Breaking News
Home » Judeţe » Judetul Ialomita
GEKO's WorkGroup Inc.

Judetul Ialomita

Judetul Ialomita

 

Asezare Geografica

 

Județul Ialomița se află în partea de sud-est a țării, în Câmpia Bărăganului, diviziune estică a Câmpiei Române, pe cursul inferior al Ialomiței și la interferența unor vechi și importante drumuri comerciale, prin care capitala țării este legată cu Moldova și cu litoralul Mării Negre.

Coordonate geografice

Coordonate geografice extreme în care județul Ialomița este încadrat sunt următoarele:

  • spre Nord – 44°51˘ latitudine nordică (la nord de satul Malu Roșu, comuna Jilavele);
  • spre Sud – 44°20˘ latitudine nordică (la sud de cartierul Buliga, municipiul Fetești);
  • spre Est – 28°06˘ longitudine estică (la est de satul Retezatu, comuna Stelnica);
  • spre Vest – 26°18˘ longitudine estică (la vest de satul Răsimnicea, comuna Rădulești – fostă Brazii).

Vecinii județului Ialomița sunt :

  • la Nord – județele Brăila și Buzău ;
  • la Nord-Vest – județul Prahova ;
  • la Vest – județul Ilfov ;
  • la Sud – județul Călărași ;
  • la Est – județul Constanța.

Suprafața totală a județului Ialomița este de 4.453 km2 (445.289 ha.), din care : 3.736 km2 suprafață agricolă, 258 km2 suprafață cu vegetație forestieră, 389 km2 terenuri cu altă destinație și aproape 69 km2 terenuri neproductive.

Relieful județului Ialomița poartă amprenta situării sale în diviziunea estică a Câmpiei Române – Bărăganul, fiind dominat de câmpuri tabulare întinse și lunci. Circa 65% din suprafața județului aparține Câmpiei Bărăganului, 15% Luncii Dunării, 9% Câmpiei Vlăsiei și 11% luncii Ialomiței și câmpiei de divagare Argeș – Buzău.

Din punct de vedere geologic, zona Ialomiței este un bazin de sedimentare maritimă lacustră.

Altitudinal, relieful în județ se desfășoară în trepte de la nord la sud și de la vest spre est. Zona cea mai înaltă – 91 m se află pe Platoul Hagienilor, lângă satul Platonești, ei alăturându-i-se Piscul Crăsani – 81 m și Câmpul Grindu – 71 m. Altitudinea minimă este de 8 m, în nordul incintei îndiguite a Brațului Borcea.

Clima județului Ialomița este temperat-continentală caracterizându-se prin veri foarte calde și ierni foarte reci, printr-o amplitudine termică anuală, diurnă relativ mare și prin precipitații în cantități reduse. Durata medie anuală de strălucire a Soarelui este cuprinsă între 2.100 și 2300 ore, numărul anual de zile cu cer senin este de 110; cu cer noros de 123, iar cu cer acoperit 130 de zile.

Temperatura medie anuală a aerului crește de la Nord-Vest (10,40 C la Armășești), către Sud-Est (11,10 C la Fetești). Minima absolută a ajuns până la – 32,50C la Armășești (25 ian.1942), iar maxima absolută până la +440 C la Amara (august 1951), fapt ce determină o amplitudine termică maximă de 76,50C.

Precipitațiile atmosferice, variază între 400 și 520 mm/an, cele mai mici fiind repartizate în Lunca Dunării, iar cele mai mari fiind în restul județului. Vânturile au ca direcții dominante nord-est, nord, sud-vest și sud, dominante fiind crivățul, austrul, băltărețul și suhoveiul.

Umezeala relativă a cerului variază între 74 și 76%. Dintre fenomenele climatice caracteristice se remarcă înghețul, bruma și viscolul, în perioada rece, seceta, roua și grindina, în perioadele calde ale anului.

Istoric

 

Ca unitate administrativ-teritorială județul Ialomița este menționat în anul 1470, când era condus de un pârcălab din Orașul de Floci, aceasta constituind prima atestare documentară.

Organizări și reorganizări administrativ-teritoriale

Județul Ialomița a cunoscut de-a lungul timpului peste 30 de reorganizări teritoriale, prin înființări și desființări de subunități administrative, comasări de localități, cedări sau primiri de localități de la județele vecine, prezentate în anexa nr. 3.

Reperele istoriei administrației județului Ialomița se pot sintetiza astfel:

