Orasul Gataia-Timis
Asezare Geografica
Localitatea Gătaia, împreună cu cele cinci sate aparținătoare ce se găsesc în imediata apropiere a acestei așezări este situată în partea de sud-vest a țării având următoarele coordonate geografice: -latitudine nordică 45gr 22′ -longitudine estică 21gr 25′ Localitatea Gătaia,reședință de oraș, se întinde pe ambele maluri ale râului Bârzava.Satul Sculia este așezat pe cursul râului Bârzava,dar spre vest de Gătaia. Celelalte sate(Șemlacul Mare,Șemlacul Mic,Butin și Percosova) se găsesc așezate spre sud de Gătaia în jurul dealului Șumig, o veche urmă vulcanică în Câmpia Tisei. Gătaia se găsește situată pe drumul național DN58 ce leagă municipiul Timișoara cu municipiul Reșița(Caraș-Severin), la 52 km distanta fata de Timișoara si 47 km distanta fata de Reșița.
Sursa: Wikipedia
Istoric
Prima menţiune documentară despre Gătaia datează din 1323. Într-un document maghiar din 1343, se spune că existau aşezările Superior Gataal şi Inferior Gataal (Gătaia de Sus şi Gătaia de Jos), care s-au unit cu timpul. În multe documente din Evul Mediu apar, în legătură cu locuitorii, nume româneşti precum Dunca sau Dragul.
Mult timp această localitate a aparţinut de judeţul Caraş şi abia la sfârşitul secolului al XVII-lea, în 1779, a fost încorporată judeţului Timiş. Sub austrieci se regăseşte locuită, cu numele Gataja. Despre caracterul „valah” (românesc) din acea perioadă al Gătaiei vorbeşte istoricul maghiar Fenyes Elek. La 1823 Gătaia este vândută de către fisc stăpânilor feudali Ladislau Ludovic şi Carol Gorove (scriitor), care decid colonizarea cu maghiari. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, maghiarii erau deja majoritari.
În anul 2004 Gătaia a primit statutul de oraş, având în administrarea sa localităţile Butin, Percosova, Sculia, Şemlacu Mare şi Şemlacu Mic. Tot atunci, satele Berecuţa, Birda, Mânăstire şi Sângeorge, s-au desprins de fosta comună şi au format comuna Birda.