Breaking News
GEKO's WorkGroup Inc.
ostrov

Manastirea Ostrov

Manastirea Ostrov.Loc Statiunea Calimanesti-Valcea

Hram: Naşterea Maicii Domnului

Arhiepiscopia Ramnicului Valcea

 

Importanţa acestui schit constă în faptul că la acest aşezământ strămoşesc se referă cea mai veche menţiune ce se cunoaşte până în prezent, despre o mănăstire de călugăriţe din Ţara Românească (26 aprilie 1500).
Binecunoscutul voievod Sfântul Neagoe Basarab şi soţia sa Despina-Miliţa – devenită mai târziu monahia Platonida – intervin la această veche vatră monahală între anii 1520-1522, rezidind din temelie biserica şi ansamblul monahal de aici, aşa după cum glăsuieşte pisania săpată în piatră deasupra uşii de intrare : „ Această sfântă biserică făcutu-o-am Io Neagoe Voievod şi Doamna Despina luna iulie 30, v-leat 7030 (1522)”. Astăzi se mai păstrează doar biserica zidită de domn cu acelaşi hram : Naşterea Maicii Domnului. După trecerea la Domnul a voievodului ctitor, la 15 septembrie 1521, Miliţa Despina a rămas probabil o vreme la Schitul Ostrov , plângând moartea soţului şi a ultimului ei fiu, Theodosie, precum şi a celorlalţi copii, rugându-se în faţa sfintelor icoane ca Bunul Dumnezeu să-i uşureze durerea şi sufletul îndoliat. S­a călugărit apoi primind numele de monahia Platonida şi după 33 de ani a murit răpusă de ciumă la Sibiu, la 30 ianuarie 1554.
De-a lungul timpului Schitul Ostrov a cunoscut mai mulţi binefăcători domni şi boieri precum Moise Voievod (1529-1530), Alexandru al Il-lea Voievod (1568-1574), Mihnea Turcitul (1577-1583), Mihai Viteazul (1593-1601), Simeon Movilă, etc.
Altarul a fost pictat în 1752. Restul bisericii este în frescă de o remarcabilă valoare artistică. Tot atunci i s-a înlocuit şi inscripţia din pisania veche cu un text românesc, scris cu litere chirilice: „ Această sfântă şi dumnezeiască biserică ce se chiamă Ostrov, s-au zidit de bunul credincios Io Neagoe Voievod şi au rămas nezugrăvită la v-leat 7030(1522); iar la v-leat 7268(1760) sau îndemnat din darul lui Dumnezeu de au zugrăvit-o toată biserica cu osteneala maicii Marta monahia şi a fetelor sale : Platonida monahia şi Ioana ieriţa, iunie 30″.

Biserica este o construcţie modestă, în formă de cruce, zidită din bolovani de râu, cărămidă şi var hidraulic – ca liant. De mici dimensiuni , ea măsoară doar 11,63 x 5,65 m la abside şi este împărţită în pronaos, naos şi altar. Pridvorul de 3 x 3,95 m a fost adăugat ulterior şi completează armonios monumentul original. Absida sfântului altar de numai 2,70 x 2, 85 m este semicirculară în interior şi heptagonală în exterior. Bolta sfântutlui altar este scundă , sprijinită de arcada de deasupra tâmplei şi se descarcă nu pe pilaştri ci la jumătatea zidului. Nişele destinate proscomidiarului şi veşmântarului sunt adâncite în pereţii laterali.
Naosul în formă de treflă , măsoară 4,48 x 2,93 – 5,65 m la abside. Bolţile naosului sunt compuse din cilindre şi semicalote iar turla e sprijinită pe paru pandantivi crescuţi din zidurile exterioare, cu aspect cilindric în interior şi octogonal în exterior, iar pereţii străpunşi de ferestre alungite (1,70 x 0, 60 m).Turla (o sferă trunchiată la bază) prezintă similitudini cu bază tronconică a turlei centrale a Bisericii Episcopale de la Curtea de Argeş, este frumos proporţionată şi bine compusă urmând influenţele şcolii bizantine, cu colonete lungi pe muchii verticale, cu arcaturi concentrice în jurul ferestrelor şi cu arcade cu zimţi.
Cornişa bisericii e alcătuită din trei rânduri de zimţi ieşiţi în afară , repetânu-se şi la cornişa bazei cubice a turlei, iar la tamburi câte două rânduri de zimţi încoronează fiecare arcadă. Pronaosul despărţit de naos printr-un perete, este aproape pătrat ( 3,70 x 3,12 ) şi boltit cilindric în direcţia N-S, ca la bisericile din veacul al XlV-lea. În prezent biserica este acoperită cu tablă de cupru.
Biserica Schitutlui Ostrov, asemenea falnicei ctitorii de la Curtea de Argeş, a rămas nepictată.Pereţii au fost împodobiţi cu icoane pe lemn dintre care trei se păstrează astăzi la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti : Sfântul Ierarh Nicolae( cu donatori), Sfântul Simeon şi Sava şi Coborârea de pe Cruce ( icoană unicat prin detaliile de compotiziţie, în care Miliţa Despina, îndoliată, îi aduce ca ofrandă Maicii Domnului pe pruncul său Theodosie, săvârşit din viaţă după numai câteva luni de domnie.
Inscripţia de la intrarea în naos , glăsuieşte : „ Această sfântă şi dumnezeiască biserică ce se cheamă Ostrov, s-au zidit de bunul credincios Io Neagoe Voievod şi au rămas nezugrăvită la v-leat 7030 (1522) (…) ” . Asfel pictura începe în anul 1752 cu pridvorul, icoana hramului şi altarul, iar interiorul bisericii va fi zugrăvit în 1760 după cum mărturisesc inscripţiile. Pictori au fost Dimitrie şi Teodor care au lucrat în frescă respectând stilul neobizantin şi insuflându-i o cromatică vie şi mişcătoare. Catapeteasma din lemn de tei, frumos sculptată, e prevăzută cu o singură uşă diaconească. Icoanele din catapeteasmă (trei la număr) datează din sec. al XVI-lea : Icoana împărătească a Mântuitorului, Icoana hramului şi Icoana Maicii Domnului – Făcătoare de minuni.

