Breaking News
Home » Municipii şi oraşe » Dolj » Municipiul Calafat
GEKO's WorkGroup Inc.

Municipiul Calafat

Municipiul Calafat-Dolj

 

Asezare Geografica

 

Municipiul Calafat s-a plămădit şi dezvoltat de-a lungul timpului într-un cadru geografic natural excelent, determinat de prezenţa apelor bătrânului Danubiu, pe al cărui mal stâng este amplasată aşezarea. Calafatul, oraşul rozelor, al castanilor şi stejarilor seculari, al holdelor aurii, şi industriei moderne, dar şi al falnicelor monumente istorice, este situat în extremitatea sud–vestică a judeţului Dolj, pe malul stâng al Dunării, la aproximativ 90 km de Municipiul Craiova, în Câmpia Ciuperceni, subunitate a Câmpiei Băileştilor, acolo unde fluviul începe să-şi adâncească cel de-al doilea meandru, respectiv la 43˚, 58΄ şi 14˝ latitudine nordică şi 22˚, 56΄ şi 40˝ longitudine estică. În prezent, Calafatul include în componenţa sa administrativă şi satele Ciupercenii Vechi, Basarabi şi Golenţi, împreună cu care totalizeaza o suprafata de 103,59 Kmp, din care 10,97 kmp intravilan şi 92,62 kmp extravilan. Dintre acestia, 7,43 kmp intravilan si 26,72 kmp extravilan sunt numai în orasul de resedinţă, 1,42kmp intravilan satul Basarabi şi 0,75 km intravilan satul Golenţi , respectiv 24,64 kmp extravilan aceleaşi două sate, şi 1,40 kmp intravilan, 25,09 kmp extravilan satul Ciupercenii Vechi.
La sud şi sud-vest, peste Dunăre, se află Bulgaria. Spre sud–est, la o depărtare de 14 km, se găseşte comuna Poiana Mare, una dintre cele mai mari aşezări rurale din ţară, cu care comunică, atât prin calea ferată Calafat-Golenţi, cât şi prin moderna şosea asfaltată DN 55A. La sud şi sud–est, oraşul se învecinează cu localităţile Smârdan şi Ciupercenii Noi, ambele înfiinţate la sfârşitul secolului trecut şi care în prezent alcătuiesc o singură comună – Ciupercenii Noi.
Din punct de vedere fizico–geografic, oraşul se găseşte situat într-o regiune de şes, respectiv în Câmpia Română şi anume la extremitatea sud-vestică a Câmpiei Olteniei, mai exact în Câmpia Băileştilor. Câmpia Română (a Dunării de Jos) situată pe partea stângă a Dunării, este mărginită spre nord de Piemontul Getic, Subcarpaţi şi Podişul Moldovei.
Caracterul general al reliefului este dat de predominanţa formelor plate, cu altitudine mai mică de 200 m, dar în cadrul câmpiei se pot distinge cel puţin trei aspecte deosebite, întâlnite în cadrul unor subunităţi orientate pe direcţia est–vest: câmpia piemontală, câmpia de subsidenţă şi câmpia tabulară loessica. Câmpia Română este împărţită în două mari subdiviziuni: Câmpia Română de Est şi Câmpia Română de Vest, separate de o linie care corespunde aproximativ cursului râului Argeş. Subunitate a Câmpiei Olteniei, Câmpia Băileşti se întinde între văile Drincea şi Jiu, străbătută de Balasan şi Desnăţui, fiind formată din terasele Dunării, excepţie făcând Câmpul Segarcei, un mic sector din nord–est, aici găsindu-se foarte larg dezvoltate toate cele opt terase ale acesteia, iar valea în ansamblul ei atinge lăţimea maximă de 40 km.

