Orasul Bumbesti

Orasul Bumbesti-Jiu-Gorj

Asezare Geografica

La ieşirea Jiului din defileu unde îşi sporeşte apele cu ale râului Sadu, pe partea stângă, Judeţul Gorj ne umple ochii şi inimile de bucuria candidă a întâlnirii cu localitatea Bumbesti-Jiu.Sub aspectul aşezării sale matematice este cuprins între paralela 45⁰10’ latitudine nordică şi meridianul 23⁰20’ longitudine estică.
Datorită aşezării geografice, teritoriul oraşului este bine adăpostit spre nord, de culmile viguroase ale Parângului ce se înalţă la peste 2.500 m, beneficiind în acelaşi timp de un climat blând de adăpost, cu ploi suficiente şi la timp, cu temperaturi moderate, în care se resimt unele influente ale alunecării maselor de aer rece de la nord spre sud, fapt ce face în final sa se încălzească simţitor la coborâre.
În partea de nord se învecinează cu municipiul Petroşani, la sud cu Targu-Jiu, la est cu comuna Muşeteşti, iar spre vest cu comuna Schela. Localitatea este cantonată în depresiunea Bumbesti, care la rândul ei face parte din unitatea fizico-geografică a depresiunii subcarpatice oltene, adică într-o unitate geografică bine individualizată la contactul dintre subcarpaţi şi zona montana la nord. Mai precis, prin depresiunea Bumbesti-Jiu, trebuie sa înţelegem o mică depresiune subcarpatică, de pe clina sudică a Parângului drenată de Jiu, la ieşirea acestuia din strânsoarea defileului.
La nord depresiunea Bumbeşti este dominată net de clima sudică a Vâlcanului şi Parângului. În acest sens Lucian Badea scrie că privindu-i la scara reliefului întregii ţări, munţii apar, într-adevăr ca unitate înaltă o treaptă uriaşă dar care, văzuta mai îndeaproape este în fond o multiplă succesiune de suprafeţe sau trepte… ultima fiind acea suprafaţă de eroziune a Gornoviţei, care domină depresiunea subcarpatică.
Bazinul Bumbeşti, este drenat de Jiu, valea sa păstrând o direcţie generală NS şi fiind adâncită faţă de nivelul interfluviului cu peste 250m la ieşirea din munţi.Poziţia hipsometrică a depresiunii Bumbeşti-Jiu, este de circa 300 m altitudine absolută, fiind dominată în jurul său de nivelul de 800 – 900 m, respectiv platforma Gornovita, ce formează zona plaiurilor vizibile clar mai ales în nordul localităţii.
Din studiile întreprinse de unii cercetători cât şi din observaţiile făcute pe teren s-a constatat că terasele sunt convergente în zona de subzistenţă de la Bumbeşti, iar spre sud devin divergente, deoarece la Curtişoara Vădeni pătrund într-o zonă tectonică actuală. Referitor la localizarea vetrelor de sat, se poate spune că sunt cantonate după cum urmează; satul Bumbeşti şi Colonia Sadu, Tetila şi Curtişoara se găsesc pe podul unor terase ale Jiului.