Prima menţiune a acestei icoane a Maicii Domnului o găsim în „Raportul” lui Alexandru Odobescu din anul 1861, în care aminteşte de şase icoane la Schitul Ostrov provenite din ” epoca lui Neagoe Basarab ” şi figurează ca „ Maica Domnului cu Fiul “. În registrul inferior al icoanei, pe veşmântul Maicii Domnului sunt însemnaţi anii de restaurare : 1700-1701 şi 1795 ianuarie 2 şi inscripţia : „ Această sfântă icoană fiind veche şi făcătoare de minuni s-au stricat foarte reu; s-au dres prin îndemnul stariţii Platonida şi cu toată cheltuiala dumnealui jupân … leat 1795 ghenuarie Ioan Zograf “. Ultima restaurare a icoanei a fost făcută în 2004.
Expusă pe peretele de S din naos lângă catapeteasmă, icoana Maicii Domnului adună în jurul ei, la sfintele slujbe, mulţime de credincioşi care îi cer ajutorul şi binecuvântarea, mulţumindu-i pentru minunile făcute în vieţile lor. O seamă de minuni săvârşite de Maica Domnului în urma rugăciunilor credincioşilor la icoana sa făcătoare de minuni ne-au fost relatate chiar de aceştia.
Este cunoscut faptul că între anii 1834-1864 la Schitul Ostrov funcţiona o închisoare pentru femei. După secularizare, Schitului Ostrov i s-a lăsat ca vatră de întreţinere insula Ostrov, celelalte moşii trecând în proprietatea statului.
La 22 decembrie 1938 chiliile şi clădirile existente au fost distruse de un incendiu fiind rezidite pe temeliile vechi în anul 1940. Principalele restaurări s-au realizat în anii 1940,1956-1957,1962-1963. De la zidirea sa şi până în anul 1890,schitul a fost fără întrerupere m-re de călugăriţe. Iar în 1890, Episcopul Argeşului Ghenadie al Il-lea a mutat călugăriţele de la Ostrov la Mănăstirea Vălenii de Argeş. Numărul călugăriţelor trăitoare în sfântul schit a oscilat între 35- 40 viţuitoare, acestea ducându-şi viaţa secole de-a rândul în muncă şi rugăciune.
De-a lungul timpului în Mănăstirea de pe Ostrov şi-au închinat viaţa lui Dumnezeu numeroase femei provenite din familii de domni şi boieri care au contribuit la dezvoltarea culturii şi artei strămoşeşti devenind ctitore de biserici în satele din apropierea schitului : Biserica din satul Sâmbotin-Dăieşti cu hramul sfântul Grgorie Decapolitul şi Biserica din Dăieşti cu hramul Sfântul Nicolae. Până în anul 1914, Schitul Ostrov a depins de Episcopia Argeşului şi din acest an a trecut la Episcopia Râmnicului Noul- Severin. Din anul 1890 până în anul 1997, Ostrovul a fost transformat în schit de călugări, având stareţ propriu sau depinzând de Mănăstirea Turnu şi Mănăstirea Cozia.
În anul 1980 datorită lucrărilor impuse de amenajările hidrotehnice de pe râul Olt, insula Ostrov a afost redusă aproape la jumătate şi a fost înnălţată cu cca. 6 m. Odată cu aceasta a fost ridicată la aceeaşi înălţime şi biserica schitului, celelalte obiective şi anexe vechi ale schitului fiind demolate. A fost reconstruită totodată Casa Stăreţiei, finalizată în 1989. Tot în această perioadă, sub permanenta purtare de grijă a Înalt Prea Sfinţitului Părinte Gherasim – Epicopul Râmnicului şi cu truda obştii coziene, a fost adusă o decisivă contribuţie, morală şi materială la salvarea, restaurarea şi punerea în valoare a Schitului Ostrov. A fost curăţată şi restaurată pictura murală din biserică de către pictorul restaurator Viorel Grimalschi şi echipa sa. De asemenea a fost restaurată catapeteasma şi icoanele acesteia, astfel încât în ziua de 5 iulie 1989 ,Înalt Prea Sfinţitul Gherasim, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi , avea să resfinţească biserica , după nouă ani de tăcere a clopotelor.

