Palatul Princiar din Turda-Cluj

Generalități

Este cunoscut și sub numele de Cămara de Sare (probabil destinația originară a clădirii), Curia Casei Fiscului, Casa Fiscală, Casa Princiară, Casa Principilor, Palatul Voievodal, Conacul Princiar și Casa Bathory. El reprezenta odinioară reședința principelui Ardealului Sigismund Bathory (1581-1597 și 1599-1602). A fost destinat inițial de fapt pentru Vama Sării de la Turda.

Palatul Princiar din Turda este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod LMI CJ-II-m-A-07794).

Istoric

Palatul păstrează unele fragmente din clădirea inițială de la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea. Clădirea s-a bucurat de considerație de-a lungul timpului, numărându-se între reședințele preferate ale principilor Transilvaniei. Până în jurul anului 1588 s-au efectuat lucrări importante de reconstrucție, structura actuală a clădirii datând din acele vremi. Ea a mai suferit o refacere generală în anul 1818, reparații mai efectuându-se în anii 1886-1887 și 1911, de când datează forma pe care o are și azi. Arhitectura clădirii este în esență gotică, peste care se suprapun elemente ale stilului Renaissance (balconul etc).

Monumentul este o clădire cu parter și etaj, de formă aproximativ pătrată, având în partea de nord o anexă fără etaj. Fațada principală are un portal de intrare in arc frânt și trei ferestre de formă dreptunghiulară. Deasupra intrării se afla un balcon sprijinit pe console, în retrageri treptate. La dreapta și stânga acestuia se găsesc cele 3 ferestre dreptunghiulare cu sprâncene de cornișe și frize de denticule in partea superioară. Celelalte fațade sunt lipsite de elemente decorative, doar ferestrele dispun de anumite accente. Subsolul clădirii este acoperit cu bolți semicilindrice din cărămidă, pe când parterul poartă un tavan de lemn sprijinit pe grinzi puternice. Ușile de la încăperile parterului au cadre dreptunghiulare, cu excepția uneia încheiată sus cu un arc frânt.

Clădirea a găzduit câteva din Dietele Transilvaniei, ultima datând din anul 1799, servind totodată ca loc de cazare a celor ce participau la Diete.

Aladár Körösföi-Kriesch (1863-1920) a pictat în anul 1898 marele tablou (3 x 4 m) cu Francisc David (magh. Dávid Ferenc), expus în trecut pe peretele holului Muzeului de Istorie^[1]. Tabloul înfățișează Dieta Transilvaniei în ședința din ianuarie 1568, din Biserica Romano-Catolică din Turda (pe-atunci biserică unitariană). La acea sesiune, întemeietorul Bisericii Unitariene, David Francisc, a prezentat și a obținut recunoașterea religiei unitariene și libertatea religioasă, proclamată de principele Transilvaniei, Ioan Sigismund Zápolya, prezent la sesiune. Pictura a fost depozitată timp de peste zece ani într-un pod al muzeului turdean. În tablou sunt reprezentați principele Transilvaniei, Ioan Sigismund Zápolya (în stânga, pe jilț), încadrat de nepoții săi, Ștefan Báthory și Cristofor Báthory, ajunși ulterior și ei principi ai Transilvaniei. În pictură mai pot fi identificați, în dreapta, omul de cultură clujean Gáspár Heltai și preotul calvin Méliusz Juhász Péter (1532-1572), cu care David Francisc a întreținut o lungă controversă teologică. Gáspár Heltai (adept al noii religii unitariene) apare în spate, șezând și răsfoind Biblia. În dreapta jos este prezentat nobilul transilvănean maghiar Gáspár Bekes (1520-1579), un alt adept unitarian.

Între anii 1929-1951 clădirea a găzduit temporar “Casa de Cultură” a orașului.

Sursa: Wikipedia