  • 1470 – 1831 – ISPRĂVNICATUL JUDEȚULUI IALOMIȚA, cu prima capitală la Orașul de Floci, condus de un ispravnic ce avea în subordine zapcii de plasă, căpitanii de margine, funcționarii isprăvniciei și judecătorii. La începutul secolului al XVIII-lea capitala județului a fost mutată la Urziceni.
  • 1831 – 1863 – OCÂRMUIREA JUDEȚULUI IALOMIȚA, cu capitala la Urziceni până în anul 1833 și apoi la Călărași. Conducerea administrativă era asigurată de un ocârmuitor, un sameșși un ajutor de sameș, 2 secretari, registrator și polițaiul capitalei de județ. În perioada 1848 – 1851 denumirea de ocârmuitor este înlocuită cu cea de administrator de județ, iar din 1851 se va folosi denumirea de cârmuitor.
  • 1864 – 1949 – PREFECTURA JUDEȚULUI IALOMIȚA, apărută ca urmare a Legii organizării administrativ-teritoriale a țării din aprilie 1864, dată în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Instituția era condusă de un prefect și avea un aparat de lucru format din : directorul prefecturii, biroul administrativ, serviciul tehnic și serviciul sanitar în perioada 1864 – 1940, și din cabinetul prefecturii, serviciul administrativ, serviciul financiar și serviciul tehnic în perioada 1940 – 1949.
  • 1949 – 1952 – COMITETUL PROVIZORIU AL REGIUNII IALOMIȚA și SFATUL POPULAR AL REGIUNII IALOMIȚA, conduse de un președinte.
  • septembrie 1952 – februarie 1968 județul este desființat și înglobat regiunilor București, Ploiești și Constanța.
  • februarie 1968 – decembrie 1989 – CONSILIUL POPULAR AL JUDEȚULUI IALOMIȚA, condus de Comitetul executiv și de un președinte, un prim-vicepreședinte, vicepreședinții și de un secretar. Aparatul de lucru era format din secții, servicii și birouri. Reședința județului a fost stabilită la Slobozia.
  • decembrie 1989 – martie 1990 – PRIMĂRIA JUDEȚULUI IALOMIȚA, condusă de un primar, viceprimari și secretar. Aparatul de specialitate era format din direcții, servicii, birouri și compartimente.
  • martie 1990 – până în prezent – PREFECTURA JUDEȚULUI IALOMIȚA, condusă de un prefect și un subprefect, numiți de Guvernul României, iar în planul funcționării serviciilor administrativ-teritoriale de interes județean : CONSILIUL JUDEȚEAN IALOMIȚA, condus de un președinte și doi vicepreședinți, aleși de către consilieri județeni din rândul acestora, consilieri județeni care sunt aleși de cetățenii cu drept de vot din județul Ialomița.

Condițiile naturale propice de care dispune zona aferentă județului Ialomița au determinat ca acest teritoriu să fie o străveche vatră de locuire și cultură românească.

Dovezile arheologice din timpuri imemoriale și, mai târziu, documentele scrise au permis identificarea următoarelor repere cronologice din istoria ținuturilor Ialomiței :

Epoca veche (paleoliticul, neoliticul, epoca bronzului și epoca fierului) este reprezentată prin numeroase descoperiri arheologice de la Piscul Crăsani, Orașul de Floci, Dridu, Bordușani, Slobozia, Fetești, Amara, Bora, Miloșești, Bordușelu, Copuzu, Căzănești, Ciulnița, Malu Roșu, Fierbinți, Platonești, Coșereni care aduc mărturia unei unor culturi specifice (uneltele din silex, piatră șlefuită, vase și figurine zoomorfe, statuete și vase de lut incizate sau pictate cu grafit alb sau roșu, unelte agricole primitive) și a ocupațiilor populației (agricultura, creșterea animalelor, olărit, aveau legături și schimburi culturale cu lumea heladică și miceniană) ce constituia un ansamblu unitar din punct de vedere al trăsăturilor materiale, etnice, culturale și spirituale.

Cultura geto-dacă este rezultatul îmbinării factorului cultural local cu influențe externe din lumea greacă, scitică, tracică, celtică, illirică și romană. În județul Ialomița prezența populației scitice este dovedită de descoperirile făcute în localitățile Hagieni, Ograda, Făcăeni, Gheorghe Doja și Maia Maltezi. O comunitate scitică, cunoscută sub numele de napcii, a existat și în Bărăgan, fiind asimilată de populația  geto-dacică superioară numeric și cultural.

Triburile geto-dacice din zonă au avut strânse legături cu tracii din dreapta Dunării, dar mai ales cu grecii de pe malul Pontului Euxin: Histria, Callatis și Tomis. La Piscul Crăsani au fost găsite peste 40 de amfore provenind din Thosos, Rhodos și Eridos, iar cele de la Țăndărei și Făcăeni sunt aduse din Heracleea Pontică.

Cercetările arheologice efectuate în județul Ialomița au pus în evidență existența a 48 de așezări getice situate pe cursul principalelor ape curgătoare: Ialomița, Prahova, brațul Borcea, precum și în jurul lacurilor Dridu, Fundața, Amara și Strachina, etc. care  au oferit cadrul fizico-geografic propice dezvoltării vieții sociale, economice și culturale.

Cetatea geto-dacică fortificată de la Piscul Crăsani, situată pe malul drept al râului Ialomița, pe un pinten de deal, între satele Copuzu și Crăsani din comuna Balaciu, înconjurată de râpe adânci pe trei laturi care o făceau greu de cucerit, a cunoscut o puternică înflorire în sec. II – I î. Hr., când au apărut și s-au dezvoltat în jurul cetății : așezări civile cu un bogat inventar agricol, casnic și meșteșugăresc și a avut o contribuție importantă realizarea statului geto-dac centralizat și independent condus de Burebista.

Un loc aparte îl ocupă altarul de la Piscul Crăsani, ceramică de o mare bogăție de forme, ornamente și morminte.

Sursa: http://www.cicnet.ro/content/prezentarea-judetului-ialomita

 

 

 

About GEKO

TOTUL în viaţă are un sens... NIMIC din ea nu se petrece întâmplător...

Check Also

Judetul Vrancea

Judetul Vrancea   Asezare Geografica Are o suprafață de 4.863 km², reședința județeană este municipiul …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>