Orasul Gura Humorului

Orasul Gura Humorului-Suceava

Asezare Geografica

Oraşul Gura Humorului este situat în depresiunea intramontană cu acelaşi nume, dezvoltată la confluenţa Moldovei cu râul Humor, la o altitudine de 490 m, între culmile împădurite ale Obcinei Mari, Obcinei Voroneţului şi Obcinei Humorului.
În general, toponimicul “Obcini” indică un anumit tip de relief: culmi prelungi, paralele, domoale, nu foarte înalte, separate de văi paralele. Din punct de vedere etimologic, obcina aminteşte de proprietatea comună, devălmaşă de altă dată (ocină) a ţăranilor liberi asupra pădurilor şi păşunilor de pe acest tip de culmi.
Localitatea se situează la intersecţia coordonatelor geografice de 47º 32´ latitudine nordică şi 25º 54´ longitudine estică.
Aşezarea Voroneţ se află într-o zonă de deal (Obcina Voroneţului – Măgura 816 m) la o altitudine de cca. 400 – 500 m. Fostul sat Voroneţ, în prezent localitate componentă a oraşului Gura Humorului s-a dezvoltat în jurul Mănăstirii Voroneţ, de-a lungul drumului local ce leagă cele două localităţi, drum ce urmăreşte valea pârâului Voroneţ până la confluenţa acestuia cu râul Moldova.
Oraşul are un cadru natural pitoresc, fiind înconjurat de obcini acoperite cu păduri de foioase şi răşinoase, iar climatul este plăcut şi reconfortant. Zona Voroneţ reprezintă un reper al limitei dintre arealul pădurilor de foioase şi cele de conifere.
Oraşul se învecinează cu comuna Mănăstirea Humorului şi cu comuna Pârteştii de Jos, la nord, la est se învecinează cu comuna Păltinoasa, la sud cu comuna Slatina, la sud – est cu comuna Valea Moldovei, la vest cu oraşul Frasin.

Sursa: http://www.primariagh.ro/gura-humorului/about-2/

Istoric

Prima menționare documentară a localității datează din data de 26 februarie 1490, dintr-un act emis de cancelaria lui Ștefan cel Mare.

La 10 septembrie 1782, în Gura Humorului este mutat comandamentul militar austriac, care construiește o aici fortăreață. La 10 octombrie 1782, sediul trupelor de graniță se mută la Gura Humorului.^[5]

După anul 1800, în localitate încep să se stabilească germani, poloni, evrei, ucraineni, întemeind, în 1835, colonia cu numele „Bori”. În 1835 localitatea este legată telegrafic cu Viena.

În timpul ocupației austriece, Gura Humorului crește ca importanță, fiind ridicat pe rând la rangul de târgușor și centru administrativ-teritorial (1820), apoi la cel de târg (1880) și capitală de district (1893), iar în cele din urmă, în anul 1904, primește statutul de oraș.

În perioada interbelică orașul este reședința plasei Homorului în cadrul județului Câmpulung.

Între anii 1956-1958, primar al orașului este Gheorghe Lupu. Sub conducerea sa sunt realizate lucrări de amenajare hidrotehnică pe cursul Moldovei. În anii 1971, 1972 și 1973 au loc indundații care distrug aproape în întregime digurile. În anii următori, între 1972-1981, primar este Petru Țăranu. În timpul mandatului său este consolidat malul stâng al Moldovei și este realizată sistematizarea zonei. Sunt create alei, iar spațiul dintre ele este acoperit cu un strat de pământ fertil, în care sunt plantați arbori și arbuști de diferite specii, unele dintre ele considerate monumente ale naturii. În partea sud-estică a parcului dendrologic este amenajat un modern complex sportiv cu o serie de terenuri pentru practicarea diverselor ramuri ale sportului. Astfel fosta zonă Șaiba este transformată în zona de agrement „Lunca Moldovei”, cu un complex dendrologic și turistico-sportiv.

Etimologia denumirii

Orașul Gura Humorului își trage numele de la așezarea sa la gura de vărsare a râului Humor în râul Moldova. În ceea ce privește denumirea râului Humor, una dintre legendele locale vorbește despre trecerea tătarilor pe aceste meleaguri la o dată nedeterminată (posibil în anul 1241), când ploile abundente umflaseră apele pârâului făcând imposibilă trecerea sa. Tătarii au numit această apă „Homor”, ceea ce în limba turanică vorbită de ei înseamnă „repede”. Evoluția în timp a denumirii a dus la transformarea „Homor”-ului în „Humor”. Cu toate acestea, chiar și în prezent, unele persoane vârstnice pronunță „Homor” în loc de „Humor”.

Sursa: Wikipedia