CLIMA

Factorii genetici ai climei. În general principalii centri barici care influenţează timpul sunt anticiclonii Azorelor, Siberian şi zona depresionară din Marea Mediterană. În anotimpul iarnă ca şi vara acţionează minima central asiatică şi alte mase de aer de origine tropicală. Clima în această zonă însă este caracterizată prin formarea unui microclimat specific, datorită aspectului morfologic, respectiv varietatea reliefului, reprezentat prin munţii înalţi ai Parângului şi zona depresionară a culoarului Jiului, care este orientat de la nord spre sud. Pe munţi din cauza scăderii presiunii atmosferice şi a lipsei prafului, razele soarelui străbat cu uşurinţă păturile de aer şi sunt deci mai intense.
Temperatura aerului. Valorile regimului termic şi schimbările sale neîncetate sunt determinate în mare măsură de creşterea în altitudine a reliefului în raport cu care temperatura medie lunară şi anuală scade. Procesele dinamice ca: frecvenţa circulaţiei adecvate a maselor de aer, frecvenţa diferitelor fronturi care trec deasupra teritoriului, circulaţia convectivă, circulaţia laterală a aerului au un rol hotărâtor în schimbările temperaturii diurne, lunare şi anuale. Valorile medii lunare ale temperaturii cele mai scăzute se observă în lunile ianuarie şi februarie înregistrate la Târgu-Jiu dar ele se diferenţiază apreciabil la Bumbeşti, în funcţie de altitudinea şi de Defileul Jiului care are rol în circulaţia maselor de aer. Pe măsura ce urcăm în munţi diferenţele se accentuează brusc pe măsura creşterii altitudinii.Îngheţul în zona Bumbeşti-Jiu are data medie a apariţiei relativ târziu, în a doua decadă a lunii octombrie iar durata medie a zilelor de îngheţ este de circa 170 – 180 zile.În rama muntoasă a Parângului îngheţul apare în prima decadă a lunii octombrie.
Umiditatea relativă. În timp ce pe terase valurile umezelii aerului sunt sub 70% în zona de luncă la Luncani, Sadu, Castrul Roman, acestea depăşesc 75% – 80%, fiind întreţinute de prezenţa apei şi de vegetaţia abundentă. Din înregistrările consemnate în calendarul naturii se remarcă în general o creştere a umidităţii relative iarna şi o scădere bruscă vara. Iernile sunt relativ blânde cu zăpadă mai puţin abundentă decât în munţi, uneori mai mult cu zloată, cu primăveri timpurii, cu ploi bogate la sfârşitul primăverii şi începutul verii, cu veri calde şi senine şi cu toamne prelungite.Putem aminti şi bruma abundentă primăvara şi toamna în zona depresionară, în timp ce în regiunea montană ea este redusă.
 Precipitaţiile atmosferice. Sunt înregistrate de un punct pluviometric chiar în Bumbeşti, lângă Primărie, şi arată o cantitate anuală de 596,3 mm. Aceste precipitaţii, relativ bogate, se datorează reliefului muntos în apropierea căruia fronturile se intensifică precum şi orientării depresiunii sub formă de culoar deschis spre sud. Repartiţia precipitaţiilor atmosferice este în funcţie de altitudine, de orientarea versanţilor şi de circulaţia maselor de aer. În timpul verii la apariţia precipitaţiilor contribuie şi convecţia termică, care duce la formarea norilor cumulonimbus din care cad acestea. Iernile relativ blânde cu zăpadă mai puţin abundentă decât în munţi, uneori mai mult cu zloată, cu primăveri timpurii, cu ploi bogate la sfârşitul primăverii şi începutul verii, cu veri calde şi senine constituie caracteristica acestei clime de depresiune prielnică pentru dezvoltarea vieţii economice.
Presiunea atmosferică. Media presiunii atmosferice este de 991,6 mb în ianuarie, 990,2 mb în februarie, 994,7 în martie, 987,2 în aprilie, 988 în mai, 990,6 în iunie, 990,1 în iulie, 991,09 în august, 994,6 în septembrie, 998,05 în octombrie, 990,4 în noiembrie şi 987,07 în decembrie. Valorile extreme maxime sunt înregistrate pentru luna octombrie, aceasta lună prezentând şi pe cele extreme minime datorită răcirii maselor de aer în această zonă.
Vânturile. Regimul vânturilor este determinat în această zonă de activitatea principalilor centri de acţiune: anticiclonul azoric, anticiclonul euro-asiatic (iarna) şi ciclonul mediteranean. Direcţia maselor de aer este modificată de Munţii Parâng şi Vâlcan care schimbă în bună măsură direcţia iniţială şi direcţia vântului, determinând diferite modificări în funcţie de orientarea culmilor, a văilor şi culoarelorÎn zonă predomină vânturile din nord şi nord-vest. O altă caracteristică a circulaţiei aerului este aceea că din cele 365 zile ale anului, în depresiunea Bumbeşti foarte puţine sunt zilele calme, fără nici o adiere de vânt. Acest fapt se explică prin aceea că între vârful Parângului şi fundul depresiunii Bumbeşti se formează cele două centre locale de maximă şi minimă presiune care pun în mişcare, axele de aer pe direcţia Nord-Sud. Forma de bazin alungit a ariei depresionare Bumbeşti şi comunicarea directă cu Defileul Jiului face ca masele de aer să circule mai uşor în lungul depresiunii pe direcţia nord-sud, mai ales că spre sud nu există nici un obstacol, având o mare deschidere şi comunicare cu depresiunea intracolinară a Târgu-Jiului. Este un vânt specific Depresiunii Bumbeşti-Jiu, vânt cald şi uscat care bate de sus în jos (vânt catabatic), de pe înălţimile Munţilor Vâlcan. Masele de aer oceanic din Vest, atunci când ajung pe versanţii vestici îşi descarcă cea mai mare parte din precipitaţii, formându-se un regim pluviometric pozitiv. Aerul ajuns în vârful muntelui are o direcţie catabatică, coborând sub forma unui aer uscat şi cald, pe versanţii opuşi. Regiunile afectate de Foëhn înregistrează cu circa 100 mm mai puţine precipitaţii decât regiunile înconjurătoare. Frecvenţa cea mai mare a vântului este primăvara şi vara, având consecinţă scăderea accentuată a temperaturii.
Date hidrografice. Elemente hidrografice importante sunt întruchipate pe râul Jiu care constituie artera hidrografică principală ce trece prin Bumbeşti-Jiu şi colectează şi celelalte reţele hidrografice minore. La ieşirea din defileu şi la intrarea în depozitele sarmaţiene a depresiunii Bumbeşti, Jiul îşi sporeşte apele prin contribuţia destul de substanţială a râului Sadu pe partea stângă care îşi are obârşiile chiar sub vârful Mândra şi a Pârâului Porcu pe partea dreaptă, ce vine de sub culmile Vâlcanului, ambele fiind râuri tipice de munte, repezi şi cu văi prăpăstioase. Tot în cadrul depresiunii, exceptând cursurile de apă cu caracter torenţial, Jiul mai primeşte pe partea stângă pârâul Gania care îşi are izvoarele la o altitudine de 900 m şi care în depresiune îşi schimbă numele în Tetila. Este un pârâu cu apă puţină ce are totuşi un curs permanent. În depresiune, Jiului îi este caracteristică lărgirea mai mare a văii, acumulările intense de bolovani mari şi pietrişurile precum şi formarea unor conuri de dejecţie şi terase pe suprafeţe întinse care ocupă în prezent întreaga depresiune.