Începând cu data de 1 martie 1997 ca urmare a ordinului Sfintei Episcopii a Râmnicului, nr. 133 din 25 februarie 1997,mănăstirea devine ctitorie de sine stătătoare cu buget propriu şi personalitate juridică. Astfel după, mai bine de 100 de ani, Schitul Ostrov redevine ceea ce a fost dintru început, adică mănăstire de călugăriţe. Cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Părinte Gherasim şi cu ajutorul sfintei Mănăstiri Cozia, stareţ fiind Prea Cuviosul Arhim.Gamaliil Vaida, mica obşte a purces la reconstrucţia incintei aşezământului. Mai întâi s­au făcut demersuri pentru dobândirea Titlului de Proprietate conform legilor în vigoare. În data de 4 octombrie 1999, Prefectura Judeţului Vâlcea eliberează Titlul de Proprietate asupra întregii insule Ostrov, adică 4 ha 2850 mp, proprietate care de drept şi de fapt a aparţinut Schitului Ostrov de la înfiinţarea sa.
Au fost costruite apoi , pe rând : zidul de beton placat cu piatră de carieră în locul celui de plasă de sârmă, clădirea în care funcţionează atelierele şi actualul muzeu şi clădirea grajdului din gospodăria schitului. În anul 2000 în baza unui proiect, s-a obţinut autorzaţia de construcţie a unui corp de chilii, operaţiune dusă la bun sfârşit, sfinţită şi dată în folosinţă la sfârşitul anului 2002. În 2005 a fost ridicată clopotniţa şi au fost achiziţionate două clopote, unul de 350 kg şi altul de 200 kg, confecţionate la Baia Mare. Tot în această perioadă s-a lucrat intens la reamenajarea parcului din jur, prin plantarea de pomi, ridicarea aleilor, confecţionarea băncilor.
În prezent la Schitul Ostrov îşi petrec viaţa călugărească un număr de 15 vieţuitoare care veghează şi stăruie în împlinirea cuvântului Evangheliei.
Îmbrăcată în haină nouă în urma lucrărilor săvârşite, sfântul Schit Ostrov este cercetat astăzi de foarte mulţi credincioşi, mai ales pentru icoana Maicii Domnului, care ascultă şi împlineşte cererile celor ce se roagă ei cu credinţă. Întocmai ca toate mănăstirile şi schiturile surori din salba de sfinte lăcaşuri oltene, Schitul Ostrov aduce în conştiinţa celor care îl cercetează , trecutul nostru istoric , arta şi cultura bisericească, precum şi credinţa vie moştenită de la moşii şi strămoşii noştri.

 

Sursa: http://www.manastireaostrov.ro/prezentare.php

About GEKO

TOTUL în viaţă are un sens... NIMIC din ea nu se petrece întâmplător...

Check Also

manastirea-stanisoara-5

Manastirea Stanisoara

Manastirea Stanisoara..Loc Statiunea Calimanesti-Valcea Hram: Sf.M.MC. Gheorghe Arhiepiscopia Ramnicului Valcea   Manastirea Stanisoara este o …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.