Breaking News
GEKO's WorkGroup Inc.
manastire_lepsa

Manastirea Lepsa

Manastirea Lepsa.Loc Lepsa- Vrancea

 La 1774, se punea piatra de temelie a Mănăstirii Lepşa, la poalele Munţilor Vrancei. Aşezarea monahală de pe malul Putnei a fost întemeiată la iniţiativa monahului rus Kipsa. Dorinţa acestuia a fost de a avea un lăcaş greu accesibil mirenilor, astfel încât călugării de aici să se poată ruga în tihnă Bunului Dumnezeu, fără să li se tulbure viaţa ascetică. În 1929, biserica iniţială de schit a ars, fiind construită o alta la 1936.

Aşezământul este situat într-un cadru de legendă, în vecinătatea şoselei Lepşa-Soveja. Situată la 75 de km de Focşani, pe DN 2 D, Mănăstirea Lepşa a devenit în ultimii ani una dintre destinaţiile privilegiate ale celor care iubesc liniştea şi viaţa mănăstirească. Descrierea sfântului locaş Lepşa este a doua aşezare monahală importantă din Vrancea arhaică şi a fost întemeiată la circa două decenii după fondarea Schitului Valea Neagră, de către monahi de origine slavă. Deşi până în zilele noastre au rămas doar aceste două vetre monahale în Vrancea arhaică, de-a lungul timpului vrâncenii au avut şi alte tentative şi chiar au fondat schituri efemere care, din felurite motive, au fost închise sau pur şi simplu călugării le-au părăsit, iar bisericile monahale au devenit locaşuri de mir. În ţinutul Putnei, într-un cadru natural generos, se găseşte mănăstirea Lepşa. Accesul este facil, făcându-se direct din şosea. La intrare, vizitatorul este întâmpinat de o fântână, iar cărarea betonată îl conduce spre intrarea în locaş, care se face prin gangul clopotniţei ce stă de strajă. În întâmpinare, pe bolta clopotniţei este zugrăvită scena naşterii Mântuitorului, însoţită de Maica Domnului cu Pruncul. Pe interior, pictura zugrăveşte pe Domnul Iisus Hristos, ce ţine o carte deschisă, în care se poate citi: „Eu sunt lumina lumii, cel ce-mi urmează mie nu va umbla prin întuneric.” Ansamblul monastic din zilele noastre este alcătuit din biserica din lemn veche, o bisericuţă nouă, clopotniţă, o capelă (paraclis), un aghiasmatar, corpuri de chilii şi stăreţia. Inima mănăstirii de maici Lepşa este reprezentată de biserica din lemn, ce poartă hramul „Naşterea Maicii Domnului”, care a fost refăcută în perioada 1930 – 1936.

Edificiul în formă de cruce este lucrat din bârne de lemn care sunt aşezate pe o temelie din pietre de râu. Pereţii, şi cei de exterior, şi cei de interior, au fost acoperiţi cu scânduri, iar acoperişul este din şindrilă. Turla, în formă de piramidă, este dominată de o cruce din fier. Intrarea în lăcaş se face printr-un pridvor, înglobat în interiorul construcţiei. Deasupra acestuia se ridică şi o turlă mare, pătrată. Se traversează apoi pronaosul, naosul şi se ajunge în faţa altarului. Catapeteasma ce întâmpină credincioşii este captivantă prin coloristica ei extrem de vivace, de un albastru intens, în contrast cu ternul pereţilor de scândură. Ca ornamente s-au folosit bucăţi de lemn sculptate şi picturi, ce compun un ansamblu original în rândul locaşurilor de cult. Sculptura este opera unui meşter din Focşani, Oreste Cantini, conform inscripţiei de pe iconostas. Pereţii sunt încununaţi de icoane, armonios aşezate în faţa credincioşilor. Printre tezaurele adăpostite de către biserică este icoana Sfântului Nicolae, considerată făcătoare de minuni, fapt pentru care aceasta are în permanenţă o candelă aprinsă. Icoana Sfântului Nicolae este singura care nu a fost mistuită în incendiul din 1929, fiind unicul element al fostei biserici de schit care se mai păstrează. Un alt vestigiu este o icoană din 1584, pictată la Ierusalim. Printre giuvaere este şi policandrul ce luminează locaşul, piesă ce a fost primită în dar de mănăstirea Lepşa chiar de la regele Carol al II-lea, în anul 1934. Clopotniţa din turnul de acces în mănăstire a fost renovată şi continuă să domine intrarea în locaş, fiind o componentă ce relevă specificul arhitectural din partea locului. În cadrul schitului se mai află o nouă biserică, a cărei construcţie a pornit în 2008 şi care poartă hramurile „Izvorul Tămăduirii” şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”.

De dată recentă este şi paraclisul din cadrul ansamblului. Capela poartă hramul „Sfânta Treime” şi a fost târnosită la 1993. Acesta este pictat în frescă de către un artist din Buzău. În brâul de clădiri care înconjoară biserica Naşterii Maicii Domnului a fost integrat şi vechiul corp de chilii, care a fost renovat integral. Acestuia i s-au mai adăugat construcţii noi: stăreţia şi alte chilii. Pe lângă acestea mai este un imobil de zid, în formă de L, cu sală de mese, chilii, ce are cerdacuri şi terasă închisă. În vecinătatea construcţiilor, tot în interiorul ansamblului, s-a ridicat un aghiasmatar din lemn, ce găzduieşte slujbele de hram.

