Breaking News
Home » Municipii şi oraşe » Orasul Avrig
GEKO's WorkGroup Inc.

Orasul Avrig

Orasul Avrig-Sibiu

 

Asezare Geografica

Avrig este un oraş din judeţul Sibiu, Transilvania, România. Are o populaţie de 12.095 locuitori şi a fost atestat documentar în anul 1364, fiind declarat oraş la 25 aprilie 1989. Localitatea este amplasată la poalele Munţilor Făgăraş, pe valea Oltului, la o altitudine de aproximativ 400 metri. Este străbătută de şoseaua naţională DN1, fiind amplasată la circa 26 de kilometri de Sibiu. Avrigul este situat într-un adevărat amfiteatru natural, în care relieful se înalţă şi coboară de la 350 la 2.500 de metri.

Latura sudică este străjuită de crestele Făgăraşilor cu vârfurile Suru (2.281m), Budislavu (2.371m), Ciortea (2.426m) şi Scara (2.308m). La nord are ca vecini comuna Roşia şi comuna Nocrich, delimitate de Muchia Chirmovului, Dealul Nucului şi Măgura. În est Avrigul se învecinează cu Porumbacu de Jos, râul Racovicioara, în partea stângă a Oltului şi Valea Colunului în partea dreaptă a râului. Vecinii vestici sunt comuna Racoviţa, oraşul Tălmaciu şi comuna Şelimbăr.

Istoric

Cea mai veche mărturie despre existenţa umană în această zonă datează de la începuturile epocii vechi a pietrei. Chiar dacă izvoarele scrise datează din epoci târzii, izvoarele arheologice ne-au relevat apariţia vieţii în aceste locuri încă din epoca pietrei şlefuite, cca 6000 – 1700 î.e.n. Pe teritoriul localităţii Bradu, în locul numit “La gropi”, au fost scoase la iveală cioburi de ceramică datând din perioada sus amintită.

La Săcădate, sub actuala biserică maghiară se găsesc pereţii de bază ai unui bastion de apărare construit în perioada romană. Numeroase obiecte găsite în urma cercetărilor arheologice mai vechi sau mai noi aduc preţioase mărturii despre civilizaţia daco-romană pe aceste meleaguri şi se află prezente la Muzeul Naţional Brukenthal.

 Descoperiri arheologice

Dacă descoperirile arheologice au fost destul de bogate în aceste zone, destul de puţin investigate de altfel, documentele scrise lipsesc cu desăvârşire până în sec XIII – XIV, când Avrigul şi satele aparţinătoare au început să fie menţionate în documentele vremii. Ïn sudul Transilvaniei, între Carpaţi şi Olt o serie de obşti şi uniuni de obşti au format “ţara Făgăraşului” numită şi “ţara Românilor” atestată documentar în 1222. În 1223 un document menţionează un pământ răpit acestei ţări pentru a fi dăruit Mânăstirii Cisterciene de la Cârţa.

În secolul al XIII-lea, pe “Dealul Cetăţii”, un promotoriu din faţa Muntelui Suru, la o altitudine de 864 m a existat o cetate de apărare ale cărei ruine se mai văd şi astăzi. Cetatea a fost construită cu un donjon central, un zid de încintă, realizat cu mortar, precedat de un şanţ cu val, tipic construcţiilor din etapa feudalismului timpuriu din Transilvania.

 Cel mai vechi monument de arhitectură

Din acelaşi motiv s-a încercat împlantarea aici a unei colonii săseşti, iar pentru a-i da stabilitate şi a întări elementul săsesc intr-o zona puternic românească s-a construit aici între anii 1264-1290 o biserică, această constituind astăzi cel mai vechi monument de arhitectură din localitatea Avrig. Biserica a avut la început forma unei bazilici romanice cu cor, turn vestic şi absida centrală. În secolul al XIV lea, colateralii au fost demolaţi şi s-a construit zidul de fortificaţie.

Asezaţi aici prin dreptul acordat de Diploma Andreiana care-I numeşte “Hospites Theutonici Ultrasilvanici” saşii şi-au construit locuinte. Pentru că, în general, colonizarea saşilor a luat amploare în satele din dreapta Oltului, la Avrig numărul celor stabiliţi aici a fost mic, el fiind mult mai mare însă în Bradu.

