Breaking News
Home » Obiective turistice laice » Palate » Palate Vâlcea » Palatul Episcopal
GEKO's WorkGroup Inc.

Palatul Episcopal

Palatul Episcopal, Râmnicu Vâlcea

 

Documentele vechi sunt sărace în date şi descrieri ale clădirilor celei dintâi episcopii, pe care au întemeiat-o, în acest loc, după toate probabilităţile: Episcopii Eftimie şi Mihail.

Focul din 1737 care distruge oraşul Râmnic în vremea războiului turco-austriac, a mistuit odată cu biserica şi chiliile episcopale, făcute de Eftimie, Mihail şi urmaşii lor.

E greu de înţeles că în vremea sa, Matei Basarab (1640) care zideşte clădirile mânăstirilor: Govora, Dintr-un Lemn, Arnota, Mamu şi altele, de proporţii mai mari, să fi lăsat mai prejos Episcopia de la Râmnic. Sunt unele presupuneri că a intenţionat chiar să aşeze aici tipografia pe care a dus-o apoi la mânăstirea Govora.

În timpul stăpânirii austriece asupra Olteniei 1718-1739, cele mai de seamă puncte strategice în vederea unei acţiuni militare de apărare şi stăpânire a noii provincii cucerite de dincolo de munţi, au fost fixate în cele mai de seamă aşezăminte religioase oltene, printre care şi Episcopia Râmnicului. Valea Oltului, Calea lui Traian de altă dată, urma să se transforme, la propunerea lui Eugeniu de Savoia, în Calea Carolingiana, de la Sibiu la Craiova.

În stampa inginerului Johan Weiss, în care se arată Râmnicu Vâlcea, reşedinta episcopală se vede a fi fost cea mai grandioasă clădire a vremii şi cea mai bine întărită din punct de vedere strategic. Apoi fiind aşezată la poalele dealului Capela şi între două văi naturale a Capelei şi a Mandei, – era uşor de apărat.

Stampa lui Weiss ne arată însă chiar pe locul actualei Case Arhiereşti, o clădire cu etaj şi apoi biserica la mijloc şi incinta cu clădiri şi ziduri împrejmuitoare, fără etaje. Se deduce că aşezământul era încăpător, de temut şi poate că pentru aceasta a şi fost ars până la temelii de către turci.

Urmele vechilor clădiri ale Episcopilor Eftimie şi Mihail, sau ale urmaşilor sau chiar ale lui Matei Basarab, rămân şi astăzi o taină ascunsă, fără posibilitate de identificare precisă, căci deasupra lor s-au zidit noi clădiri, ce au ars şi acestea la anul 1847, când „arzând episcopia Râmnicului în marele foc ce a consumat oraşul Râmnicu Vâlcea aproape jumătate, stricând şi clădirile episcopiei împreună şi Biserica Episcopală într-atat încât reşedinţa se mută la Craiova până în anul 1856”.

N-au rămas în picioare, în toată incinta, decât ruinele, şi ca prin minune, paraclisul şi bolniţa. Sunt singurele mărturii, aproape intacte, ale etapei a doua a vieţii episcopiei. Odată cu venirea la conducerea Episcopiei a ierarhului Calinic de la Cernica, reşedinţa Episcopală de la Râmnic se reînnoeşte a treia oară.

În anul 1850, Episcopul Calinic Cernicanul, începe construirea casei arhiereşti, ridicată pe ruinele fostelor clădiri, iar mai apoi construirea bisericii, fiind finalizată la 3 noiembrie 1850.

Pivniţa actuală (beciurile) de sub această casa este asemănătoare şi de proporţiile beciurilor de la mânăstirile Dintr-un Lemn, Horezu, Brâncoveni şi altele, ceea ce ne arată, că dacă nu putem spune cu certitudine originea ei din primele clădiri din epoca de construcţie a lui Matei Basarab, aparţine în orice caz epocii de construcţie post-brâncoveneşti, adică de la anul 1739.