SOLURILE

Solurile din depresiunea Bumbeşti-Jiu reflectă complexitatea condiţiilor genetice, fapt identificat în zonalitatea pe care o reprezintă. Aici întâlnim o succesiune de tipuri genetice de soluri care se desfăşoară din zona sudică a depresiunii până în zona montană. Referitor la zona Bumbeşti-Jiu, se poate spune că principalul proces de solidificare este procesul de bioacumulare slab până la puternic acid în pădure, cu formarea activă şi migraţia de argilă, caracteristice zonei pădurilor Quercinee în amestec cu alte foioase. Aceasta a dus la o migraţie a argilei şi la o podzolire slabă. Acestui principal proces de solidificare i s-au alăturat şi alte procese locale cum sunt: procesul de gleizare, datorită excesului temporar de apă stagnată, de origine atmosferică, în profilul solului; procesul de gleizare datorită umezelii freatico-capilare a profilului solului în orizonturile profunde, roca mama fiind acidă şi puternic scheletică apar solurile podzolice argilo-iluvionale cu schelet. Solurile brun-acide montane de pădure Solurile argilo-fluviale podzolice Solurile silvestre brune podzolice Solurile aluvionare Solurile aluvio-proluviale

DEFILEUL JIULUI

Acesta începe de la confluenţa cu râul Sadu şi ţine până la Iscroni, în N.În defileul foarte îngust se varsă în Jiu o serie de pâraie , cu caracter torenţial, din care cele mai importante sunt: Măgura Mare, Dumitra, Cerbănaşul, Bratcu, Sadu, unele însoţite de drumuri forestiere. Meandrele încătuşate ale Jiului în defileu sunt însotite de succesiuni de curbe ale şoselei, de artere de comunicaţie au fost săpate în stâncă din cauza strâmtorii defileului. Cele două masive Parâng, pe stânga Jiului şi Vâlcan pe dreapta acestuia se ridică ameninţător de abrupţi, au trene de trene de grohotişuri deasupra albiei râului care “ mugeşte “în încătuşarea defileului . Calea ferată Bumbeşti-Livezeni, construită în 1948, permite una din cele mai impresionante călatorii cu trenul din ţara noastră. Privită de pe înălţimea viaductelor, Valea Jiului îşi desfăşoară întreaga ei măreţie. Trenul străbate zeci de tuneluri.

VALEA SADULUI

Inaccesibilă-6-7 km de la confluenţa cu Jiul în amonte, pentru că pe valea ei s-a construit Uzina Sadu I, se poate urca pe firul văii, pe drumul forestier de la Arşeni. Se ajunge după mai mulţi Km în locul numit “ Grădinile Sadului”, sectorul de izvoare ale acestui râu, deosebit de pitoresc. Râul Sadu izvorăşte din regiunea alpină a munţilor Parâng, de aceea apa lui este foarte rece şi limpede.

