Breaking News
Home » Municipii şi oraşe » Ilfov » Orasul Popesti Leordeni
GEKO's WorkGroup Inc.

Orasul Popesti Leordeni

Orasul Popesti Leordeni-Ilfov

 

Asezare Geografica

 

Localitatea Popești Leordeni este situată în partea de sud-est a Capitalei, pe Șoseaua Olteniței (DN 4), având următoarele coordonate geografice: 25.45′ longitudine estica și 44. 23′ latitudine nordica. întreaga zona se bucura de condiții geografico-climaterice favorabile, deoarece este situată în centrul câmpiei, ca punct de legătura între dealuri și lunca Dunării.

Clima temperat continentală, caracterizată prin veri calde și secetoase, precum și ierni blânde, alternând cu ierni aspre, a favorizat locuirea neîntreruptă a acestor meleaguri, începând cu paleoliticul mijlociu, continuând cu prima epoca a fierului, cu civilizația Latine, până în zilele noastre.

La ieșirea din localitate, șoseaua este mărginită pe partea stângă, de o pădure întinsă (10 kilometri), având în prezent statutul de rezervație cinegetica. Aceasta păstrează urme ale falnicilor codri ai Vlăsiei. Pădurea ce înconjoară localitatea, cu sute de ani în urma, se numea Ciumernic (stranii rezonante de nume cimerian), fiind cunoscuta și sub denumirea “Măgura hoților”. în partea de sud a acestei așezări izvorăsc câteva mici cursuri de apa, dintre care mai cunoscut este râul Câlnău.

Vatra istorica a localității se afla pe malul drept al Dâmboviței, aici arheologii găsind urme care atesta o locuire neîntreruptă, timp de doua milenii.

Vecinii

Popești Leordeni se afla pe “linia de centura” a Capitalei, o localitate situata pe un cerc imaginar, care unește virtual reședințe nobiliare ce prefigurează o veritabila “VALE a Valaha”.

Curțile boierești, reședințele domnești, conacele, castelele, mânăstirile ce înconjoară Bucureștii pot fi repere ale unui itinerar istoric și spiritual: Ciocănești; Buftea; Mogoșoaia; Fundeni-Frunzănești (pe malurile Colentinei); Potlogi; Găiseni; Stoienești; Florești (în jurul Șabărului); Comana (pe Argeș); Budești (la confluenta Dâmboviței cu Argeșul); Popești Leordeni (la doi pași de Dâmbovița).

Șoseaua Olteniței, în lungime de peste 60 km, coboară spre Dunăre. Mergând pe acest drum vechi de secole, călătorul va lăsa în urma sa comuna, trece prin Frumușani, Pasarea, Gruiu pentru a ajunge la Budești. Aici, unde Dâmbovița se întâlnește cu Argeșul, la marginea unei bălti născute într-o veche albie de râu, se afla conacul generalului G. Manu, de numele căruia sunt legate și câteva momente din istoria localității Popești Leordeni. în trecut, conacul era înconjurat de un celebru parc, azi dispărut, din nefericire. Alături, se mai păstrează biserica înălțată pe la 1855-1857 de Ion Mihail Mano, mare vornic și fost caimacan al Tarii Românești, căsătorit în 1796 cu Smaranda Văcărescu, de la care a primit ca zestre averea acesteia din satul Leordeni .

Așadar, în jurul Bucureștilor exista o veritabila “linie de centura”, presărată cu numeroase monumente laice sau religioase medievale, în rândul acestora Popești Leordeni fiind o localitate cu un trecut istoric demn de a fi cunoscut.

Istoric

 

Orașul Popești-Leordeni este format din trei foste sate: Popeşti-Conduratu sau Pavlicheni, Popeşti-Români şi Leordeni, fiind aşezat pe mosia “Ciumernicul” a unor boieri zişi “din Popeşti”şi “din Sinteşti”. Prima atestare documentară a acestor sate datează din 1530; mai târziu, în anul 1828, datorită războiului ruso-turc, 20-30 de familii din nordul Bulgariei s-au refugiat pe moşia boierului Alexandru Condurat de lângă Bucureşti, denumită “Popesci”.

