Breaking News
Home » Municipii şi oraşe » Orasul Dumbraveni
GEKO's WorkGroup Inc.

Orasul Dumbraveni

Orasul Dumbraveni-Sibiu

 

Asezare Geografica

 

Orașul se află pe malul râului Târnava Mare, la 20 km distanță de Mediaș, 20 km de Sighișoara și la 77 km de municipiul Sibiu. Din punct de vedere geografic, orașul este situat pe partea stângă a râului Târnava Mare, în regiunea de dealuri mijlocii a Podișului Transilvaniei, mai exact Podișul Târnavelor (43°13’ latitudine estică și 42°12’ longitudine nordică). Conform raionarii fizico-geografice din „Geografia fizica”–1983, zona se încadrează în provincia centrală europeană, subprovincia carpatică, ținutul podișului înalt al Transilvaniei, districtul deluros al Târnavelor. Morfogenetic orasul se incadreaza in etajul dealurilor si podisurilor, in care predomina terenuri cu predispozitie la alunecare si eroziune, atat la suprafata cat si in adancime din cauza stratului litologic. Altitudinal se încadrează între 340 m și 600 m altitudinea medie fiind de 495m.

 

Istoric

Perioada preistorică

Descoperirea unei securi de piatră cioplită la Cruci (un sat din apropierea Dumbrăvenilor) și a unor oase de mamut la Dumbrăveni, aduc ipoteza că în aria orașului au existat așezări omenești încă din paleolitic. Primele dovezi sigure de viață omenească pe aria Dumbrăvenilor au o vechime de circa 3.000 de ani, mai exact din civilizația fierului. Este vorba de un bordei hallstatian cu adâncimea de 2,5 metri în care s-a găsit un vas de lut cu caneluri, ce conținea boabe de grâu carbonizate. Bordeiul avea și o vatră de cenușă și datează din jurul anilor 800 î.e.n. Aceste urme de locuire au fost descoperite chiar în centrul orașului, în 1971, când s-a săpat fundația clădirii Poștei. La începutul secolului III î.e.n. triburile celtice se așază în zona Târnavelor. Dovadă acestei prezenței stau mai multe urne provenind dintr-un cimitir celtic ce s-au găsit, în 1970, la sud de gara actuală a orașului, între calea ferată și șoseaua națională.

Perioada dacică

Tot în zona de sud a gării Dumbrăveni, la cariera de pământ, s-au găsit câteva schelete și cești dacice, care în cea mai mare parte au fost distruse de muncitorii de la carieră în timpul lucrărilor. Mai multe dovezi ale existenței dacilor pe acest teritoriu, respectiv vase mari în formă de sac cu butoni, vase-borcan, fructiere, cuptor de pâine, vase de provizii, au fost descoperite în apropierea Dumbrăvenilor, în comuna Gogan.

Perioada romană

În primul secol al erei noastre, zona Târnavei Mari a venit în contact cu împărăția romană, ceea ce a permis descoperirea în Sighișoara și Laslea, a unor tezaure monetare din această epocă. Mai mult, pe lângă Dumbrăveni trecea marele drum roman ce venea de la Apulum, pe Târnava Mare în sus, până la Odorhei și de acolo cotea la stânga spre castrele romane de la Inlăceni și Sărățeni.

Perioada migrațiilor

Pe teritoriul orașului a fost găsit un tipar masiv de bronz cu conturul semicircular, a cărui capete se prelungesc în linii drepte, folosit pentru presarea pieselor ornamentale aplicate pe centură sau harnașament. Această urmă datează din secolului al VIII-lea, din vremea dominației avarilor.

Perioada feudală

Feudalismul maghiar cucerește treptat Transilvania, în valea Târnavelor ajungând în secolul XII. Cea mai veche pomenire a Comitatului Târnava datează din 1214. Comitatul se întindea la sud până la râul Târnava Mare (între Blaj și Sighișoara) și la nord de la Bălăușeri până la Iernut. Prin mijlocul comitatului trecea Târnava Mică. Comitatul cuprindea 113 localități prin care și satul Dumbrăveni.

