Palatul Cultural

Palatul Cultural “Theodor Costescu”, Drobeta Turnu Severin- Mehedinti

Ales presedinte al Societatii “Teatrul orasului Turnu Severin”, Theodor Costescu, directorul prestigiosului Liceu “Traian” din localitate, a reusit doar in cateva zile sa acopere intreaga subscriptie de actiuni, necesara pentru finantarea constructiei teatrului.
Lucrarile au inceput in anul 1912.

Evenimentele din 1916 au gasit cladirea la “rosu”, dar acoperita. Dupa infaptuirea Romaniei Mari, Theodor Costescu si-a reluat preocuparile ce-i fusesera intrerupte de anii razboiului. Continuarea lucrarilor era insa aproape imposibila pentru ca societatea nu mai dispunea de nici un fel de capital. Greutatile n-au putut insa sa-l opreasca pe marele om, inzestrat cu o extraordinara forta de munca, cu perseverenta si nesecata energie. In mai putin de doua luni, la chemarea insistenta a lui Costescu, se subscrie la imprumutul societatii o suma de cateva milioane de lei, bani dati cu draga inima atat de severinenii bogati, cat si de functionari sau nevoiasii urbei. Primii au raspuns apelului fostii elevi ai directorului Theodor Costescu. La suma astfel stransa s-au adaugat un ajutor dat de Guvern si un imprumut de la Banca Nationala.

Piatra de temelie a Palatului Cultural “Teodor Costescu” a fost pusa în anul 1912 , dar în loc de sala de conferinte si spectacole cum se proiectase la început a fost realizat maretul edificiu Palatul Cultural, care si-a putut începe rodnica sa activitate în anul 1924 si în scurt timp a reusit sa imprime orasului si judetului o viata noua.

Palatul Cultural , proprietate a Societatii Culturale Teatrul Orasului Turnu Severin , nu a fost si nici nu putea fi opera unui singur om si nici a unei organizatii oarecare , deoarece la înfaptuirea lui au contribuit toti oamenii de bine din orasul Severin si din judetul Mehedinti , fara deosebire de avere , pozitie sociala si credinte.

Au contribuit ,de asemenea ,toate guvernele , unele mai mult altele mai putin, dupa cum le-au îngaduit împrejurarile ; la fel Prefectura si Primaria.

Un curs material fara de care nu s-ar fi putut realiza Palatul Cultural de astazi , este acela pe care l-a dat în special Banca Nationala a României , apoi Centrala Cooperativelor Satesti si a Bancilor Populare , toate institutiile financiare din Turnu Severin , precum si fosti elevi ai liceului Traian.

Fericita a fost ziua de 30 noiembrie 1924 , când s-a inaugurat aceasta importanta cladire pentru Severin si pentru judetul Mehedinti , partial terminata în prezenta românilor veniti din toate unghiurile tarii , în special din tinuturile alipite si de peste hotare , unde aceasta institutie, desi tânara , începuse sa-si arunce razele binefacatoare ale culturii , prin înfiintare de bibilioteci satesti.

Maretul edificiu , opera defunctului arhitect Grigore Cerchez , are un plan cu totul deosebit  si a fost proiectata sa cuprinda sapte sali mari :  trei sali suprapuse cu destinatia de bibilioteca ( Bibilioteca I. G. Bibicescu) , cinematograf si restaurant , formând aripa de nord ; alte trei sali la fel asezate formeaza aripa de apus în care s-a aflat Muzeul “ Dr. C.I. Istrati ”, salonul de festivitati si Sala ajutatoare ; iar a saptea la mijloc între cele doua aripi aratate mai sus, este marea Sala de teatru care a fost terminata mai târziu.

   Bibilioteca “I. G. Bibicescu”  s-a instalat în anul 1925 , vasta bibilioteca fiind daruita în anul 1920 de marele fiu al judetului Mehedinti Ion I.G. Bibicescu , fostul guvernator al Bancii Nationale. Într-o sala mare si alte trei mai mici dar destul de spatioase s-au asezat în dulapuri artistic executate, carti adunate o viata întreaga cu multa truda de marele donator, fiu de taran din Comuna Cerneti . Colectia detine 40.000 de volume cuprinse în 19 cataloage, pe specialitati.

Sala de cinematograf  a fost înfiintata cu scopul asigurarii unui izvor de venituri pentru societate , venituri care sa poata acoperi cheltuielile de administrare si întretinere, ale acestui maret edificiu.

Inaugurarea salii a avut loc în data de 15 octombrie  1924 , cu filmul “ Tigancusa de la Iatac” . Odata începutul facut s-a pus multa grija în angajarea unei serii de filme din cele mai alese. Sala are o capacitate de 450 de locuri si o scena destul de încapatoare , tot aici având loc si reprezentatiile teatrale pâna la terminarea salii propriu zise de teatru.

Prima reprezentatie a avut loc în data de 30 noiembrie 1924 , când Trupa Teatrului National din Bucuresti , în frunte cu artistii mehedinteni Victor Antonescu si Ion Sârbu au jucat “Napasta” de I.L.Caragiale si “Legea Iertarii”.

Universitatea Populara  se desfasura tot în sala de cinematograf , în fiecare sâmbata la ora 16,30. La 30 noiembrie 1924 , s-a inaugurat ciclul de conferinte tinute de N.N. Saveanu , Ministrul Sanatatii Publice de atunci.

