Romanian Turism Asta-i Romania ta!
Orasul Baicoi-Prahova
Asezare Geografica
Oraşul Băicoi este situate în Subcarpaţii externi ai Curburii , pe a treia axă a anticlinatului diapir Ţintea – Băicoi – Gura Ocniţei , limitat la nord de sinclinatul Mislea Podeni şi la sud de zona de subsidenţă de la marginea Câmpiei Ploieştilor .
Relieful dealurilor subcarpatice s-a definitivat la sfârşitul pliocenului , când au avut loc ultimele mişcări de cutare iar întrega regiune a suferit o mişcare de ridicare în bloc împreună cu minţii şi lacul din câmpia Română , care şi-a restrâns suprafaţa .
În zonă exista un golf cu contur neregulat până la ultimele înălţimi subcarpatice . Apele coborau din Carpaţi şi formau o deltă care înainta mereu. Umplerea golfului a coincis cu formarea terasei Băicoi . Sudura zonei subcarpatice cu terase bine individualizate şi câmpie , se realizează prin intermediul imensului con de dejecţie al Prahovei , ce se desfaşoară pe 30 km , cu precădere pe stânga până sub poalele dealurilor Băicoi – Ţintea – Găgeni . El constituie prelungirea spre sud , a celei mai importante terase de pe Valea Prahovei , Terasa Câmpina .
Întrepătrunderea dealuri – câmpie este un caz unic în ţara noastră . Pe de-o parte câmpia se leagă de şesul Mislei prin şeaua de la Găgeni şi pe Valea Teleajenului iar pe de altă parte , dealurile izolate Ţintea – Păuleşti , cu înalţimi de 300 – 400 m stau risipite în câmpie la câţiva kilometrii sud de marginea compactă a înalţimilor subcarpatice . Sub cuvertura de aluviuni , stratele sunt boltite formând anticlinale scurte faliate , majoritatea cu sâmburi de sare în ax , dovedind că tectonica nu s-a desăvârşit înca . Anticlinalele cu sâmburi de sare , tind să se accentueze şi să se înalţe pentru a stră punge aluviunile recente . Uneori sarea a reuşit să iasă la lumina la Ţintea şi Băicoi . Aşadar , pe de o parte formarea unor dealuri recente , iar pe de alta aluvionarea excesivă a impus divagarea râurilor , au constituit condiţiile în care s-a definitivat relieful.
Câmpia Ploieştilor înclină de la 400 m la Băneşti la 100 m în sud estul oraşului Ploieşti , prezentând o pantă mare de 7,5 %. Singurele accidente sunt movilele , din care reprezentativă este Movila Vulpii .
Orasul Baicoi este situat in mijlocul judetului Prahova pe urmatoarele coordonate : 45,02 grade latitudine nordica si 25,52 grade longitudine sudica la o distanta de 20 km nord de Ploiesti, respectiv 16 km sud de Campina, la un nivel mediu de 250 m deasupra marii. Inaltimea maxima (406 metri ), raportata la nivelul marii se atinge in cadrul orasului Dealul Tintea. Se intinde pe o lungime de 17 km (de la intrarea in Tufeni dinspre Mislea pina la iesirea spre Gageni- Canton). Este dezvoltat practic de-a lungul arterei principale (str.Republicii), din care pleaca mai multe strazi, acestea nedepasind insa ca lateralitate 2-3 km, decat cu rare exceptii. Clima : temperatura continentala de deal cu o medie anuala de 9-10 grade C, media precipitatiilor este de aproximativ 600mm anual. Facilitati: Baicoiul are incalizire bazata pe gaze naturale ,electrificat in intregime, reteaua de apa si canalizare acopera mai mult de 60% din suprafata.
Istoric
Zona actualului oraş a fost intens populată încă din perioadele de timp îndepărtate chiar dacă suntem departe de a cunoaşte integral aşezările umene care s-au succedat pe acest teritoriu.
La Ţintea au fost identificate monede dace imitând pe cele macedonene cu efigia lui Filip al II-lea , tatăl lui Alexandru Macedon (epoca fierului).
Din această perioada (341 î.H.) datează şi tezaurul de tetradrahme (imitaţii dacice ale monedei lui Filip al II-lea – regele macedonenilor) descoperite la Ţintea , dovedind intensificarea legăturilor geto – dacice de la sud de Carpaţi , cu lumea greco – macedoneană .