Primele atestări documentare

Nu se știe precis când a avut loc transformarea satului Dumbrăveni în târg. Cert este că primul document despre Dumbrăveni datează din anul 1332, când localitatea apare sub numele de Ebes (Sacerdotes de Ebes). În scrierea respectivă este vorba despre dijma din arhidiaconatul de Târnava/Cuculus ce o plătește preotul Hermann din Ebes (Ibașfalău în limba română) în sumă de patru banali vechi. Banalii erau o monedă a timpului respectiv. În documente din anii 1367 și 1368 se vorbește despre posesiunile feudalilor din Ibașfalău sub denumirea de ”possessions Ebessffalwa”, indicând ca proprietari mai mulți feudali. La 1374 este amintit Ladislau, fiul lui Emeric din Ibașfalău, ca fiind stăpânul acestui sat (Ladislao filio Emerici de Ebessffalwa). Într-un document din 3 iulie 1381, regele Ludovic I de Anjou informează cele ”Șapte scaune” și cele „Două Scaune”, Scaunul Mediașului și Scaunul Șeica, că el a înglobat în comitat posesiunile feudale din Ibașfalău și cele care aparțineau de acestea. La 13 iunie 1391, regele Sigismund însărcinează capitul din Alba Iulia să introducă pe Grigorie și Petru, fiii lui Apa din Mălâncrav, în stăpânirea părților din moșia ce le revin de la Ladislau, fiul lui Emeric din Ibașfalău. Într-un document din 1 mai 1399, Ibașfalăul apare sub denumirea de Ebesfolwa. În același timp sunt amintite și satele Gogan, Ernea și Hundorf. În documente din sec XIV și XV Dumbrăveni apare sub numele de Ebesffalwa (satul lui Ebes), care probabil a fost numele unui stăpân feudal. Numele de Ebesffalwa se va păstra până la începutul secolului al XVIII-lea, când localitatea va primi alt nume. Românii îi vor spune în continuare Ibașfalău, până în anul 1918, când va fi denumit Dumbrăveni.

Reședință domnească

În a doua jumătate a secolului XIV-lea, târgul Ibașfalău se dezvoltă în suprafață și ca populație, ajungând pe la 700 de locuitori. În 1496, domeniul Dumbrăveni este stăpânit de familiile Bethlen, Fejerdi și Apafi. Grigore Apafi, prefect al județului Dobâca și locțiitorul mareșalului curții lui Martinuzzi, guvernatorul Transilvaniei, cumpără în 1552 toate moșiile existente în Dumbrăveni și construiește castelul feudal în formă de cetate. În 1562 are loc răscoala secuilor care, împreună cu iobagii români, atacă și avariază serios castelul cetate de aici, care va fi refăcut în 1564 și întărit cu noi bastioane. În 1590, Nicoale Apafi, prefectul comitatului Cetatea de Baltă – Târnava, își mută sediul oficial la castelul din Dumbrăveni. În perioada frământărilor politice din martie 1605, după dizolvarea dietei, guvernatorul Transilvaniei, Gyulafi, vine în tabăra de la Dumbrăveni. Aici este atacat, în 19 martie, de generalul Gheorghe Raț și, ca urmare, fuge la Șard. În 1645 se procedează la o nouă împărțire a domeniului Dumbrăveni între Apafești. Astfel, lui Boldisar Apafi îi revine moșia Mălâncrav și 10 case cu iobagi români la Dumbrăveni. Cum pe domeniul Dumbrăveni nu existau meseriași, sunt trimiși de la Mălâncrav un cizmar, un croitor, un rotar și un țesător. În același timp, Mihai Apafi I primește via din Mălâncrav și o treime din iobagii români de la Hundorf și Ernea. După moartea lui Grigorie Apafi, domeniul cetății Dumbrăveni revine integral în posesia lui Mihai Apafi I care este ales principe, la Târgu Mureș, în 16 septembrie 1661. Târgul Dumbrăveni devine reședință domnească. Dar domnia lui Mihai Apafi I nu este de bun augur deoarece ”era mai bun de popă decât de principe” (cronicarul Mihai Cserei). Îi plăcea vinul, bea o vadră de opt cupe pe zi și avea ”pasiunea de a drege mereu oroloage”. La 27 noiembrie 1685, Mihai Apafi I semnează la Dumbrăveni, împreună cu Antidie Dunot, trimisiul împăratului Austro-Ungariei, un tratat prin care se obligă să întrețină armata imperială. În același timp, Mihai Apafi I păstrează legături politice și economice cu domnii și boierii țărilor române (Constantin Brâncoveanu, Stolnicul Cantacuzino etc).

Perioada imperială

Unul dintre cele mai importante evenimente politice din timpul stăpânirii habsburgice este vizita împăratului Iosif al II-lea Pe când era coregent cu Maria Tereza, acesta a vizitat orașul Dumbrăveni în timpul călătoriei sale în Transilvania. Orașul făcea parte din cele 10 orașe libere regești din Transilvania. La 1 iunie 1773, Iosif al II-lea sosește dinspre Sighișoara la Dumbrăveni. Pe drum participă la exercițiile de arme ale trupelor habsburgice de dincoace de Hoghilag, din jos de Birtul Pădurarului, unde erau postate batalioane de grenadieri la care Iosif al II-lea ajunge marți seara, la ora 7. După terminarea exercițiilor, Iosif al II-lea a intrat în Dumbrăveni unde a fost cazat în casa armeanului Martin Gaspar care ținea Hanul Ibașfalăului. În urma vizitei împărătești, pe Hanul Ibașfalăului a fost pusă o placă ce avea inscripționat: ”Benedictus Iosephus II Imperator Augustus atque Pius Rex Pater patriae nos hoc anno 1773 in Junio visitavit”. După 1989, placa a dispărut de pe clădirea transformată astăzi în magazin alimentar.