Satul Bradu este prima localitate din cele care alcătuiesc Avrigul menţionată într-un document scris. Astfel printr-o scrisoare care datează din anul 1311, Regele Carol Robert de Anjou ridică la rangul de Capelan Regal pe Matias, preotul din Bradu. În 1322, apare menţionat într-un document scris satul Glâmboaca. Este vorbă de un document semnat tot de Regele Carol Robert de Anjou prin care dispune reprimarea unor acte de violenţa ale ţăranilor de aici, care s-au rasculat împotrivă calugarilor cistercieni şi în protestele lor au adus unele pagube mânăstirii acestora de la Cărţa.

 Prima atestare abia în 1364

În 1359 satul Glâmboaca este atestat fiinţând ca şi comuna liberă. Din acelaşi an apare atestat documentar şi satul Săcădate. Dupa unii cercetători maghiari, pământurile craiesti din actuala zonă a satului Săcădate au primit în secolul ai XI-lea secui care să apere graniţa de sud a statului maghiar.

Prima atestare documentară a Avrigului apare târziu, abia în anul 1364 – luna septembrie – luna în care Capitlul Sibian ţine aici, la Avrig, ales ca localitate neutra, o şedinţa de rezolvare a unui diferend dintre două localităţi învecinate Sibiului. La data acestei prime atestări, Avrigul este o aşezare de ţărani liberi, care facea parte din teritoriul regal (fundus regius), constituit în 1224, al provinciei Sibiului. Locuitorii Avrigului aveau doar unele obligaţii fiscale către forul tutelar de la Sibiu, iar saşii plăteau şi decima ecleziastică.

 

De altfel una dintre ocupaţiile vechi ale avrigenilor era carausia. Avrigenii transportau marfuri, cu carele lor trase de bivoli sau la cei mai avuţi de cai, pentru diverşi negustori, carele lor ajungând până la Pragă, Budapestă şi Lvov, iar în sud până la Bucureşti şi la Giurgiu.

 Meşteri de sticlărie

Aparţinând de Scaunul Săsesc al Sibiului avrigenii s-au bucurat de drepturile ţăranilor liberi de pe pământurile craieşti. Deşi din punct de vedere juridic aceste drepturi s-au păstrat de-a lungul timpului, practic ele au fost încălcate treptat de patriciatul sibian. Au fost întroduse noi şi noi taxe, au fost împuse tot mai multe restricţii. Într-un document din 1582 se afirmă ca: “Sfatul Sibian toată vremea are multă osteneală şi bătaie de cap cu avrigenii.”

În 1751 avrigenii au provocat aprope o răscoală la o nouă încercare de a i se răpi dreptul sau de proprietate asupra muntelui Suru. Locuitorii Avrigului au reuşit să-şi împună voinţă şi punctul de vedere, soluţionând acest diferend, aparându-şi proprietatea şi dovedind, cu acte şi documente vechi, cu mărtori din zonă şi de dincolo de munţi, dreptul lor, moştenit din vechi, asupra muntelui.

 

În 1830 Glăjăria de la Porumbacu se muta la Avrig, pe un teren de 7 iugare, în vecinatatea râului a cărui cădere a apei era folosită ca forţa hidraulică. Deşi tehnologia sticlei era rudimentară rentabilitatea fabricii era bună datorită apropierii de materia primă şi a existenţei unei forţe de muncă ieftine. Primii meşteri ai fabricii de sticlărie erau aduşi din Boemia şi de la Murano. La început muncitorii calificaţi erau străini.

 

În anii 1936 – 1937 s-a construit la Mârşa o fabrică de armament şi muniţie. La aceasta fabrică lucrau avrigeni şi muncitori din satele învecinate. Numeroşi avrigeni au luptat in acest război atât pe frontul de est cât şi pe cel de vest, ajungând cu armata romană până în Ceoslovacia. In cinstea celor cazuti atunci cei rămaşi le-au ridicat un monument în curtea bisericii.

 

Dupa război viaţa în satele avrigene şi-a reluat cursul obişnuit, în contextul creat de noile condiţii istorice. Naţionalizarea, colectivizarea şi toate celelalte “binefaceri” ale noii orânduiri n-au ocolit nici Avrigul.

Sursa: http://primaria-avrig.ro/turism/istorie

 

About GEKO

TOTUL în viaţă are un sens... NIMIC din ea nu se petrece întâmplător...

Check Also

Orasul Panciu

Orasul Panciu-Vrancea   Asezare Geografica   Orașul se află în partea central-estică a județului, pe …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.