Orasul Buhusi

Orasul Buhusi-Bacau

Asezare Geografica

Oraşul Buhuşi este situat în partea de nord a judeţului Bacău.
Vecinii oraşului sunt:
– la Nord  – comunele Costişa şi Români din judeţul Neamţ;
– la Est    – comuna Bahna, judeţul Neamţ;
– la Sud   – comuna Racova, judeţul Bacău;
– la Vest  – comuna Blăgeşti, judeţul Bacău.

Relieful

Relieful localităţii se încadrează din punct de vedere morfologic în zona Subcarpaţilor Moldovei, în sudul depresiunii Cracău-Bistriţa.
Formele dominante de relief sunt:
– terasele Bistriţei de pe partea stânga a râului: terasa inferioară cu o altitudine relativă de 4-6 m pe care se află partea de jos a oraşului, terasa de 60 m altitudine relativă pe care se află situată partea de sus a oraşului, precum şi alte două terase de 100 m şi 120 m altitudine relativă care constituie extravilanul localităţii;
– dealurile împădurite ale Runcului cu altitudine absolută de cca 450 m, situate în partea de E;
– lunca Bistriţei, situată în partea de V.

Clima

Clima localităţii se încadrează în tipul de climă cu nuanţă continentală înregistrându-se diferenţe mari de temperatură între iarnă şi vară.
Mişcările predominante ale maselor de aer sunt cele cu direcţii NE-SV, V-S.
Temperatura medie anuală a aerului este de 8-9 °C. Luna cea mai călduroasă este iulie cu o temperatură medie de 16 °C, cu maxima absolută de 40 °C (10 iulie 1955). Temperatura medie a iernii este de – 4-5 °C. Cea mai coborâtă temperatură măsurată până în prezent a fost de –32,5 °C la 20 februarie 1954. Schimbările rapide de fronturi atmosferice în perioadele de tranziţie – primăvară şi toamnă – favorizează producerea brumelor târzii şi respectiv timpurii.
Regimul precipitaţiilor prezintă cantităţi mici iarna şi mari vara. În ansamblu, lunile extreme din acest punct de vedere sunt februarie şi respectiv iulie. Cantităţile anuale de precipitaţii sunt în medie cuprinse între 500-600 mm pe an.

Apele

Cea mai importantă arteră hidrografică pe teritoriul localităţii este râul Bistriţa. Curgerea apei se face printr-o albie minoră puternic despletită. Ţinând seama de aceasta şi de confluenţa cu afluentul Orbic (care si el are afluenţii Bodeşti şi Runc), densitatea reţelei hidrografice este mare, atingând valori de 3,5 km pe kmp.
Topirea zăpezilor asociată cu căderi abundente de precipitaţii au favorizat de-a lungul timpului creşteri mari de nivel ale Bistriţei şi afluenţilor, producând inundaţii. Odată cu regularizarea râului Bistriţa şi a pâraielor Orbic şi Bodeşti, aceste efecte au fost mult diminuate.
Terasele Bistriţei dispun de mari resurse de ape subterane fapt ce favorizează apariţia mai multor izvoare la bazele teraselor sau acolo unde eroziune a atins stratul de apă subteran.

Flora şi fauna

În zonă se îmbină două formaţiuni vegetale, pădurea şi silvostepa. Zona păduroasă este reprezentată prin etajul fagului şi stejarului pe dealul Runc iar silvostepa prin ierburi.
Animalele sunt cele specifice zonelor vegetale. Astfel în pădure întâlnim capra, veveriţa, mistreţul, vulpea, unele specii de păsări ca ciocănitoarea, gaiţa, coţofana precum şi unele migratoare ca mierla şi privighetoarea. În silvostepă predomină cârtiţă şi rozătoarele, iar dintre păsări cârsteiul de pajişte, pasărea ogorului, codobaturile, ciocârlia de câmp. În peisajul de primăvară şi toamnă se pot vedea cocori, raţe sălbatice şi pescăruşi în lunca Bistriţei.
În râul Bistriţa  se găseşte o relativă faună piscicolă reprezentată prin specii de peşti de ape curgătoare din zona deluroasă cum ar fi cleanul, carasul, ştiuca, bibanul, mreana.