Timp de zece ani  Universitatea Populara a facut ca de pe tribuna ei sa se auda glasul autorizat al marilor maestri ai cuvântului din tara noastra.

Restaurantul  se afla în aripa de sud al cladirii , la subsol, parând la prima vedere  , dar la parter când vii din Gradina Publica. El a fost un local de mâna întâi de o rara frumusete prin eleganta sa , prin stilul curat al arcadelor si al coloanelor.

Aici elita severineana îsi dadeau întâlnire si se recreau într-o admosfera placuta, ascultând o muzica aleasa. Restaurantul a fost inaugurat în luna iulie 1925.

Muzeul “ Dr. C.I. Istrati ” s-a aflat la etajul I spre minunatul “Parc al Trandafirilor” . Era un muzeu general al Tarii Românesti – Vechiul Regat , si prin bogatia colectiilor a devenit marea dragoste pe care distinsul doctor C.I. Istrati a avut-o pentru Tara si Neamul nostrum. El a strâns zi de zi , obiect cu obiect de la cel mai mic pâna la cel mai mare, platind ultimul ban pentru îmbogatirea muzeului sau cu o pasiune pentru care cuvintele sunt prea slabe.

Muzeul a fost inaugurat formal la Câmpina în anul 1897. El a fost prezentat, de asemenea , la expozitia din 1906 din Parcul Carol I , organizata si rânduita tot de marele roman Dr. C.I. Istrati , în calitate de Comisar al Guvernului.

Edificiul inaugurat in 1924 n-avea insa terminata sala mare de spectacole. Cum nu mai primea sprijin de nicaieri, Costescu a apelat la ultima solutie salvatoare: si-a scos la mezat propria avere pentru interesul obstesc. Acoperisul teatrului era ciuruit din vremea razboiului, iar tabla plumbuita nu se gasea. Costescu n-a stat pe ganduri: si-a decopertat dependintele sale, care aveau acoperisul dintr-o astfel de tabla, si a oferit tabla gratuit teatrului.
Vazand ca existenta tinerei institutii de cultura nationala este periclitata – deoarece veniturile nu puteau asigura nici macar dobanzile la suma datorata –, binefacatorul a mai facut un sacrificiu, vanzandu-si o parte din pamantul sau de la Vanjulet. Batran si bolnav, el vedea cum frumosul sau vis nu putea fi implinit. Spre a termina, in sfarsit, si sala de spectacole – cu o capacitate de 700 de locuri, cu loji si balcoane –, cu o uriasa scena rotativa unica in tara, a luat o dureroasa hotarare: vanzarea casei personale din orasul dunarean, pentru a putea plati lucrarile.

Theodor Costescu si-a vandut casa la un pret redus si a locuit in cladirea teatrului, umilit si uitat de catre contemporani. Apoi a ajuns intr-un sanatoriu bucurestean unde si-a si dat obstescul sfarsit, pe 25 martie 1939. Singura apreciere care l-a emotionat pana in strafundul inimii a fost, fara indoiala, alegerea sa, in 1934, ca membru de onoare al Academiei Romane.

Dupa moartea lui muzeul a fost cumparat de la mostenitori de catre Ministrul Culturii si Artelor de la aceea vreme si depozitat într-o baraca din curtea Laboratorului de Chimie Organica de pe cheiul Dâmbovitei.

Ministrul Culturii si Artelor a oferit acest muzeu Fundatiei Culturale “Principele Carol” , Academiei Române si Muzeului de Antichitati. Însa nici una dintre aceste institutii nu a dorit achizitionarea lui, ramânând expus intemperiilor.

Atunci domnul Teodor Costescu presedintele Societatii Culturale “ Teatrul Orasului -Turnu Severin” a înaintat un memoriu Ministrului , în care arata starea de rea întretinere a muzeului si a solicitat ca întreaga colectie sa fie cedata orasului Turnu Severin , cu obligatia ca ea va fi adapostita în saloanele mari si spatioase ale Palatului Cultural.

Cererea sa a fost încununata de success si în data de 16 martie 1923 Ministerul Cultelor a comunicat îmbucuratoarea veste ca interventia a fost încununata de succes si ca aproba cedarea muzeului.

Muzeul a fost adus de la Bucuresti si instalat în graba la inaugurarea Palatului Cultural din 30 noiembrie 1924.

Salonul de festivitati se afla la parter în partea de apus a Palatului Cultural având o terasa mare cu o perspectiva minunata.. Aici era singurul salon , în afara de cel al Cercului Militar unde se întrunea întreaga intelectualitate severineana la baluri si festivitati.

  Sala de teatru a fost terminata mult mai târziu , fiind mult timp la rosu.

Gradina de cinematograf ( Gradina de Vara) nu a fost mai putin admirata în comparatie cu Palatul Cultural.

În locul terenului viran ce era odinioara , a aparut parca din senin  în foarte scurt timp o superba gradina cu sute de lumini electrice colorate, ascunse prin iarba , dându-i un aspect feeric.

La împlinirea a 20 de ani de la punerea pietrei de temelie a maretului edificiu , a participat însusi Regele Carol II , Voievodul Culturii Românesti.

THEODOR COSTESCU (1864 – 1939) Pentru activitatea de aproape o jumatate de secol daruita dezvoltarii culturale a Severinului si Mehedintiului, profesorul Theodor Costescu a fost primit în rândul membrilor de onoare ai Academiei Române.

Sursa: http://www.mehedinti.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=983