Breaking News
Home » Obiective turistice laice » Palate » Palate Dolj » Palatul Constantin Mihail
GEKO's WorkGroup Inc.
Palatul-Constantin-Mihail-Muzeul-de-Arta

Palatul Constantin Mihail

Palatul Constantin Mihail, Craiova- Dolj

 

Palatul lui Dinu Mihail din Craiova

 

Irina Spirescu

O resedintã occidentalã de la începutul secolului al XX-lea

Palatul lui Dinu Mihail din Craiova e o adevãratã bijuterie arhitecturalã ce dateazã de la începutul secolului al XX-lea. Din 1954 a devenit sediul Muzeului de Artã din Bãnia Craiovei. Conform dorintelor proprietarului, constructia trebuia sã fie o resedintã demnã de pozitia sa socialã, dotatã si decoratã cu toate utilitãtile necesare unui confort maxim.

Fiul lui Nicoale Mihail – macedonean devenit cãmãtar în Craiova pe la 1860 ?i unul dintre cei mai mari proprietari funciari din tarã – Constantin Dinu Mihail (1837-1908)  primea la moartea tatãlui sãu o avere de peste 100 000 de pogoane de pãmânt si o datorie echivalentã cu valoarea mosiilor. Douãzeci de ani mai târziu, datoriile erau plãtite din venituri, iar fiul fostului cãmãtar era al doilea om ca bogãtie din România, dupã primul ministru Gh. Grigore Cantacuzino, zis Nababul, proprietarul celei mai mari averi funciare din România. Detinea mai multe resedinte: în Bucuresti pe Calea Victoriei, la Floresti (Prahova), Castelul Zamora din Busteni etc. Fãcând studii la Viena, Dinu a cumpãrat cu ajutorul surorii sale, Elena, si a cumnatului sãu, Constantin Dumba, care detineau unul din cele mai mari magazine de artã din Europa, o valoroasã colectie de picturã universalã, care e astãzi în patrimoniul Muzeului de Artã din Craiova. Întors de la Viena, cu o culturã destul de bogatã, „cu un pronuntat gust pentru muzica clasicã – scrie Constantin Argetoianu – si cu o nevastã“, (Dinu se cãsãtorise în capitala Imperiului Austro-Ungar cu Matilda Spiro, fiica unui macedonean sãrac), elevatul macedonean administreazã cu grijã proprietãtile funciare ale tatãlui sãu, le sporeste si reuseste sã achite toate datoriile si ipotecile de la Creditul Agricol. Devine unul dintre cei mai mari proprietari funciari din România, cumpãrând mosii în toatã tara (în Dolj, Gorj, Mehedinti, Romanati, Teleorman, Ilfov, Tecuci).

În centrul Craiovei îsi doreste o resedintã demnã de pozitia sa socialã si apeleazã la cei mai buni specialisti strãini. Arhitectul Curtii Regale, Paul Gottereau, a realizat planurile constructiei, ridicatã în perioada 1900-1907 sub supravegherea arhitectului italian Constantino Cichi.

Construit în stilul academismului francez, cu elemente arhitecturale ce apartin barocului târziu, palatul este remarcabil atât prin bogata arhitecturã exterioarã (ancadramentele ferestrelor, ornamentele fatadelor, lucrãrile de feronerie ale balcoanelor, patru coloane adosate etajului I, al corpului central decrosat, loggia centralã de pe fatada sudicã a palatului, acoperisul mansardei), cât si prin amenajãrile interioare realizate din materiale de cea mai bunã calitate: scara de onoare din marmurã de Carrara, candelabre din cristal de Murano, oglinzi venetiene, stucatura auritã, plafoane pictate, pereti tapisati cu mãtase de Lyon, luminatoarelr cu vitralii, plafoanele din lemn sculptat, lambriurile si parchetele deosebite, diferitele sculpturi. Trei dintre tablourile lui C. Fasting, reprezentându-i pe Dinu Mihail si pe cei doi fii ai sãi, Jean si Nicolae, puteau fi observate în holul palatului, iar la capãtul scãrii centrale se afla bustul lui Dinu Mihail, deasupra cãruia era gravatã inscriptia de inaugurare a palatului: „Aceastã clãdire s-a ridicat în anii 1900-1907 de cãtre Constantin N. Mihail si s-a inaugurat la anul 1909 de fiii sãi Nicolae si Ioan“.
Încã de la început, resedinta a fost prevãzutã cu instalatie electricã si încãlzire centralã.