Ulterior Burebista a inclus această regiune statului dac (82 – 44 î.H.). Din această perioadă atât la Ţintea cât şi la Băicoi au fost descoperite urme ale unei aşezări dacice. Alte urme , atestă o aşezare daco – romană şi ulterior una românească aparţinând culturii Dridu (sec. VIII – X).
După înfiinţarea Episcopiei Cumaniei care cuprindea şi Prahova are loc în anul 1241, marea invazie tătară.
Basarab I făcea referire într-un hrisov dat între 1324 – 1328, la o căpetenie tătară, Baicu (posibil nume la originea oiconimului Băicoi), cu ocazia trecerii hardelor tătare prin aceste locuri. La 28 iunie 1358, se acordă neguţătorilor prahoveni, primul privilegiu comercial cunoscut, care confirmă existenţa drumului comercial între Transilvania şi teritoriul Prahovei.
Tradiţia orală acordă un loc important începuturilor din vremea migraţiilor tătare când un oarecare Baicu, crescător de oi, cobora turma la iernat la Cotu Oii azi Cotoiu.
În anul 1543 şi mai apoi în anul 1595 în socotelile oraşului Braşov, apare o menţiune referitoare la localitate : “Au luat parte la schimbul de mărfuri cu Braşovul, negustori din Argeş, satele Prahovei, Băicoi”.
Atestarea documentară a localităţii Băicoi ca moşie domnească este strâns legată de întemeierea oraşului Ploieşti. Cu ocazia schimbului de moşie pentru moşie, Mihai Viteazul dă Băicoiul lui Manole şi lui Neculce Logofăt, în schimb pentru satul Ploieşti.
Documentul a fost dat în Ploieşti, la 20 mai 7105 (1597) şi din el reiese că moşia Ploieştilor este stăpânită de doi boieri mai mărunţi, Manole şi Neculce Logofăt.
Cartea de schimb a fost nesocotită de Radu Mihnea în anul 1615, fiindcă n-a fost scrisă cu mâna lui Mihai Voievod şi de aceia jumătate din sat este luat pe seamă domnească. Din documentele din anii 1610 şi 1675, rezultă că numai o parte din ţăranii Băicoiului au fost rumânizaţi de Mihai şi au trecut în stăpânirea lui Manole şi Neculce Logofăt.
Hrisovul lui Radu Mihnea din anul 1615, dă în stăpânire moşnenilor Pavel Bustea şi Gavril “cu toţi fraţii şi cetaşii lor”, jumătate din sat în Băicoi pentru că este “a lor bătrână şi dreaptă moşie schimbată în timpul lui Mihai Voievod pentru şase părţi mpşii la Ploieşti.
Menţiunile documentare folosite la atestarea locuitorilor şi localităţii Băicoi datează de pe vremea lui Radu Şerban, Radu Mihnea şi Gheorghe Duca.Din documente reiese că satul Băicoi “au fost slobozi, apoi megiaşii din sat câţi au fost s-au vândut lui Mihai Voievod”.
Din hrisovul dat de Duca Voievod la 3 decembrie 1675 reiese că partea jpânesei Tudora şi a Radului (feciorul lui Manole) este dată în stăpânire postelnicului Vlaicu, lui Stan Mazâlie şi Radului cu fraţii şi cetaşii lor. Între timp moşia aparţinuse Mânăstirii Brebu şi mai apoi Mânăstirii Mărgineni.
Atestarea are loc în condiţiile cotropirii satelor de ţărani liberi, de domni, boieri şi mânăstiri precum şi a luptei de răscumpărare şi dobândire a drepturilor ţărănimii. Moşnenii din Băicoi devin liberi prin răscumpărarea acelei jumătăţi rumânizate în timpul lui Mihai Viteazul. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, Băicoiul devine din nou moşie domnească.
După anul 1820, domnul Ţării Româneşti hotărăşte ca Enache Ceauşu, cumpărătorul vămii Câmpina să deschidă puţuri de păcură pe moşia Ţintea.
După holera din 1831 Arcadie Zaporojski contractează cu Mânăstirea Mărgineni exploatarea ţiţeiului din Ţintea (1844) iar după anul 1864, exploatarea cu sonde .Satele Ţintea, Băicoi, Dâmbu şi Lieşti aparţineau în anul 1832 Plăşii Filipeşti iar după 1864 până în 1925, au fost organizate în două comune : Ţintea şi Băicoi.