Clima
Regimul climatic general se caracterizeaza prin veri foarte calde cu precipitatii mai putin bogate sub forma de averse si prin ierni moderate, cu viscole rare si frecvente intervalle de incalzire datorate advectiilor calde dinspre Marea Mediterana.
Intreg teritoriul Calafatului se incadrează in zona cu climat continental, cu influenţe submediteraniene, care se caracterizează prin:
• Temperatura medie anuală de 11,7°C. Media lunii celei mai calde –iulie este de 23,4 grade C.
• Temperatura minimă absolută de – 29,2°C, inregistrată in anul 1952. Numarul mediu anual al zilelor de inghet este de 83,5.
• Temperatura maximă absolută de 41,5°C (28 august 1945);
• Cantitatea medie anuala a precipitaţilor este de 579mm/an, valoare crescuta datorita apropierii de zona muntoasa de la V si S de Dunare. Cantitatea maxima scazuta in 24 de ore s-a inregistrat in 4 iunie 1940 – 194 mm. Stratul de zapada prezinta discontinuitati in timp si in spatiu, durata medie anuala fiind de cca 40 de zile cu grosimi medii variind intre 6-11 cm in lunile ianuarie si februarie.
• Circulatia atmosferei este influentata intr- masura mare de relief atat in ceea ce priveste frecventa , directia cat si viteza.Vanturile predominante au direcţia SE (20,1%) urmate de cele din V (14,1%) din NV (12,5%) si din SV (12,3%). Frecventa medie anuala a calmului este de 15,7%, iar viteza medie anuala oscileaza intre 1,2 si 4m/s.
Circulatia generala a atmosferei are ca elemente caracteristice advectiile frecvente de aer temperat-oceanic din V, temperat continental din E, tropical din S si SV, si mai rar –arctic din N.
Din punct de vedere climatic, perioada ultimilor 15 ani s-a caracterizat prin importante modificări ale parametrilor hidrometeorologici şi geo-climatici in majoritatea zonelor geografice ale planetei, inclusiv in judeţul Dolj.
Aceste perturbări climatice se datorează in mare măsură activităţilor antropice desfăşurate in cadrul industriilor poluante din economiile naţionale. Emisiile de substanţe acidifiante, precursori ai ozonului, gazele cu efect de seră şi metalele grele, conduc la o incălzire evidentă a troposferei, fapt care determină efecte dezastruoase asupra mediului de viaţă terestru, marin şi aerian. Pentru realizarea unei dezvoltări durabile, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, promovarea şi valorificarea formelor noi de energie regenerabilă, a tehnologiilor noi favorabile protecţiei mediului şi pentru creşterea eficienţei energetice, in anul 1997 a fost intocmit Protocolul de la Kyoto, la Convenţia- Cadru a ONU, asupra schimbărilor climatice, adoptate la New York in anul 1992.
Romania, ca ţară participantă la realizarea protocolului de la Kyoto a ratificat acest document şi urmăreşte in mod constant punerea in practică a prevederilor acestuia.
Efectele cele mai evidente ale schimbărilor climatice sunt secetele şi ploile abundente din ce in ce mai frecvente. Alternanţa intre perioade de secetă şi ploi abundente afectează calitatea culturilor agricole şi favorizează producerea iinundaţiilor datorită capacităţii reduse a terenurilor de a absorbi apa in exces.
Potrivit specialiştilor, incălzirea vremii va afecta tot continentul european, dar zonele cu risc mare de deşertificare sunt cele din jumătatea sudică a continentului. Romania, alături de Spania, Italia şi Grecia, este pe lista zonelor unde schimbările vor fi accentuate, manifestările urmand a fi vizibile incă din anii 2015 – 2025. In Romania, principalele regiuni afectate de deşertificare vor fi Oltenia, Banatul şi Dobrogea, fiind vizat inclusiv si municipiul Calafat cu satele apartinatoare.