Mostenitorii
Dinu Mihail nu a apucat sã-si inaugureze somptuosul palat, la sfârsitul anului 1907 s-a îmbolnãvit, murind în iunie anul urmãtor. Cei doi fii ai sãi, Nicolae si Jean Mihail, au inaugurat palatul în 1909, dupã cum rezultã din placa comemorativã, aflatã la capãtul scãrii de onoare. Fiul cel mare al lui Dinu Mihail, Nicolae (1873-1918) a trãit mult timp în Franta, unde a si murit. Fiul cel mic, Jean Mihail (nãscut la Craiova la 16 noiembrie 1876 si decedat în acelasi oras la 28 februarie 1936), despre care se presupunea cã nu era copilul sãu (Constantin Argetoianu povesteste despre aventura sotiei lui Dinu Mihail cu Gheorghe Creteanu, din care a rezultat Jean), a mostenit întreaga avere funciarã si imobiliarã a tatãlui. Pe lângã averea aceasta, Jean Mihail mostenea împreunã cu fratele sãu Nicolae bunurile altor trei rude, (Generalul Androcle Fotino, cãsãtorit cu sora tatãlui lor Aretia, le lãsase în 1901 casa din Bucuresti si averea sa, mãtusa dupã mamã, Maria Coloni le lãsase mosia de la Deveselu, jud. Olt cu 2000 ha. si vila de aici, Elena Dumba, cealaltã mãtusã dupã tatã, le lãsase colectia de tablouri si casa din Craiova). Toate acestea au intrat în posesia lui Jean Mihail dupã moartea fratelui sãu în 1918. Mostenirea funciarã lãsatã de Dinu Mihail era de peste 80.000 ha, iar dupã reforma agrarã din 1921, Jean Mihail a rãmas cu  un total de 15 153 ha. Pentru pãmântul expropriat în urma reformei agrare, Jean primea despãgubiri în bani, la moartea sa gãsindu-se 30 milioane de lei numerar si alte 950 de milioane în efective si actiuni depuse la diverse bãnci.

O fire retrasã, Jean Mihail a fost vizitat doar în 1913 de regele Carol I si de regina Elisabeta, veniti la Craiova cu ocazia inaugurãrii Monumentului Independentei. În timpul celui de-al doilea rãzboi balcanic, în vara anului 1913, regele Carol I a locuit pentru scurt timp la palat. Apoi, în 1915, regele Ferdinand, când a fãcut o vizitã la Craiova. În timpul primului rãzboi mondial, când parte din teritoriul României a fost ocupat de Puterile Centrale, în palat a functionat sediul Comandaturii Germane pentru Oltenia. Trebuie amintit faptul cã atunci nu a fost furat nimic si nici nu au fost distrugeri.

Prin testament, Jean Mihail a lãsat întreaga avere statului, cerând înfiintarea unei fundatii care sã-i poarte numele si sã-i administreze toate bunurile. Fundatia Culturalã „Jean C. Mihail“ a fost înfiintatã la 1 septembrie 1936, devenind proprietara palatului din centrul Craiovei si a celorlalte bunuri rãmase de la familia Mihail. Scopul Fundatiei era lichidarea mosiilor prin vinderea pãmântului cãtre tãrani si înfiintarea de scoli, cãmine culturale si biblioteci sãtesti. Executorul testamentar al lui Jean C. Mihail, doctorul Constantin Angelescu a dorit ca în palatal de la Craiova sã se înfiinteze un muzeu al Olteniei, în care sã figureze si colectia sa de tablouri si monede.