În timpul domniei lui Alexandru Ghica, primul domn regulamentar (1834 – 1842), moşia Băicoi este dată zestre nepoatei sale Cleopatra Trubetkoi fiica lui Costache şi Ruxandrei Ghica.
Anul 1864, va aduce împroprietărirea a 600 ţărani din localitate cu 1600 ha din moşia principesei Cleopatra Călinescu. Tot acum începe exploatarea petrolului cu sonde.
Primii apărători ai gliei româneşti, locuitorii zonei au sprijinit cu toate forţele lor, efortul naţional de obţinere a independenţei din anul 1877.
Se realizează calea ferată Bucureşti – Predeal, iar în anul 1879 Gara Floreşti Băicoi. Începe etapa petrolieră a localităţii când îşi fac apariţia societăţi ca Steaua Română, Concordia, Columbia, Astra Română, Unirea. Tot acum se sapă puţul lui Sfetescu la 240 m adâncime, al treilea din ţară. În anul 1884 ia naştere prima distilerie din Băicoi, a lui Nae Coconea, iar după anul 1899 rafinăria Aurora.
În martie 1907 la Băicoi şi Floreşti ţăranii cer să li se arendeze sau sa li se vândă moşia lui Gheorghe Grigore Cantacuzino.
În timpul războiului, aliaţii au distrus instalaţiile petroliere şi s-a procedat la înfundarea sondelor şi incendierea rezervelor. Zona Cotoiu a fost inundată cu petrol formându-se mlaştina de lângă hale. In1916, Schela Băicoi a fost bombardată de nemţi.
Începând cu anul 1941 băicoienii sunt trimişi pe front.
În 11 iunie 1948 Băicoiul a devenit oraş. Singura unitate industrială a fost Intreprinderea de Stat Petrolieră Muntenia care între anii 1948 – 1955 s-a numit Sovrompetrol. Se realizează Clubul Schelei (1949), Spitalul Petrolul (1955), un liceu seral (1957) care va deveni actualul liceu în anul 1960, căminul cultural Ţintea, o grădiniţă, etc…
Se produc schimbări mari în agricultură, legat de colectivizarea forţată. În anul 19620sunt înfiinţate C.A.P. “Drumul Belşugului”Ţintea şi Ferma Ţintea. Apare I.A.S. Băicoi unde au fost plantate milioane de pomi fructiferi care au dus faima oraşului. Avicola , celălalt colos agricol, a fost creat în anul 1963 şi a avut în perioada sa cea mai bună 24 ferme cu o producţie de 700 milioane leidin care 72 milioane din localitate. Au fost construite S.M.A. Băicoi şi S.M.A. Lilieşti, au apărut unităţi noi precum Brutăria, Vinalool etc…
Anul 1978 marchează dezvoltarea industriei constructoare de maşini, apar F.S.H. şi I.U.P.C. care limitează navetismul. Se realizează P.T.T.R., Şcoala cu 16 săli de clasă – Lilieşti (1980). Se întăreşte funcţia industrială a oraşului, sonda 7000 Tufeni produce gaze, după anul 1989 se realizează depozitul de 5500 t fructe, se reia tradiţia târgului, se construieşte Biserica Tufeni, se reface Casa de Cultură Lilieşti, se desfiinţează C.A.P.-urile, iar terenurile se redau proprietarilor legali.
Primele vestigii istorice descoperite pe raza orasului s-au gasit la Tintea si dateaza din aproximativ 341.I.H. Este vorba de monede dacice si un tezaur de tetradrahme. S-au descoperit si urme de asezari dacice din perioada Marelui Stat Dac (82-44I.H), precum si urme ale culturii Dridu (sec.VII-X) .Atestarea documentara: 20 mai 1597, data legata de intiul unificator al romanilor Mihai Viteazul. Este vorba de un document domnesc prin care domnitorul da la schimb mosia Baicoiului , lui Manole si Necula Logofat, pentru a primi mosia Ploiestilor.
Alte date importante din istoria orasului 1859-1860 .Aici au loc manevrele armatei Pricipatelor Unite ,1948. Comuna Baicoi devine oras. In anul 1968 cu prilejul reorganizarii administrativ-teritoriale a tarii ,orasul Baicoi se uneste cu comuna Tintea, sub titulatura de Baicoi ,cu rang de oras.