 

Istoric

 

Zorii istoriei în spaţiul geografic care conturează municipiul Calafat şi satele componente – Basarabi, Golenţi şi Ciupercenii Vechi – au evidenţiat existenţa unei populaţii statornice aşezată în vatra sus-menţionată din cele mai vechi timpuri, o populaţie cu cultură materială şi spirituală proprie. Cercetările arheologice confirmă diferenţierea socială în sec. III-I î. Hr. şi în sec. I d. Hr., ca şi legăturile tot mai active cu romanitatea balcanică, inclusiv prin punctul de trecere a Dunării din dreptul Calafatului.
Prima atestare documentară păstrată, referitoare la Calafat, datează din 1424: Vama de la Calafat, care în secolele XV-XVI devine punctul de tranzit cel mai important pentru comerţul Ţării Româneşti cu Peninsula Balcanică. O altă atestare documentară datează din vremea lui Basarab cel Tânar–Ţepeluş (noiembrie 1477 – septembrie 1478). Acesta, la 3 aprilie 1480, întăreşte Tismanei, unde era stareţ Matei, vama de la Calafat cu târgul, ca şi alte vămi şi bălţi. Din 30 aprilie 1502 datează un alt hrisov, dat de Radu cel Mare (1495-1508), care întăreşte Tismanei, al cărei egumen era Ioanichie, „vama de la Calafat, ca să fie de ocină şi de ohabă şi să ia vama de la Calafat”. Tot din primii ani ai secolului al XVI-lea datează alte două hrisoave domneşti, prin care se întărea mănăstirii Tismana vama de la Calafat. La 26 iunie 1508, Mihnea I cel Rău întăreşte mănăstirii vama de la Calafat, care a fost a Tismanei încă de la bătrânii domni, iar la 1 mai 1510, din Târgovişte, Vlad cel Tânăr o dă ieromonarhului Ioanichie şi călugărilor de la Tismana. La 10 mai 1523, Vladislav al III-lea, dă poruncă mănăstirii Tismana „ca să fie volnici călugarii din Sfânta mănăstire Tismana să-şi ia vama de sare de la Vadul Vidinului de la valahi”, iar un an mai târziu, tot acesta, întărea egumenului Istratie şi călugărilor Tismanei „vama de la Calafat cu târgul şi balta Bistreţ cu vamă”, ca şi altele, „pentru că le-au fost vechi şi moşteniri de la bătrânii domni”. Asemenea acte de danie, sau mai exact de reîntărire a stăpânirii asupra vadului de la Calafat, au mai fost date de către Moise Vodă (12 mai 1529) şi Mircea Ciobanul (26 aprilie 1547), Petru cel Tânăr (17 aprilie 1568). Din cercetarea documentelor epocii, rezultă că în secolele XIV–XVII Calafatul constituia punctul terminus al unui drum comercial important, cunoscut şi sub numele de „Drumul sării”, poziţia lui geografică oferind condiţii optime pentru desfăşurarea unui activ comerţ de tranzit. De aici produsele excedentare ale Ţării Româneşti ajungeau în Peninsula Balcanică, până pe ţărmurile Adriaticii şi tot pe aici, mărfurile negustorilor turci şi greci pătrundeau în Muntenia şi mai departe, în Transilvania şi Ungaria. Prin vama de la Calafat se trimiteau în Imperiul Otoman mari cantităţi de cereale, vite, cai, oi, peşte, sare, vin, ceară, miere, cherestea. Prin acelaşi punct intrau în ţară obiecte de îmbrăcăminte şi podoaba, stafe orientale, covoare, mirodenii. Importanţa care se acorda Calafatului în secolele XVII–XVIII era determinată şi de faptul că, fiind aşezat în faţa Vidinului şi la răscruce de drumuri, prin el se scurgeau mărfurile ce veneau sau plecau din părţile de apus ale Bulgariei, Macedoniei, vestul Serbiei şi chiar de mai departe, ăn Ragusa şi Salmatia. Tot de la Calafat se putea face uşor legătura cu Craiova, pe unde trecea principalul drum comercial care străbătea Oltenia de la est la vest (Bucureşti – Piteşti – Slatina – Craiova – Cernet – Varciorova). Mărfurile pornite de la Calafat puteau astfel să ajungă fie la Târgru Jiu şi de aici prin pasul Vâlcan în Transilvania, sau, trecând prin Slatina, urmau drumul pe Valea Oltului până la Sibiu. Indiferent de una sau alta din ipoteze privind istoria oraşului Calafat, cert este că aşezarea datează din epoci străvechi, cumulând de-a lungul mileniilor paleolitice şi neolitice, în epoca fierului şi pretracică, valorile anticelor civilizaţii din spaţiul egeeano-carpatic.

