Breaking News
Home » Municipii şi oraşe » Hunedoara » Municipiul Petrosani
GEKO's WorkGroup Inc.

Municipiul Petrosani

Municipiul Petrosani-Hunedoara

 

Asezare Geografica

 

Municipiul Petroşani se află situat în partea centrală a României, în sudul judeţului Hunedoara, la confluenţa Jiului de Est cu Jiul de Vest, teritoriul administrativ al municipiului având o suprafaţă de 19.556 ha, în componenţa sa intrând şi satele: Slătinioara, Peştera Bolii, Dâlja Mare şi Dâlja Mică.

Coordonatele de GPS ale oraşului sunt situate între limitele 45024’44” N şi 23022‘24’’ E.

Petroşaniul este amplasat pe două importante căi de comunicaţie rutiere: DN 66, Târgu Jiu – Simeria, la intersecţia cu DN 66A Petroşani – Uricani – Câmpu lui Neag, cu prelungire spre Herculane şi DN 7A, care leagă municipiul de Valea Oltului (Petroşani – Voineasa –Brezoi).

În ceea ce priveşte distanţa faţă de oraşele mari, municipiul Petroşani se află situat la 350 km faţă de capitala ţării, municipiul Bucureşti, şi la 91 km faţă de capitala judeţului Hunedoara, municipiul Deva. Alte oraşe importante din apropierea sa sunt : Târgu Jiu (50 km), Craiova (150 km), Timişoara (250 km), Alba Iulia (200 km), Sibiu (220 km).
De asemenea, Petroşaniul se situează pe axa feroviară nord-sud, ce leagă Transilvania de Oltenia, prin Valea Jiului (Simeria-Petroşani-Târgu-Jiu-Filiaşi). Spre regiunea Transilvaniei există axa feroviară Petroşani-Simeria, una dintre cele mai vechi linii de cale ferată din reţeaua de căi ferate ale României, cu ramificaţii spre oraşele Deva, Arad, Cluj.

Relieful municipiului Petroşani este tipic depresionar, fiind înconjurat de munte. La est se află masivul Parâng, la vest, masivul Godeanu, la nord, masivul Retezat iar la sud, masivul Vâlcan. Localitatea se situează la altitudinea de 615 – 620 m, cea mai mare altitudine din zonă înregistrându-se în Vârful Parângul Mare, adică 2.519 m.
Condiţiile climaterice sunt influenţate de poziţia sa geografică, astfel că, zona beneficiază de temperaturi medii, cu ierni ferite de viscole grele, cu primăveri frumoase, veri răcoroase şi toamne târzii. În ceea ce priveşte precipitaţiile, acestea sunt bogate, variind între 62-68 mm/lună.

Cu privire la mediul înconjurător, calitatea aerului este bună, având valori sub CMA de 17 g/mp/lună iar solurile se încadrează în grupa solurilor automorfe şi hidromorfe, din care cele mai răspândite sunt cele silvestre podzolite brune şi brune gălbui.
Pe teritoriul administrativ al municipiului se găsesc două arii naturale protejate, şi anume: Zona “Momârlani” – Valea Jiului şi Zona “Piatra Crinului”, cu o suprafaţă de 0,5 ha, situată pe versantul sud-vestic al vârfului Parângul Mic, la limita altitudinii de 1.757 m., fiind unica rezervaţie din ţară în care apare specia balcano-dacică Potentilla haynaldiana.

Petroşaniul dispune de două categorii de resurse naturale, şi anume:
– huila, perimetrul minier al oraşului având o rezervă de 430 milioane tone, existând, de asemenea, şi rezerve neexploatate, cantonate în pilierii de siguranţă ai oraşului precum şi în perimetrul care a fost dat în administrarea Agenţiei Naţionale de Resurse Minerale;
– fondul forestier, masa lemnoasă exploatabilă de pe teritoriul administrativ al municipiului fiind de 166.570 mc, din care se exploatează anual 6%, astfel că acesta constituie una din resursele naturale de mare importanţă pentru Petroșani, a cărui gestionare rațională trebuie să constituie un imperativ al programelor de dezvoltare durabilă a teritoriului.

 

Istoric

 

Primele semne ale prezenţei oamenilor pe aceste meleaguri se găsesc încă din epoca paleoliticului, şi mai apoi, a păstorilor din vremea dacilor liberi, dar primii locuitori ai aşezării de azi pot fi consideraţi 20 de iobagi din localitatea Petros, colonizaţi în Petroşeni în anul 1640.