Solurile

În zonă, având în vedere condiţiile pedoclimatice, dominante sunt solurile brune de pădure şi cenuşii şi solurile aluvionare de luncă cu un conţinut bogat în humus. În general aceste tipuri de soluri sunt favorabile culturilor agricole, legumiculturii şi pomiculturii.

Istoric

Epoca bronzului, cu care începe procesul de destrămare a comunei primitive, ca şi prima epoocă a fierului, Hallstatt-ul, ce constituie etapa mijlocie a aceluiaşi proces, sunt bine ilustrate în această regiune prin materialele scoase la suprafaţă de arheologi. Săpăturile efectuate la Costişa-Buhuşi au dat la iveală materiale din epoca bronzului, aparţinând culturii Monteoru şi unei culturi prezentând caracteristici noi, care a fost denumită Costişa .
Una din cele mai vechi familii boiereşti moldovene este aceea a Buhuşeştilor , care descind din neamul marilor feudali Stravici .
De Buhuşiul sec.al XV-lea se leagă una din faptele de vitejie a domnului Moldovei, Ştefan cel Mare, este vorba de lupta împotriva lui Petru Aron la Orbic, în anul 1457, sau, după alte surse, în 1469.
Sub domnia marelui voievod boierii Buhuş devin stăpânii moşiei Bodeşti, pe care mai târziu se va înfiinţa Târgul Buhuş (apare pe harta administrativă a Moldovei, cu statutul de târg , în anul 1833), toponimic încetăţenit după numele boierului Toader Buhuş, care, la începutul secolului XIX stăpânea teritoriul actualului oraş şi a obţinut hrisovul de întemeiere a târgului..
Principala îndeletnicire a locuitorilor a rămas creşterea vitelor şi agricultura, la care se adăuga ţesutul pentru produs sumane.
Înfiinţarea târgului a determinat, pe lângă apariţia unor fenomene demografice noi şi a unei fizionomii specifice. În jurul anului 1800, nucleul familiei boierilor Buhuşi, situat initial în satul Bodeşti, azi suburbie, se mută în spaţiul ocupat de terasa II, adică în partea de sus a oraşului. O perioadă, în acest nucleu au fost înglobate numai curţile boiereşti, biserica, grajdurile si mahalaua de ţigani robi, apoi au apărut mahalalele, uliţa cu dughene etc.
Datorită funcţiei comerciale, târgul Buhuş a devenit independent de satul Bodeşti, pe teritoriul căruia s-a născut, iar mai apoi, ca urmare a dezvoltării economice, l-a inclus în teritoriul său.
În anul 1885 a luat fiinţă Fabrica de Postavuri, fondatorul ei fiind colonelul Eugen Alcaz, care a preluat fosta fabrică de la Tg.Neamţ a cunoscutului patriot şi om de stat Mihail Kogălniceanu.
Alegerea localităţii Buhuşi se datorează atât existenţei căii ferate Bacău-Piatra Nemţ, cât şi sursei de apă din râul Bistriţa. În anul 1891 fabrica este preluată de firma Wolff, iar în 1895 se transformă în societate anonimă pe acţiuni. În perioada următoare, fabrica a cunoscut o continuă dezvoltare, cîştigând un meritat prestigiu atestat şi de medalia de aur pentru cele mai bune postavuri prezentate în 1890 la expoziţia de la Paris.
În perioada interbelică târgul Buhuşi cunoaşte o mare dezvoltare economico-socială, în anul 1921 a devenit comună urban, în 1927 a fost introdus iluminatul public, în 1932 a fost dată în funcţiune instalaţia de apă potabilă, în 1930 a apărut primul cinematograf.
În 1922 apare la Buhuşi o circumscripţie sanitară ce număra doar un medic şi un agent sanitar.
După anul 1948, dezvoltarea economică şi social-culturală a oraşului a fost determinată cu prioritate de existenţa fabricii de postav care utiliza în medie 7000 de salariaţi din oraş şi comunele limitrofe, iar din 1989, căderea oraşului a fost influenţătă direct de căderea fabricii.

Sursa: http://www.primariabuhusi.ro/