Breaking News
Home » Municipii şi oraşe » Orasul Zimnicea
GEKO's WorkGroup Inc.

Orasul Zimnicea

Orasul Zimnicea-Teleorman

 

Asezare Geografica

 

Zimnicea se situează în partea de sud a câmpiei Boian, la 40 km de municipiul Alexandria, la granița cu Bulgaria. Dunărea trece la distanță de 2 km de centrul Zimnicei, pe partea stângă a unui vechi braț al fluviului. Orașul Zimnicea – extrema sudică a României, este așezat pe malul stâng al fluviului Dunărea, la 43° 37′ 07″ latitudine nordică și 25° 23′ 32″ latitudine estică ( Amnarul statistic al R.S.R., 1957, p. 19 ), având un relief de baltă și luncă ( 4 km ), urmat de câmpie ( 15 km spre nord ), cu o suprafață intravilană de 4,5 km². Are formă dreptunghiulară, cu terenul înclinat de la vest la est, cu baza de la sud spre râul Pasărea și este împărțit în două părți egale de Bulevardul Eroilor ( așa-zisa Strada Gării).

Structura geologică a terenului zimnicean este formată din „soluri de luncă și deltă” (N. Florea), iar în lucrarea „ Raionare pedogeografică a R.P.R.” ( N. Cernescu) se precizează că în „provincia danubio-getică,cu sectorul câmpia Zimnicea predomină cernoziomul, format pe terase acoperite cu depozite leossoide”.

Clima orașului este, în general, temperat continentală, cu veri călduroase (42 °C – iulie 1985) și ierni geroase (-17 °C -26 decembrie 2001). Așadar, contrastele de temperatură sunt destul de mari între vară și iarnă, în zonă interferându-se masele de aer tropical din sud și sud-vest cu cele de aer uscat din est și sud-est. În felul acesta se explică cum, cu oarecare risc, se poate cultiva chiar și smochinul. Postul pluviometric (înființat în 1963), dar și stația meteorologică oferă informații climaterice corecte preluate de numeroase lucrări de specialitate.

Flora și fauna

Flora din zonă este caracteristică zonei de stepă și de silvostepă. Pădurile sunt puține, iar arborii predominanți sunt cei de esență moale, cum ar fi sălciile din luncă sau plopii albi.

Dintre plantele sălbatice ale zonei, amintim: păpădia, pirul, pelinul, măzărichea, coada șoricelului, mușețelul, toporașii, vioreaua, volbura, urzica, pătlagina, etc.. Mai pot fi întâlniți frasinii, exemplare de stejar, salcâmul, socul, castanii sălbatici, răchita, etc.. Există și vegetație cultivată cum ar fi: plantațiile de viță-de-vie și grădinile de zarzavat. Fauna din aceasta zonă este adaptată condițiilor de vegetație existentă. Abundă mamiferele rozătoare: popândăul, hârciogul, iepurele, ariciul, cârtița. Mai apar și alte animale salbatice cum ar fi: porcul mistreț, vulpea și în ultimii ani căprioara. Din grupa păsărilor, menționăm: stăncuța, cucuveaua, prepelița, ciocănitoarea pestriță, rândunica, vrabia, cioara, ciocârlia, etc.. Reptilele sunt reprezentate de: șopârla cenușie, gușterul și șarpele de casă. În apele Dunării, a celorlalte râuri si pâraie trăiesc pești diferiți: crapul, bibanul, știuca, linul, șalăul, somnul, scrumbia, etc.. Fauna este completată de o mare varietate de insecte. Zona de la digul de protecție la fluviul Dunărea pe o adâncime interioara până la vatra localităților este folosit pentru cultivarea de cereale și pentru grădini de legume si zarzavaturi. Există păduri particulare intercalate între păduri ale statului. Lucrări silvice (tăieri de amenajare, plantări) în ostroavele de pe fluviul Dunărea.

 

Istoric

La vest de așezarea actuală a existat cea mai veche cetate geto-dacică cunoscută până acum din Muntenia, ale cărei începuturi sunt estimate in secolul IV î.Hr. Se crede de asemenea că este cetatea despre care scria Arrianus că a fost distrusă de generalul lui Alexandru Macedon, Lisimachos în timpul expediției sale împotriva tribalilor, în anul 335 î.H.

