare Geografica

Judeţul Tulcea, ocupă jumătatea nordică a provinciei istorice Dobrogea, situată în extremitatea sud-estică a României, a cărui însemnătate vine din aşezarea lui la gurile Dunării si ieşirea la mare. Paralela 45⁰ latitudine nordică taie judeţul Tulcea în partea centrală, iar meridianul 29⁰ 41′ 24″ longitudine vestică străbate oraşul Sulina, aflat la extremitatea estică a României.

Înconjurat din trei părţi de apă, se învecinează la vest cu judeţele Brăila şi Galaţi, la nord cu Ucraina prin graniţa naturală Dunărea, la est cu Marea Neagră, având hotar terestru doar la sud, cu judeţul Constanţa.

Suprafaţa judeţului este de 8499 km², reprezentând 3,56% din suprafaţa ţării (238391 km²). Judeţul cuprinde 51 de unităţi administrativ-teritoriale, din care: municipiul Tulcea reşedinţa judeţului cu o populaţie de 90553 locuitori la 1 iulie 2010, (36,827% din populaţia stabilă a judeţului de 245899 locuitori la 1 iulie 2010), 4 oraşe şi 46 de comune. Datorită întinderilor de apă judeţul Tulcea are cea mai mică densitate, 28,93 locuitori / km², de aproximativ trei ori mai mică decât cea naţională. Detalii în acest sens se pot obţine de pe acest site, la capitolul DESPRE JUDEŢUL TULCEA la rubrica Geografie în statistici, dar mai ales la capitolul  Populaţie.

RELIEF

Din suprafaţa totală a judeţului, 40,54% adică 3446 km², este ocupată de cea mai nouă formă de relief, suprafaţa umedă constituită din Delta Dunării şi complexul lagunar Razim – Sinoe aflată la nord-estul judeţului, ce reprezintă prima zonă biogeografică, în continuă expansiune datorită depunerii continue a aluviunilor Dunării, aflată sub jurisdicţia Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.

Dunărea formează hotarul natural la vest si nord, fiind principala cale de transport în judeţ. În dreptul municipiului Tulcea, Dunărea se desparte în trei braţe: Chilia la nord, Sfântu Gheorghe la sud (braţe ce permit numai transportul fluvial) şi braţul Sulina la mijloc, care asigură transportul maritim până în porturile Galaţi pentru nave mai mari şi Brăila pentru nave mai mici. La sud de braţul Sfântu Gheorghe este laguna Razim care pătrunde adânc în judeţ şi care se continuă în judeţul Constanţa cu lacul Sinoe. O reţea de canale naturale şi artificiale, lacuri si bălţi, plauri si grinduri formează un ecosistem unic. Datorită numeroaselor specii de păsări, insecte, reptile şi circa 160 de specii de peşte, Delta Dunării a fost declarată în 1990, Rezervaţie a mediului înconjurător, ecologică şi a păsărilor, sub protecţia şi în patrimoniul UNESCO.  Pădurile de sălcii de pe tot cuprinsul Deltei Dunării, pădurile de stejar din Deltă de pe grindurile Letea şi Caraorman, stuful, trestia, sunt resurse locale, unele protejate. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării ce cuprinde şi partea din complexul lagunar ce se află în judeţul Constanţa, are o suprafaţă totală de 5800 km².

Relieful judeţului cuprinde, de asemenea, Horstul Dobrogean a doua zonă biogeografică, rest al cutărilor hercinice, care se prezintă ca un platou tipic, aflat în nord-vestul şi sudul judeţului, ce determină existenţa a încă 3 zone biogeografice: zona de stepă, zona de pădure de stepă şi zona de pădure. Ceea ce a mai rămas din lanţul munţilor Hercinici este reprezentat de Munţii Măcinului aflaţi în nord-vestul judeţului, de înălţimea unor dealuri (culmea Pricopanului, 476 m), dar care datorită pantelor abrupte, sălbatice şi golaşe, au aspect de adevăraţi munţi. În acest platou apele sunt puţine de obicei râuri mici fără prea mare semnificaţie cum ar fi Teliţa sau Taiţa.

În Munţii Măcinului s-a constituit Parcul Naţional, pentru conservarea speciilor rare de floră şi faună specifice intersecţiei arealelor mediteranean, balcanic şi caucazian.

Resursele naturale ale judeţului sunt terenurile arabile, viile, păşunile – care permit diverse culturi vegetale, creşterea animalelor, apele si bălţile – pentru pescuit şi vânătoare, pădurile – pentru vânătoare, agrement, protecţia mediului, resursele minerale – pentru piatra de construcţii cum este granitul, apoi cuarţita şi calcarul şi, nu în ultimul rând întinderile Deltei Dunării pentru potenţialul turistic.