Povestea oficială a Petroşaniului începe în anul 1788, când numele localităţii este consemnat în cartea „Călătorie de la Postdam la Constantinopol”, a ofiţerului prusac Gotze. Abia în 1818 numele localităţii Petroşani este menţionat în acte oficiale, odată cu recensământul care atestă prezenţa a 233 de locuitori, a căror ocupaţie principală era păstoritul.

După anul 1840, regiunea va cunoaşte o dezvoltare rapidă, întrucât vor începe exploatările la suprafaţă ale cărbunelui descoperit în zona care avea să devină cel mai mare bazin carbonifer din România şi unul din cele mai importante din Europa.
Istoria cărbunelui şi descoperirea acestuia în Petroşani este strâns legată de numele fraţilor Hoffman din Ruşca Banatului, a boierul Maderspach Carol, moștenitorul unor pământuri mai întinse în Valea Jiului, şi de “Societatea de mine şi de cuptoare”, din Braşov, care, în anul 1850, începe “exploatarea” în direcția sud-vest.

Intrigat de descoperirile făcute, statul îndrumă directorul minier din Zlatna (K.K. Berghauptmannschaft) să facă la rândul său cercetări în Valea Jiului, astfel că, în 1857, se stabilesc 16 puncte fixe în care să se înceapă viitoarea exploatare. Statul îşi rezervă, așadar, pentru exploatare în regie proprie, dealurile dinspre Petrila, deci nord-vest.
Pe de altă parte, Societatea brașoveană ocupa, până la 1865 un număr de 77 porțiuni de teren, fiind finanțată de consorțiul “Wiener Bankverein” din Viena, iar statul își rezervă pentru sine 71 astfel de porțiuni. Nici unul si nici celalalt nu începe însă exploatarea care, în lipsa unei căi ferate, nu putea fi rentabilă.

În 1865, după un plan elaborat de inginerul Freund, încep lucrările la calea ferata iar noul traseu, de la Simeria la Petroșani, se deschide oficial la 18 august 1870.
Odată cu lucrările pentru deschiderea căii ferate, se începe şi exploatarea efectivă a cărbunelui. Astfel, societatea brașoveană începe exploatarea în 1867-1868, iar la 24 decembrie 1868 statul începe şi el exploatarea cărbunelui în regie proprie. Dar, în anul 1894, societatea brașoveană pune minele în vânzare, acestea fiind cumpărate de Societatea Salgotarjan, care, în 1896, preia şi minele statului, pentru o perioadă de 12 ani. În 1908, minele intră în proprietatea statului, urmând ca acesta să le administreze în regie proprie. La această dată, în Petroșani erau 5.418 mineri care produceau 9.637.400 m3 de cărbune.

Astfel, putem afirma că, după anul 1848, dezvoltarea localităţii este strâns legată de dezvoltarea industriei miniere. În anul 1918, după Marea Unire, regiunea Petroşani este inclusă în noua organizare teritorial–administrativă a judeţului Hunedoara. Până în anul 1920, Petroşaniul era cunoscut sub denumirea Petroşeni (denumire păstrată şi azi de către ţăranii băştinaşi, aşa-numiţii „momârlani”), dar din 14 februarie 1921 aşezarea va deveni aşa cum o ştim şi azi, şi anume Petroşani.
La 4 ianuarie 1924, comuna Petroşani devine oraş, iar la 1 martie 1968 devine municipiu.
De asemenea, din anul 1948, oraşul Petroşani devine şi centru universitar, prin înfiinţarea „Institutului Cărbunelui”, astăzi Universitatea Petroşani, ce avea să devină una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ superior cu profil minier din România şi din Europa.

Pe de altă parte, în prezent, pe teritoriul administrativ al municipiului se află Exploatarea Minieră Livezeni (situată pe strada Lunca, nr. 153), sediul Companiei Naţionale a Huilei (strada Timişoara, nr. 2), dar şi un muzeu, singurul din ţară cu profil de tehnică minieră, Muzeul Mineritului (strada Nicolae Bălcescu nr. 2), iar din anul 1996, Petroşaniul găzduieşte una dintre cele mai prestigioase instituţii de cercetare din România, Institutul Naţional de Cecetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră şi Protecţie Antiexplozivă (INSEMEX) (strada General Vasile Milea, nr. 32-34).

 

Sursa:http://www.jiuvalley.com/romana/orase/petrosani/subcat.asp?categ=3&subcateg=2

 

About GEKO

TOTUL în viaţă are un sens... NIMIC din ea nu se petrece întâmplător...

Check Also

Orasul Panciu

Orasul Panciu-Vrancea   Asezare Geografica   Orașul se află în partea central-estică a județului, pe …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.