Deşi fiecare sat, luat separat, are o istorie proprie, destinul lor trebuie văzut în ansamblu.

Despre încruntatul secol al XVI-lea, despre vremuri de ăazmeriţe, de treceri de turci si tătari, despre timpuri aspre zilnic primejduitoare de viaţă ne vorbesc zidurile înalte ale casei boiereşti din Leordeni, cu turn de pază, cu poarta monumentală, ale cărei tatani mai arată şi astăzi urmele uşii mari de stejar ferecat. De atunci au rămas pivniţa cea mare, lungă de 52 de m., cu bolta în jumătate de cilindru sub toată lungimea magaziei şi tot de atunci datează numeroasele subterane frumos arcuite în cărămidă care se întretaie în toate direcţiile sub curtea principală şi duc de la casă în afara incintei, trecând peste zidurile ei inconjuratoare.

Istoria, cum era cunoscută până în veacul trecut, când au venit aici bulgarii de confesiune romano-catolică, se pierde în negura vremii. În zonă existau dintru început aceleaşi condiţii optime traiului omenesc, Dâmboviţa curgînd înainte chiar pe lângă sat, care era înconjurat de întinsa şi nepătrunsa pădure a Ciumarnicului şi oferea populaţiei geto-dace de aici adăpost sigur la vreme de primejdie.

Cronicile povestesc, în prima jumătate a veacului al XVI-lea despre satul Popeşti, din vecinătatea Bucureştilor; este arătat ca fiind “de jos de Bucureşti”. Aici, în Popeşti-Romani (la nord de şoseaua Olteniţei) s-a înecat în anul 1532, în râul Dâmboviţa, Vlad Voda, fiind fugărit de tâlhari. Satul Popeşti este amintit însă în mai multe documente abia în veacul al XVII-lea. Astfel, într-un document din 23 noiembrie 1623 se aminteşte despre o pricină între Cernica vornicul şi Turturea paharnicul de o parte, şi mânăstirea Radu Voda de cealaltă, pentru nişte mori de la Glina. Printre meşterii de mori care cercetează pricina se afla şi Zarna din Popeşti. Într-un alt document, din 11 ianuarie 1624, domnitorul Alexandru Ilies dă “verdictul” în aceeaşi pricină şi este amintit din nou Zarna din Popeşti.

Cele mai multe curţi boiereşti s-au ridicat pe promontoriile dealurilor ce înaintau din diferite direcţii în mijlocul lacurilor înconjurătoare şi adeseori erau legate de uscat numai printr-o limbă îngustă de pământ.

Regiunea din vecinătatea Bucureştilor prezenta nu numai terenuri pentru agricultură, curţi, grădini, livezi, vii şi lacuri bogate în peste, dar si păduri întinse şi numeroase locuri sigure în caz de pericol; de aceea, şi conacele şi castelele marilor proprietari erau numeroase. Izvoarele istorice din secolul al XVII-lea nu vorbesc despre curţile boiereşti din împrejurimile Bucureştilor; pe de altă parte, puţine dintre aceste case s-au păstrat până astăzi, motiv pentru care cu greu ne putem face o idee exactă despre aspectul lor vechi şi despre modul în care au fost ridicate. Prea puţine din aceste curţi boiereşti s-au mai păstrat până astăzi, căci au fost distruse în mare parte de intervenţii duşmane, în parte de neglijenţa proprietarilor care le-au stăpânit în decursul timpului.

Sursa: http://www.ppl.ro/content/istoria-ora-cum-se-scrie-istoria

 

About GEKO

TOTUL în viaţă are un sens... NIMIC din ea nu se petrece întâmplător...

Check Also

Orasul Panciu

Orasul Panciu-Vrancea   Asezare Geografica   Orașul se află în partea central-estică a județului, pe …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.