Municipiul Aiud

Municipiul Aiud-Alba

Asezare Geografica

Municipiul Aiud este asezat în culoarul depresionar axat pe cursul mijlociu al Muresului, la contactul celor trei mari unitãti geografice: Câmpia Transilvaniei, la N-E, Podisul Târnavelor, la S-E si Muntii Apuseni, la Vest, la o distantã de 70 km de Cluj Napoca si la 35 km de Alba Iulia.

Coordonatele geografice sunt paralela 46o 10’ latitudine nordicã si meridianul 23o 43’ longitudine esticã. Cota de altitudine, 258 m în centru, 270 m pe dealul Cocosu, 367 m pe Dealul de Strajã (la releu). Suprafata municipiului este de 142,2 km2. Aiudul este asezat de o parte si de alta a soselei nationale Bucuresti – Cluj – Oradea, a liniei ferate cu aceeasi rutã, pe malul drept al Muresului, la nici 20 de km de masivul muntos Pleasa (1259 m). Municipiul e strãbãtut de Valea Aiudului, care vine din munte pentru a se înfrãti cu Muresul. Muresul în aceastã zonã a Aiudului curge linistit, printr-o albie mãnoasã, oferind locuitorilor o bunã sansã pentru practicarea agriculturii din cele mai vechi timpuri, mai ales a grãdinãritului.

Soarele, din momentul rãsãritului, scaldã luminos dealurile din împrejurimi, împodobite gospodãreste cu vitã de vie nobilã si pomi fructiferi, radiind toatã ziua asupra orasului. Cãtre searã asfintitul conferã o priveliste de un farmec extraordinar. Scãpat dincolo de munti, soarele rãspândeste o luminã rosie difuzã, realizând o imagine tonicã, un contrast cromatic ce se estompeazã treptat, odatã cu sosirea noptii.

Sursa: http://www.aiud.ro/Aiud/Aiudul/AiudOrasIstoric.aspx

Istric

Pe teritoriul orașului s-a aflat în antichitate așezarea romană Brucla.

Prima menționare documentară datează din 1293, când populația era alcătuită în majoritate de sași.

În documentele medievale, localitatea Aiud apare sub denumirile Enietten sau Engeten (în dialectul săsesc Angeten sau Anjet) și, uneori, ca Strassburg.

În anul 1437, în cursul răscoalei de la Bobâlna, Aiudul fost ocupat de răsculați.

În timpul reformei protestante populația a îmbrățișat în majoritate varianta calvină a protestantismului, ceea ce a avut drept consecință maghiarizarea treptată a populației germane. Aiudul a devenit unul dintre principalele centre calvine din Transilvania. Aiudul a fost cel mai important centru cultural și de învățământ al calvinismului ardelean. Colegiul, fondat în anul 1622 de principele Gabriel Bethlen la Alba Iulia, a fost mutat în 1662 la Aiud de principele Mihai Apafi I. Colegiul Bethlen poartă astăzi numele fondatorului.

În timpul războiului antiaustriac, condus de principele Francisc Rákóczi al II-lea, comandantul militar imperial Jean Rabutin a dispus incendierea Aiudului la 13 martie 1704. În lupta de apărare a cetății și-au pierdut viața 30 de studenți ai colegiului.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 139), localitatea apare sub numele de „N. (Nagy) Enyed” (Aiudul Mare).

La 8 ianuarie 1849, țăranii români răsculați, conduși de Axente Sever și preotul Simion Prodan, au incendiat orașul. Populația nu credea că românii, pe atunci pașnici, ar fi putut să atace orașul. În seara de 8 ianuarie, Crăciunul după calendarul iulian, a început măcelul ce a durat până la 17 ianuarie. Au fost uciși circa 600 de etnici maghiari.Morții au fost aruncați în șanțurile cetății și în varnița de lângă cetate, unde se află un monument construit în memoria victimelor. Axente Sever a fost arestat în februarie 1849, acuzat că ar fi participat la masacru, dar, în procesul penal, instanța i-a stabilit inocența.

În timpul regimului comunist din România, în închisoarea din Aiud au fost întemnițați numeroși deținuți politici.

Sursa: Wikipedia