Clima este specifică în general climei ţării, temperat-continentală, dar cu nuanţe continental-excesive în sudul şi nord-vestul judeţului, precipitaţiile fiind dintre cele mai scăzute din ţară, de până în 450 mm.

Sursa: http://www.tulcea.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=558

Istoric

În urma Războiului de Independenţă (1877-1878), stăpânirea otomană în Dobrogea a fost înlăturată, iar Tratatul de pace de la San Stefano (19 febr./3 mart. 1878) şi Congresul internaţional de la Berlin (1/13 iun. – 1/13 iul. 1878) au consfinţit independenţa României şi drepturile acesteia asupra Dobrogei. Integrarea noii provincii s-a realizat treptat, fiind consfinţită din punct de vedere juridic de o serie de acte normative ce au reglementat cadrul administrativ (1880), problema proprietăţii (1882, 1884, 1892) şi drepturile politice ale noilor cetăţeni ai României (1909, 1909, 1910).
Statul român s-a implicat în mod direct în dezvoltarea economică a Dobrogei. La sfârşitul sec. al XX-lea şi în primul deceniu al sec. XX, beneficiind de legile de încurajare a industriei autohtone, au luat fiinţă şi în nordul Dobrogei întreprinderi cu caracter de fabrică, încadrate de statistici în categoria de „industrie mare”. În legătură cu marile construcţii ridicate în judeţele Tulcea şi Constanţa s-a accelerat exploatarea carierelor dobrogene. Deşi agricultura a beneficiat de reglementările din domeniul proprietăţii, această ramură va rămâne tributară condiţiilor specifice de climă, înregistrând mari fluctuaţii. Progrese evidente au fost înregistrate sub aspectul exploatării resurselor piscicole ale teritoriului nord-dobrogean, rezultat al importantelor lucrări de întreţinere şi amenajare a suprafeţelor acvatice. Dezvoltarea economică şi volumul însemnat al tranzacţiilor comerciale au stimulat apariţia primelor instituţii financiare şi de credit (Banca Dunărea, fondată la Tulcea, în anul 1890).
Începând cu anul 1909, viaţa politică locală se încadrează vieţii politice a Regatului României, locuitorii nord-dobrogeni, români sau de alte naţionalităţi, bucurându-se de drepturile politice garantate tuturor cetăţenilor României. O activitate cu adevărat importantă va fi înregistrată în domeniul cultural. Statul român s-a implicat în organizarea învăţământului, activitatea ştiinţifică a fost impulsionată de extraordinarul patrimoniu istoric şi natural al teritoriului nord-dobrogean, au apărut în Dobrogea un număr surprinzător de mare de ziare.
Ocupată de ţările din alianţa Puterilor Centrale în anii Primului Război Mondial, Dobrogea va suferi din plin efectele conflictelor militare şi regimului impus de ţările ostile României. Crearea statului naţional unitar român în 1918 a creat cadrul adecvat pentru o dezvoltare şi mai accentuată şi o evoluţie rapidă a economiei, ştiinţei, culturii, o dinamizare a tuturor domeniilor vieţii sociale.

După instaurarea comunismului în România, dezvoltarea judeţului a fost încadrată în coordonatele economiei planificate impusă şi condusă de partidul comunist timp de 45 de ani, până la prăbuşirea acestuia în decembrie 1989. Ca o modalitate de concentrare şi de coordonare planificată a tuturor activităţilor, regimul comunist a desfiinţat judeţul Tulcea prin Legea nr. 5/1949 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române. Conform acestei legi, comunele din raza fostului judeţ Tulcea se organizează în 4 raioane împărţite în cele două regiuni şi anume: raioanele Tulcea şi Măcin în Regiunea Galaţi iar raioanele Istria şi Hârşova în Regiunea Constanţa. În 1959, raionul Măcin trece de la Regiunea Galaţi la Regiunea Dobrogea şi este întregit cu unităţile administrative Pisica şi 23 August, care făceau parte, anterior, din aria Raionului Galaţi.
În baza Legii nr 2 din februarie 1968, când se revine la vechea formă de organizare, judeţul Tulcea are în componenţă 43 de comune. Această organizare se menţine până astăzi, deşi Legea 2 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România a suferit unele modificări. Referitor la judeţul Tulcea, prin Legea 471/2003 ia fiinţă comuna Văcăreni, prin Legea 37/2004 comuna Beştepe, iar prin Legea 103/2005 comuna Valea Teilor.

Sursa: http://historipedia.rocarta.info/159/istoria-judetului-tulcea-perioada-romaneasca/