Ipoteza originii genoveze

B. P. Hasdeu a fost primul istoric care a emis ipoteza originii genoveze a Calafatului medieval. La rândul său, A.D. Xenopol, îmbrăţişând ideea lui Haşdeu, a susţinut că genovezii „par să fi întemeiat porturile dunărene Giurgiu, aşa numit San Giorgio, patronul Genovei şi Calafatului, de la calafatare – a unge corabiile cu duhot”. Este, de altfel, perioada când traficului intens pe Dunăre i se adaugă negustorii genovezi, ca urmare a încheierii tratatului de la Nymphaion, dintre Genova şi Imperiul Bizantin, din 13 martie 1261. Originea genoveză este susţinută şi în alte lucrări mai vechi sau mai noi; amintim, între acestea, pe cea scrisă de C. Buchholtzer şi P. Rotaru, lucrarea „Pe firul Dunării. De la Baziaş la Marea Neagră”, „Dicţionarul geografic al judeţului Dolj”, „Dunărea. Privire istorică, economică şi politică”. În sfârşit, amintim lucrarea lui Al. Cebuc şi C. Mocanu, care pledând pentru aceeaşi ipoteză, susţin că genovezii, concurenţii veneţienilor, ajutaţi de moldoveni, împing comerţul lor pe Dunăre până la Calafat, servindu-se de diferite nave.

Ipoteza originii bizantine

Alţi istorici susţin originea bizantină a toponimicului local. Aşa, de pildă, C.C. Giurescu, după ce menţionează existenţa Calafatului „înainte de Basarab întemeietorul”, deci sfârşitul secolului al XII-lea şi începutul secolului al XIV-lea, arată că denumirea de Calafat „redă exact grecescul Kalafatis, care îndeamnă cel ce smoleşte vasele”. În acest loc, presupune C.C. Giurescu, trebuie să fi fost o „escală, o schelă… unde se încărcau grânele Olteniei şi se călăfătuiau vasele”. Aceeaşi origine bizantină a numelui aşezării o susţine şi Nicolae Iorga, care afima ca denumirea de Calafat ar veni de la un nume grecesc de persoană, anume Kalafatis, nume foarte răspândit la Bizanţ. Tot pentru originea bizantină a toponimicului Calafat se pronunţă şi autorii unei lucrări de istoria bisericii române, care susţin că „pe Dunăre, bizantinii au dat denumirile greceşti localităţilor… Maglavit, Calafat, Corabia, Zimnicea etc.”
Legenda locală
Legenda locală pledează pentru ideea că străvechea aşezare a Calafatului ar fi fost la origine o mică colonie de pescari. Potrivit unei legende, în secolul al XI-lea, mai precis prin anii 1040–1042, un oarecare Mihail Calafat, meşter în arta călăfătuirii, găsind pe aceste meleaguri o aşezare propice pentru executarea meseriei lui, ar fi înfinţat, pe malul Dunării, un atelier pentru repararea şi smolirea corăbiilor, fapt care a făcut ca navigatorii bizantini, iar apoi şi cei genovezi, atraşi de iscusinţa sa, să-şi aducă vasele pentru a fi reparate. Potrivit aceleiaşi legende, locul unic unde se efectua operaţiunea de călăfătuire era la debarcaderul de lânga această aşezare care, ulterior, a primit numele de Calafat.

 

Sursa: http://www.municipiulcalafat.ro/calafat/istorie.php

About GEKO

TOTUL în viaţă are un sens... NIMIC din ea nu se petrece întâmplător...

Check Also

Orasul Panciu

Orasul Panciu-Vrancea   Asezare Geografica   Orașul se află în partea central-estică a județului, pe …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.