Perioada modernă

Frământările revoluționare din 1848 au ecou și în orașul Dumbrăveni. Orașul este cucerit în două rânduri de generalul Józef Bem care împreună cu marele revoluționar maghiar Sándor Petőfi, a poposit aici trei zile. După 1848, orașul cunoaște o perioadă de relativă liniște. Administrația orașului suferă o modificare în 1871, ajungînd sub controlul județului Târnava Mică. În acest timp, Dumbrăveni este sediu de pretură de care aparțin 32 de sate. De Tribunalul Dumbrăveni depindeau Mediaș, Sighișoara, Rupea, Cincul Mare, Agnita, Valea Lungă și Târnăveni (8 localitățți cu 234 de comune). În 1871, se construiește linia ferată, ceea ce contribuie la dezvoltarea orașului, pe această cale făcându-se export de ițe și materii prime între Austria și Țara Românească. După 1875 se construiește clădirea Tribunalului (actual Centrul Școlar Pentru Educație Incluzivă), se mărește Liceul teoretic, precum și capacitatea cazărmii. Odată cu construirea tribunalului și penitenciarului (aici a fost închisă, câteva luni, Ana Pauker), până după al doilea război mondial, în acest oraș au loc judecăți, se dau sentințe, se întocmesc acte notariale, Dumbrăveniul dispunând de o carte funciară proprie. Deși reședință de plasă numai pe lângă centrul judecătoresc, orașul dispune și de o bancă de credit, spital și o serie de asociații de mici meșteșugari. După 1900, orașul Dumbrăveni cunoaște o perioadă de relativă stagnare, rămâne doar un centru comercial lipsit de importanță, dar cu mare influență asupra așezărilor de pe cele două Târnave.

Armenii

Pentru prima dată, armenii sunt amintiți ca trăind în Dumbrăveni în anul 1671. De altfel, potrivit unui privilegiu dat de Mihai Apafi I, ei au fost colonizați pentru prima oară la Dumbrăveni și Gherla, și de aici s-au răspândit în toate orașele Transilvaniei. Ei înființează în oraș o companie comercială, ceea ce contribuie din plin la dezvoltarea localității. Odată cu instaurarea stăpânirii habsburgice în Transilvania, Dumbrăveniul este administrat de coloniștii armeni. Ei aveau privilegiu dat de Mihai Apafi II, fiul fostului principe, de a își alege primar dintre oamenii lor cei mai capabili și, în caz de litigii comerciale, să apeleze la compania grecească. În cazuri de judecată cu oameni de pe domeniul Dumbrăveni, armenii sunt judecați de ofițeri proprii. Aveau drepturi autonome și își puteau alege preoții, primarii etc. În 2 septembrie 1727, domeniul cetății Dumbrăveni trece în posesia imperiului habsurgic, ocazie cu care se face inventarierea veniturilor. Se constată că aici trăiesc 77 de familii de iobagi (203 persoane) din care 69 de familii sunt românești, iar restul maghiare. Iobagii români trăiesc în Cocoroveni, iar cei maghiari în jurul castelului. Din 1714, Dumbrăveni trece în proprietatea fiscului, iar împăratul Carol al V-lea îl atribuie armenilor și devine ”oraș privilegiat”. De acum înainte se va numi Elisabetopolis. Tot acum se pun bazele organizării administrative a orașului cu dreptul de a alege magistratul, primarul și notarul. La acestea se mai adaugă dreptul de târg săptămânal și de trei ori pe an târg de țară, dreptul de a construi pod peste Târnavă și de a încasa vamă. În 3 octombrie 1746, Maria Tereza întărește acest privilegiu, iar biserica armenilor va fi subordonată Episcopiei catolice din Alba Iulia. Într-un al treilea privilegiu, din 28 noiembrie 1758, armenii obțin de la Maria Tereza domeniul Dumbrăveni împreună cu satele din jur. În această perioadă se construiește Catedrala armenească, una dintre cele mai frumoase din țară. În anul 2010, mai exact în 15 iulie s-a deschis la Dumbrăveni Colecția Muzeală a Armenilor din Transilvania din Dumbrăveni, jud. Sibiu.

Sursa: Wikipedia

 

About GEKO

TOTUL în viaţă are un sens... NIMIC din ea nu se petrece întâmplător...

Check Also

Orasul Panciu

Orasul Panciu-Vrancea   Asezare Geografica   Orașul se află în partea central-estică a județului, pe …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.