Decoratia interioarã
Dintr-un invetar al palatului din 1936, realizat dupã moartea Jean Mihail, rezultã cã edificiul construit pe douã nivele, cuprindea 36 de camere. La parter se aflau holul central, antreul (mica salã de asteptare), biroul contabilitãtii, biblioteca, sala de asteptare, camera lui I. C. Mihail, camera lui Nicolae Mihail, o camerã cu bagaje ale lui Nicolae Mihail, salonul englez, salonul mov, salonul rosu, sufrageria mare, sufrageria micã, o camerã cu bagaje a lui Jean Mihail, sufrageria personalului, camera de rezervã, bucãtãria micã, bucãtãria mare, cãmara. Accesul la etaj se fãcea printr-o scarã monumentalã de marmurã, aici eraun hol central, dominat de douã mari luminatoare în tavan; alte încãperi erau salonul de dans, camera venetianã, separeuri, camera de baie. Palatul era prevãzut cu subsolul si garaj, grajd si sopron. Era dotat cu toate utilitãtile moderne, asemenea resedintelor europene de rangul sãu.
În functie de destinatia fiecãrei sãli se va urmãri cum era realizatã decoratia de interior a clãdirii.

În holul de jos de la parter se gãsea o canapea rotundã, cu o statuetã de bronz deasupra, douã canapele aurite, cu perne, o jardinierã de lemn aurit, douã piedestale de metal rotunde, cu douã vase japoneze, douã policandre plafoniere cu cristale, douã lãmpi de bronz fixate în perete, douã bucãti de plus la intrarea principalã, douã piedestaluri gri de metal cu douã vase japoneze mai mici, douã urne de marmorã, o plafonierã electricã la intrarea în gang.

Antreul era dotat cu o canapea verde din pai de trestie, un cuier de stejar cu oglindã, de tavan atârna o lampã electricã.

Biroul contabilitãtii era prevãzut cu douã case mari de fier, un birou de stejar cu musama, douã mese de stejar pentru birou cu câte douã sertare, douã scaune de stejar, o piesã de copiat, o masã micã cu fata de marmorã, o sobã de teracotã, un ceasornic de perete, un cuier de fier cu trei picioare, un candelabru negru cu cinci brate prevãzut cu luminã electricã, un transperant, o masinã de scris Yost, un tablou cu portretul lui Jean Mihail si altele douã cu Regele Mihai si regina Elena, o candelã, o icoanã cu Sf. Mihail.

Biblioteca
În bibliotecã se aflau volume în diverse limbi–englezã, francezã, germanã, elenã, reflectând formatia si cultura solidã a lui Jean Mihail. Printre titlurile sale erau prezente: „Dictionar universal“ al lui M.N. Boniler, „Revista stiintificã“ de P. Amehan, „Istoria sacrã“ a „Vechiului Testament“, 36 de volume legate în piele în limba elenã, Buletinele Societãtii Românesti de geografie din perioada 1922-1936, etc.

Amenajarea interioarã se completa cu o etajerã rotundã cu globul pãmântesc si o alta cu sistemul planetar, un ceas de bronz cu glob rotund, douã sfesnice de metal alb, cinci portrete de familie cu rame aurite, douã tablouri vechi, patru plafoniere de bronz, electrice, un tricorn cu un cap de vitel, o cãlimarã de metal, un clopotel de  bronz pentru birou, o tabacherã de bronz  în formã de far, o cãlimarã de bronz, o statuetã cu un centurion, un iatagan cu mâner de os, un pres de medalii fixe, un portret al lui Jean Mihail, donat de inginerul Constantinescu, trei transperante albe, o farfurie pentru cãrti de vizitã.

În sala de asteptare de la parter se gãseau: o oglindã de perete cu consolã de marmurã si lemn aurit, un vas alb de portelan pentru masã, o garniturã din lemn cu mãtase bej, compusã din trei fotolii, o etajerã de colt cu trei rafturi, o statuetã de faiantã, un vas de portelan, un piedestal mic având deasupra un vas verde, douã piedestaluri cudouã vase de flori bleu, un alt piedestal cu un vas alb-gris pictat, o galerie cu perdea, douã tablouri fãrã valoare.