Sfântul Calinic a păstrat vechile proporţii şi poate chiar împărţirea Casei Arhiereşti a înaintaşilor săi. Aşa precum a fost în trecut, aşa şi astăzi, Casa Arhierească e compusă din parter şi etaj. Intrarea, în trecut şi chiar în timpul Sfântului Calinic, se făcea de la parter, prin două ganguri, unul din partea de răsărit, despărţind beciul de trei camere, care constituiau camerele de gospodărie personală, iar altul în partea de apus, despărţind alte trei camere, probabil cancelarii, de capătul de apus al beciului.

Intrarea la etaj se făcea, după toate probabilităţile, până mai târziu, tot din aceste ganguri. Astăzi întreg parterul este folosit, în parte de personalul de serviciu al Casei şi în parte, drept camere de gospodărie personală.

Dintr-un act de mai târziu, după Sfântul Calinic, restauratorul Casei Arhiereşti, se văd create, din scândură, vechiului palat, două intrări provizorii exterioare, una în faţă – drept scară de onoare, – prin adăugarea unui hol pătrat, înalt, al cărui aspect interior nu se cunoaşte şi nu se poate deduce, – iar alta în partea de apus, cu intrare de afară în coridorul de la etaj. Actualul hol principal din faţă, rotund, din zid, este opera episcopului Ghenadie la 1889, făcut cu prilejul restaurării palatului.

Etajul Casei Arhiereşti a fost împărţit în două, de un coridor pe toată lungimea Casei. Partea de nord a etajului cuprinde coridorul, de la un capăt la altul şi un numar de 5 camere obişnuite, cu destinatia de: dormitor, sufragerie şi camere de oaspeţi.

Dar din 1947 una din aceste camere s-a transformat într-un oficiu, cu scara interioară în spirală de la parter la etaj.

Casa Arhierească a Sfântului Calinic avea înfăţişare măreaţă în exterior, dar modestă în interior. După 35 de ani însă (1889), partea oficială a Casei a fost restaurată de Episcopul Ghenadie Râmniceanu un erudit şi foarte bun gospodar. Om umblat prin străinătate, cunoscător de multe lucruri, s-a străduit să împodobească în aşa fel Casa Arhierească încât i s-a atribuit calificativul de „palat”. Se crede că tot mobilierul, materialul şi meşterii restaurării interioare, au fost aduşi de la Viena.

Aşa cum se păstrează azi, de la parchetul de cireş încrustat în romburi cu alte soiuri de lemn, până la stucatura şi tapetul în culori de bun gust de pe pereţi şi tavane, au fost lucrate după imaginaţia şi dorinţa episcopului, până în cele mai mici amănunte.

Toate tablourile stucate în ghips, prinse şi legate cu sârmă prin tencuiala plafonului de grinda podului, au fost create pe loc la indicaţiile lui. Ele reprezintă simboluri religioase din Evanghelie şi morală, motive şi simboluri eparhiale.

Insăşi sculptura de pe mese şi scaune, oglindeşte frumuseţea şi arta poporului nostru, reprodusă şi înnobilată cu migală.Din Casa Arhierească se poate trece direct în Paraclis.Vrednice de observat, în această Casă, sunt: unele tablouri picturale mai noi, în mare parte reuşite, cu chipurile pictate ale ierarhilor râmniceni, între care şi cel al Sfântului Calinic; biblioteca veche şi nouă, patul Sfântului Calinic şi covoarele de pe jos, expresie artistică a atelierelor de covoare din mânăstirile noastre.

Între anii 1964-1965 în locul scării de lemn, s-a construit o scară principală din marmora de Alunu şi s-a împodobit cu un mozaic a cărui decoraţie imortalizează în marmură aspecte din trecutul şi prezentul Eparhiei. Din noul balcon de deasupra intrării principale, la praznice mari se împărtăşeşte credincioşilor binecuvântarea arhierească.

Sursa: http://www.arhiram.ro/resedinta/palatul-arhiepiscopal

About GEKO

TOTUL în viaţă are un sens... NIMIC din ea nu se petrece întâmplător...

Check Also

Palatul Domnesc

Palatul Domnesc, Romanii de Jos, Vâlcea- Horezu   Nu exista date

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.