MUNŢII PARÂNG

Din oraşul Bumbeşti-Jiu şi Lainici se poate urca în munţii Parâng, pe trasee turistice marcate , care urmăresc de cele mai multe ori firul văilor. Astfel, pe valea râului Chitiul, din Lainici se poate ajunge în Vârful Recii, dar şi în Munţii Pietrele Albe, cu vestitele păşuni de la Piatra Argelelor din Bumbeşti-Jiu la Vârful Gropului, 1559 m altitudine. Aceşti munţi se remarcă, în perimetrul oraşului, la altitudinea corespunzătoare , prin păşuni naturale şi o vegetaţie forestieră bogată.

MUNŢII VÂLCAN ŞI PASUL VÂLCAN

Sunt situaţi în partea dreaptă a Jiului. Oraşul Bumbeşti-Jiu constituie punct de plecare pentru diverse trasee din aceşti munţi. Cel mai frecvent folosită este Valea Porcului. De-a lungul; ei, străbătând cheile cu acelaşi nume, pe drumul forestier, se poate ajunge prin pasul Vâlcan în oraşul Vulcan din Bazinul Petroşani. Urmând drumul forestier de lânga pârâul Porcu se aude apa ce bolboreseşte printre pietre. În dreapta şi în stânga codrul îşi apleacă poalele mai să mângâie frunţile oamenilor., în timp ce apa coboară din treaptă în treaptă formând o spumă albă ca laptele. În zona muntoasă această vale îngustă cu versanţi povârniţi, nu lăsa pe unele porţiuni loc de trecere, frecvent fiind impracticabilă. Secole şi chiar milenii, drumul de legătură între Oltenia şi Ardeal nu s-a făcut prin sălbaticul şi îngustul defileu al Jiului ci peste culme, prin Pasul Vâlcan la 1621 m înălţime pe unde au urcat şi armatele romane în drum spre capitala Daciei, pe care au asaltat-o din mai multe direcţii. Tradiţia a păstrat amintirea acestei treceri, ba s-au găsit şu urme materiale care atestă acest lucru. Stau mărturie dovezi materiale: un depozit de denari descoperit aici. Din dreptul gării Lainici se poate urca la Vârful Sliva –1968 m, dar şi la parcelele Bratcului. Patru ore se înaintează în susul văii, după care se ajunge la capătul drumului forestier. De aici, călcând din piatră-n piatră, accesul pe vale devine tot mai greu. Urmează o angajare spre dreapta, într-un urcuş abrupt prin pădurea de fag După o oră se ajunge în golul alpin, foarte aproape de stâna Moiasa. Urmează un binemeritat popas, prilej pentru a trece în revistă minunate privelişti. Din culme se porneşte spre apus. Iarba moale dă senzaţia mersului pe un covor pufos, nemărginit. În scurt timp se ajunge la vechiul drum ce unea Schela Gorjului cu Jiul de Vest, peste Pasul Vâlcan. Pe aici, în marşul său spre Alba Iulia a trecut odinioară Mihai Viteazul şi mult înainte romanii, fiind singura legătură între Castrul din Bumbeşti şi Sarmisegetuza Ulpia Traiana. Se intră pe această cărare şi se coteşte spre nord, către Pasul Vâlcan. În dreapta se vede adâncitura Obârşiei Bratcului şi culmea muntelui Dumitra. Iată Pasul Vâlcan. În faţă altă deschidere de privelişti minunate: în stânga se vede Vârful Straja cu toată splendoarea lui iar în dreapta panorama Parângului şi vârfurile lui semeţe, după care, la nord, Vârful lui Pătru şi Vârful Şureanu. În faţă , peste Valea Jiului de Vest se zăresc înălţimile Retezatului, până departe, către Godeanu. Aici traseul ia sfârşit, turiştii putându-se îndrepta spre Cabana Pasul Vâlcan.

Sursa: http://www.bumbesti-jiu.ro/

Istoric

Prima atestare documentară a localităţii datează din 14 septembrie 1696, dar ea este mult mai veche. Pe teritoriul său au fost descoperite urme de aşezare din diferite epoci istorice, inclusiv un castru roman. Declarat oraş la 18 aprilie 1989, este unul dintre oraşele cele mai noi din ţara noastră. Urbanizarea a avut loc cu precădere în perioada comunistă, dar structura oraşului este încă una răsfirată, tipice fostei comune. În componenţa sa intră şi astăzi 4 sate şi 12 cătune.

Sursa: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Bumbe%C5%9Fti-Jiu