Camerele copiilor
Camera lui Jean Mihail era dotatã cu un birou cu etajerã, o masã cu o fatã de pânzã, douã sfesnice, patru scaune, un dulãpior si o noptierã, o lampã cu patru lumini, un lavoir, cinci tablouri diferite, neînsemnate, un tablou original de Grigorescu, o etajerã de colt cu douã rafturi, diferite portrete de familie si cãrti, o cãlimarã.

În camera lui Nicolae Mihail se aflau douã noptiere cu placã de marmorã, un garderob din lemn, o masã rotundã si un vas de piatrã sculptat, o masã lungã, un pat cu cuverturã si trei fotografii de familie, un piedestal de lemn sculptat cu o vazã de ceramicã, o statuetã de ipsos Napoleon, o icoanã de argint, un policandru de alamã cu zece brate, un taburet tapitat, o lampã electricã de masã, un ceas de marmurã aurit, asezat pe scrin; douãsprezece fotografii de familie în perete, trei tablouri picturã veche din care douã moderne, o sobã cu petrol, un vas de fier cu figurã de copil, un fotoliu si o plapumã de pat.

Salonul englez
Salonul englez era dotat cu un semineu cu oglindã si canapele de lemn împrejur, canapele circulare cu etajere si oglinzi, o bibliotecã specialã cu douã lãmpi luxoase aurii, cu bec rosu, un piedestal de colt cu statuetã de bronz. Decoratia era completatã cu diverse vase mici, un obelisc de dimensiuni reduse, un ceas de email rosu, un vas fructierã de alamã, o farfurie suvenir din 1905, o scuipãtoare, douã statuete, cãlimara de alamã, scrumiera de piatrã, sase tablouri de picturã si mai multe fotografii. Salonul era însã dominat de lampa grandioasã din tavan.

Salonul mov
Salonul mov se remarca prin tapiseria peretilor realizatã din mãtase de culoare mov si garnitura de salon în stil Empire 3, cu tapiseria, de asemenea, de culoare mov–2 canapele, 4 fotolii si douã scaune. Tot aici se afla un semineu de marmurã, prevãzut cu oglindã mare în perete si douã vase mici aurite, cu gravuri; un secretaire de damã, o mãsutã etajerã cu trei rafturi, douã vase mari artistice pe piedestaluri de lemn, o masã pãtratã cu placa de marmurã, trei mãsute mici, douã galerii cu draperii, o fructierã, o scuipãtoare si un vas-figurã. Printre tablourile care decorau încãperea se numãrau opt portrete de familie, patru tablouri diferite si tabloul de recunostintã „Vatra Luminoasã“. Pentru iluminat, era utilizat un policandru de bronz aurit.

Salonul rosu
Salonul rosu surprindea privirea prin tapiteria peretilor de mãtase rosie si garniturã de salon îmbrãcatã cu aceeasi mãtase–douã canapele si opt fotolii. Decoratia de interior era completatã cu diverse vase de valoare, printre care douã vase japoneze aflate pe douã piedestaluri; o etajerã elegantã venetianã cu un ceas închis; zece bibelouri reprezentând diverse figuri, o tabacherã de argint, douã cutii de metal si patru cutii de sticlã, o farfurie de argint cu trei cutii de metal pentru chibrituri, o cheie si un glob de metal, douã statuete si douã sfesnice de metal, douã fotografii cu Nicolae si Jean Mihail, o etajerã de note, o scuipãtoare de sticlã cu picior de lemn. Usile si ferestrele erau prevãzute cu obloane de fier. Pentru iluminatul salonului se folosea un policandru de alamã cu douãsprezece brate, patru lãmpi mici pentru perete si trei plafoniere.