În secolul al XIV-lea, izvoarele istorice atestă că pe locul fostei așezări geto-dacice ființa un sat românesc. Numele orașului este menționat documentar pentru prima dată în anul 1385, în jurnalele de călătorie ale unor pelerini creștini, Peter Sparanou și Ulrich Tennstadt, ce trecuseră Dunărea pe la Sviștov la Zimnicea la întoarcerea lor de la Ierusalim.

În timpul dacilor se numea Zimnidava, devenit în 1385 Dezimnikos.

Alături de Roșiori de Vede, Zimnicea este cea mai mai veche așezare din Sudul României.

Bizantinii l-au numit Demnitzikos, devenit mai târziu Dzimnikes, Deziminkos. Numele bizantin apare în cronici chiar mai vechi, din secolul XII.[3] Orașul a înflorit ca oraș-târg aflat de-a lungul rutelor comerciale care legau Balcanii de Europa Centrală.

În 1457 Vlad Țepeș, a luptat cu Imperiul Otoman de-a lungul Dunării ,trecând și pe la Zimnicea (Dezimnikos).

În 1595 Mihai Viteazul a luptat cu Imperiul Otoman pentru a câștiga independența statului său de-a lungul Dunării și pe la Zimnicea.

În anul 1791 Zimnicea apărea pe hartă cu 116 case.

În 1835 avea 531 de gospodării, fiind al doisprezecelea oraș-târg ca mărime din Valahia, menționat și ca punct vamal și de schimburi comerciale. În anul 1835 Zimnicea număra 2650 locuitori, iar la finele secolului XIX-lea 4500. La 1 iulie 1834 s-a înființat orașul Alexandria, iar o parte dintre orășenii din Zimnicea au plecat în 1834 în orașul liber, nou înființat, Alexandria. Pentru o scurtă perioadă de timp, între 1837-1838, a fost reședința județului Teleorman, însă datorită neînțelegerilor dintre boieri și negustori, a fost înlocuită cu Turnu Măgurele. Din 1860 a devenit punct de vamă.

În timpul războiului de independență (18771878), a fost sediul de campanie al trupelor rusești care luptau în Bulgaria împotriva Imperiului Otoman. Și tot în timpul războiului de independență a fost reședintă de județ pe o perioada de 3 luni.

În timpul războiului ruso-turc (1877-1878) Marele cneaz Alexei Alexandrovici, unul din fiii țarului Alexandru al II-lea, a fost promovat în funcția de comandant al marinei ruse de pe fluviul Dunărea. La 9 ianuarie 1878, el a fost decorat cu Ordinul Sfântul Gheorghe – gradul patru, pentru conducerea sa “neobosită și eficientă a forțelor navale și a echipamentelor de la 14 iunie 1877 în construcția și întreținerea podurilor și a pontoanelor la Zimnicea, Pietroșani și Nikopol și succesul acestor măsuri în distrugerea forțelor inamice “.

În anul 1901 a fost inaugurată gara orașului.

În primul război mondial, trupele Imperiului German au trecut Dunărea pe la Zimnicea, efectiv distrugând frontul românesc din Muntenia.

În anul 1930 sunt înregistrați 10.879 locuitori.

Cutremurul din 1977 nu a avut efecte devastatoare asupra orașului. Paradoxal însă, mare parte din distrugeri au avut loc după cutremur, prin demolări (fără știrea lui Ceaușescu), autoritățile comuniste locale dorind să creeze aici un oraș nou din temelii, după planurile și stilul urbanistic comunist. O bună parte din banii pentru reconstrucție au fost donați de Germania și Austria. 10 ani mai târziu, noua infrastructură se deteriorase puternic datorită lucrărilor de slabă calitate. Multe clădiri începute acum 20 de ani, au rămas până în ziua de azi neterminate, astfel că zone întregi din Zimnicea sunt încă nelocuite. Capitalele județului Teleorman au fost în timp:

Sursa: Wikipedia

About GEKO

TOTUL în viaţă are un sens... NIMIC din ea nu se petrece întâmplător...

Check Also

Orasul Panciu

Orasul Panciu-Vrancea   Asezare Geografica   Orașul se află în partea central-estică a județului, pe …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.