Sufrageriile
În sufrageria mare se aflau o masã, trei bufete pentru serviciul de marmurã rosie, opt scaune de piele, iar printre piesele de argintãrie se gãsea un ceainic de argint, douã cãldãruse-suport pentru sticla de sampanie, de argint; douã tãvi mari de argint. Vesela se compunea dintr-un serviciu incomplet, douã farfurii mari fine, o pomierã (fructierã) spartã si lipitã, un vas pentru sparanghel, o furculitã si o lingurã de os negru, douã farfurii lungi pentru peste, douã solnite de portelan rotunde, patru cãni pentru caputiner (cafea cu lapte), douã servicii pentru otet si untdelemn din argint; douã bomboniere argintate cu capac, douãsprezece pahare de tuicã cu picior, o lingurã de argint ruptã. Pentru completarea amenajãrii încãperii erau folosite cinci tablouri pictate, o farfurie de perete cu desen, douã pãsãri de portelan atârnate pe perete, un vas de ceramicã verde cu figuri mitologice, un butoias pe un servetel, un ventilator. Pentru încãlzire era folosit un semineu, iar la iluminat serveau cele opt lãmpi de perete cu câte cinci lumini fiecare si un policandru cu 28 de lumini, ce era atârnat de plafon.

Sufrageria micã era dotatã cu o masã, prevãzutã cu o cuverturã, un bufet scurt, un bufet cu sticlãrie diversã, o chiuvetã de apã, o sobã de teracotã, o etajerã cu vase de fantezie, un ceas pendulã. Alte obiecte mai mici ajutau la decorarea sufrageriei: douã figuri cu pesti în relief, o scuipãtoare, un ceas în formã de scoicã asezat în perete, o farfurie de teracotã, asezatã în perete, cinci vase cupe aflate pe bufet, un serviciu de ceai format din patru piese, o zaharnitã de portelan, o scrumierã de metal, douã narghilele în formã de baston, un vas cu figurã pentru tutun, un suport de metal si unul de lemn, opt tablouri pictate. Printre piesele de argintãrie se aflau o pomierã cu suport de argint, un suport în formã de piramidã, tot de argint, sase suporturi pentru sticlã, o tavã micã de argint; iar printre obiectele de sticlãrie se numãrau cinci pahare albastre, sase pahare si o sticlã de tuicã, un clopot de sticlã, 37 de sticle de cristal pentru apã si vin, 38 de dopuri de sticlã, trei solnite de cristal mici. Alte obiecte se aflau în interiorul unei vitrine: o ceascã de argint cu farfurie, trei bibelouri de portelan, douã chisele pentru dulceatã, o tavã de portelan cu canã pentru cafea si canã pentru lapte, mai multe pahare de sticlã, douã servicii de cafea cu lapte, din patru si respectiv cinci piese, iar alte zece cesti pentru cafea cu lapte erau în afara serviciilor respective; o ceascã japonezã cu farfurie, 5 cesti pentru înghetatã. Pentru iluminatul sufrageriei mici era utilizatã o lampã suspendatã.
Celelalte camere de la parter erau dotate corespunzãtor destinatiei fiecãreia: cele douã bucãtãrii, cea micã si cea mare, aveau toate ustsilele necesare–masini de gãtit, mese, rafturi pentru vase din marmurã, cuptor pentru fripturã… Exista lenjerie pentru servitul mesei sau al ceaiului (servete, fete de mese, tislaifere, etc) si lenjerie pentru camerele palatului.

Etajul
Accesul la etaj se realiza printr-o scarã de marmurã de Carrara, la capãtul cãreia se aflã si astãzi inscriptia de inaugurare a palatului. Prevãzut cu un hol central, etajul era realizat în stilul academismului francez, ce combina într-o manierã liberã, elemente specifice barocului târziu. Holul era frumos încadrat de arcade, sustinute de coloane de marmurã în stil ionic, punctul cheie al acestuia fiind cele douã mari luminatoare inserate în plafon, realizate dintr-o combinatie de sticlã albã matã si galbenã si evidentiate de o valoroasã stucaturã în piatrã. Feroneria care desemna rotonda, balustrada scãrii de onoare si a holului central de la etaj dãdea palatului un aer de elegantã si gust rafinat. Pe holul central al etajului se gãsea o oglindã venetianã, încadratã de douã lãmpi, prevãzutã cu un frumos ancadrament, realizat tot în stilul academismului francez. Alte sase lustre de perete asigurau iluminatul holului.

La etaj, în partea dreaptã a palatului, în prima camerã era un dormitor. Dotarea acestuia se compunea dintr-o dormezã cu pernã, o garderobã, o toaletã cu oglindã, douã fotolii de plus, o gãleatã de faiantã, o masã cu placatã cu marmurã si cuverturã, douã transperante, o sobã de teracotã prevãzutã cu o cutie pentru lemne, un lighean cu ibric de portelan, sãpunierã si beretierã din douã piese, cuier, carpetã. Decoratia camerei se completa cu trei portrete de familie, patru tablouri pictate, iar iluminatul era asigurat de o lampã montatã în plafon.
Cea de-a doua camerã de la etaj era prevãzutã cu o garniturã în stil vechi, îmbrãcatã în mãtase de Lyon–o canapea mare, o canapea micã, douã fotolii, sase scaune; o oglindã mare cu consolã si marmurã, o masã rotundã cu piatrã deasupra, o masã de lucru pentru damã, un paravan, o draperie oliv cu consolã, douã transperante. Alte obiecte de decor erau patru portrete si opt tablouri originale nesemnate, câteva copii dupã lucrãrile clasice, un ceas de marmurã, o scrumierã tot de marmurã, un covor mare.

Camerele separeu erau dotate cu garnituri de lux în stil Empire, îmbrãcate cu mãtase galbenã (una fiind compusã din canapea, douã fotolii si cinci scaune, cealaltã avea aceleasi piese, dar cu patru fotolii), draperii de mãtase cu console de lemn aurit, transperant alb. În fiecare separeu iluminatul era asigurat de un policandru de cristal.

Una din sãlile importante ale palatului în timpul lui Constantin Mihail, semn cã proprietarul era un iubitor al vietii de societate, era salonul de dans, realizat în aceeasi manierã artisticã si dominat de cele douã policandre cu cristale de Murano. Decoratia salonului se completa cu cele sase canapele de perete, îmbrãcate cu mãtase de Lyon de culoare bej si douã oglinzi asezate fatã în fatã. Opt lãmpi electrice cu brate asigurau iluminatul încãperii. Viata retrasã dusã de Jean Mihail, care nu s-a cãsãtorit niciodatã si nici nu a avut copii, a lãsat linistit salonul plin de viatã în epoca anterioarã.

Printre piesele de decor din salonul venetian se remarcau un garderob cu oglindã, o canapea îmbrãcatã cu mãtase, o oglindã venetianã, nouã tablouri, copii dupã Rembrandt, o savonierã de portelan si o gãleatã de portelan, o lampã de bronz cu patru lumini.

O încãpere interesantã din punct de vedere al amenajãrii interioare era camera nr. 8 conform inventarului, probabil salonul de muzicã si poezie, care era dotatã cu o garniturã în stil Ludovic XV, compusã dintr-o canapea, douã fotolii si o mãsutã îmbrãcatã cu stofã rosie si placã cu marmorã; o altã garniturã formatã din douã canapele mici, douã fotolii si patru scaune plusate; o canapea coltar cu patru locuri cu tapiteria din catifea rosie; o servantã cu tabloul regelui Carol I si al reginei Elisabeta; un scaun de birou plusat, alte douã fotolii si douã scaune plusate, care nu fãceau parte din garniturã. Decoratia camerei se completa cu alte obiecte de valoare: o oglindã cu consolã din lemn sculptat aurit, cu marmorã; o statuetã, reprezentând o Minervã cu amforã din metal alb; douã piedestaluri din marmurã rosie pe care erau asezate douã vase de portelan; o etajerã pe care se afla un vas de portelan; un ceas de bronz; douã oglinzi cu rame de lemn aurit, o mãsutã de lucru de damã, o scuipãtoare, o draperie de mãtase cu galerie de lemn negru, plus o altã galerie de plus. Printre picturile întâlnite în acest salon se remarcau douã tablouri mari, copii ce tratau teme renascentiste, douã portrete si zece portrete de familie. Iluminatul încãperii era asigurat de o lampã cu zece brate.

Celelalte camere ale etajului erau dotate asemãnãtor cu mobilier stil, sobe de teracotã, lãmpi, policandre sau plafoniere pentru iluminat, diverse tablouri de familie sau picturi pe pânzã, copii sau originale. Baia era de asemenea amenajatã cu toate utilitãtile necesare: cadã de fontã, lavoar de marmurã, godin, o veiozã micã, transperant, draperie cu galerie de lemn, covor.

Întreaga argintãrie a palatului, care includea si piesele de tezaur, era grupatã în 25 de lãzi cuprinzând diverse servicii de tacâmuri, veselã, servicii de ceai, tavi, fructiere, sfesnice si alte piese necesare. Valoarea totalã a mobilierului si a argintãriei din palat se evalua la suma de 55.103.425 de lei.
Bijuteriile cele mai diverse–coliere de perle, coliere cu briliante, diademe cu briliante, brose si cercei cu diamante, brose de aur încrustate cu safire, brãtãri de aur cu diamante si rubine, lant gros de aur pentru ceasornic, etc–erau estimate la o valoare de 56.193.325 de lei.

Mobilierul de o valoare deosebitã a fost risipit dupã moartea lui Jean Mihail în 1936; o parte a fost mutat mutat la casa din Bucuresti (1937), altã parte risipitã la conacele de la diferitele mosii între anii 1943 – 1947. Putine piese au rãmas la Craiova.

Dupã 1936: locuit de presedintele Poloniei, de Tito, de sovietici
Dupã moartea lui Jean Mihail palatul a fost închis, fiind vremelnic folosit de statul roman pentru gãzduirea unor oaspeti de seamã. În 1939, dupã înfrângerea Poloniei, seful Cartierului General al armatei poloneze, maresalul Eduard Smigly-Ryds, a fost gãzduit la palat între 19 septembrie si 5 octombrie, iar mai târziu, între 5 noiembrie si 24 decembrie, în palat a fost gãzduit presedintele Poloniei, Ignacy Moscicki, cu familia si suita sa. Desi se refugiaserã în România, în urma atacãrii statului polonez de cãtre trupele Germaniei hitleriste, gãsind aici un adãpost temporar, insistentele lui Hitler ca personalitãtile politice poloneze sã le fie predate au determinat statul român sã sprijine organizarea refugierii acestora (prin Iugoslavia si Grecia) la Londra.
La sfârsitul verii anului 1940, în palat au avut loc tratativele româno-bulgare, în urma cãrora, la 7 septembrie, tara noastrã a cedat Bulgariei Cadrilaterul. Între 24 si 31 octombrie 1943, palatul a gãzduit expozitia „Sãptãmâna Olteniei“, patronatã de regale Mihai si inauguratã de maresalul Ion Antonescu. Cu aceastã ocazie, craiovenii au putut sã vadã pentru prima datã palatul, care a stat închis atât în timpul vietii lui Jean Mihail cât si dupã moartea sa. Din septembrie 1944, la palat s-a instalat sediul Comandamentului sovietic al armatei a 53-a, care fãcea parte din Frontul ucrainean, condus de generalul Manakarov.

În toamna aceluiasi an, la resedinta lui Jean Mihail a locuit timp de trei sãptãmâni Iosif Broz Tito; atunci, în septembrie 1944, s-a încheiat Acordul dintre Comitetul National de Eliberarea Iugoslaviei si Frontul Patriei din Bulgaria, acord prin care rãzboiul dintre Iugoslavia si Bulgaria înceta, iar trupele bulgare participau la lupta împotriva trupelor hitleriste de pe teritoriul Iugoslaviei. Iosif Broz Tito a condus de la palat operatiunile de eliberare ale Belgradului, încheiate cu succes la 20 octombrie 1944.

Dupã aceastã datã, palatul a adãpostit diverse institutii, iar din 1954 a gãzduit sediul Muzeului de Artã al Craiovei.

Sursa: http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=11409

 

About GEKO

TOTUL în viaţă are un sens... NIMIC din ea nu se petrece întâmplător...

Check Also

vorvoreanu-1

Palatul Mitropolitan

Palatul Mitropolitan, Craiova-Dolj   Purtând de peste un secol povara istorică a unui nume ce …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>