Istorie în credinţă

La 1774, se ridică schitul Lepşa, situat pe valea pârâului cu acelaşi nume, ce va găzdui, pentru început, călugări. În documentele vremii, se vorbeşte că edificiul a fost ridicat din banii localnicilor, iar la 1789 mănăstirea primeşte de la sătenii din Tulnici un „trup de moşie”. Ca şi în cazul Schitului Valea Neagră, aşezământul primeşte danii de la Obştea Vrancei şi va fi administrat de aceasta, care alege stareţul şi se ocupă de veniturile sale.

Prin această metodă de administrare se observă o autonomie a aşezământului monastic faţă de Eparhie. Pentru că biserica iniţială a fost arsă, nu se ştiu foarte multe despre aspectul acesteia. Conform informaţiilor păstrate, edificiul iniţial a fost de mici dimensiuni, în formă de cruce, cu o singură turlă, tehnica de construcţie folosită fiind cea a bârnelor aparente. De-a lungul timpului, se pare că mănăstirea a servit şi ca centru de îngrijire a bolnavilor. Istoria nu menţionează prea multe evenimente din viaţa aşezământului pentru secolul al XIX-lea, doar că se bucură de sprijinul Obştii Vrancei, că locuitorii din nordul judeţului îi treceau pragul ori de câte ori aveau prilejul, iar de hramul bisericii – „Naşterea Maicii Domnului”, ce se celebrează pe 8 septembrie, veneau cu mic cu mare să se roage şi să-şi întâlnească rudele care locuiau în satele îndepărtate din munţi. În istoria aşezământului monastic, cel mai dificil moment a fost la 1929, când un incendiul a distrus biserica de lemn şi toate construcţiile din ansamblul schitului. De văpaia nimicitoare a scăpat doar icoana Sfântului Nicolae, ce datează din secolul al XVII-lea. Obiectul de cult se afla în chilia stareţului la momentul declanşării incendiului şi, cu toate că şi acea încăpere a fost cuprinsă de flăcări, în mod miraculos icoana a scăpat neatinsă. În urma acestei întâmplări s-a considerat că icoana este făcătoare de minuni, aşa că, în dreptul ei, se va găsi în permanenţă o candelă aprinsă. Celelalte icoane de patrimoniu, cărţile de cult şi documente pe care vrâncenii le ţineau la schit s-au transformat în scrum. Cu ele s-au dus şi informaţii preţioase din trecutul Vrancei arhaice.

Întrucât împrejurimile nu duceau lipsă de lemn, pădurile fiind destul de generoase, s-a procurat rapid materialul necesar reconstrucţiei. Astfel, în perioada 1930 – 1936, aşezământul a fost ridicat din nou, ca şi biserica, dar, din nefericire, meşterii nu au respectat planurile arhitecturale ale vechiului lăcaş şi au ridicat construcţii noi, diferite de cele de la 1774. În scurt timp, viaţa schitului a reintrat în normal, graţie daniilor din partea unor persoane generoase. Mărturie a vechiului ansamblu arhitectonic de la Lepşa mai stă doar clopotniţa, care a beneficiat şi ea de restaurări. Pragul schitului a fost trecut şi de regele Carol al II-lea, în 1934, care a făcut şi un mic dar locaşului, un policandru, ce împodobeşte şi astăzi biserica din lemn. În perioada reconstrucţiei, mănăstirea Lepşa a mai beneficiat de o donaţie generoasă, venită de la Ierusalim: o icoană pictată în 1584, ce întruchipează pe Mântuitorul şi pe Fecioara Maria, încadrate şi de alte scene biblice.

Ca şi la Valea Neagră, la începutul anilor ’50 în locul monahilor sunt aduse monahii de la Mănăstirea Trotuşanu, aşezământul devenind unul de maici. Acestea au fost luate sub conducerea egumeniei Paisia. La 1959, s-a pus lacăt pe mănăstire, maicile au fost alungate, imobilele şi pădurile confiscate. Corpul nou de chilii a intrat în posesia liceului „Alexandru Ioan Cuza” din Focşani, terenul a ajuns la C.A.P. Tulnici, iar restul corpurilor de clădire au devenit magazii forestiere. Mănăstirea nu a fost însă abandonată în uitare şi, cu mult curaj din partea conducerii Episcopiei, în acele vremuri tulburi pentru ortodoxia românească, s-a reuşit revitalizarea ei. Fiind situat departe de ochii celor care supravegheau sovietizarea României şi distrugerea structurilor Bisericii, Episcopia Buzăului a redeschis neoficial Schitul în 1974, prin trimiterea la Schit a monahiei Gabriela Căruceriu. Sihăstria a fost readusă la viaţă, biserica din lemn a fost restaurată şi resfinţită în 1982. Abia după 1989 schitul a fost repopulat şi transformat în mănăstire, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”. După 1990 au mai apărut şi alte construcţii noi, realizate de stareţele ce au urmat la păstorirea locaşului şi cu sprijinul oamenilor de bine. Astfel, de dată recentă sunt paraclisul, stăreţia, aghiasmatarul, o biserică nouă de zid şi chilii noi.

Sursa: http://www.manastiri-vrancene.ro/manastirea-lepsa/lepsa-istoric

 

About GEKO

TOTUL în viaţă are un sens... NIMIC din ea nu se petrece întâmplător...

Check Also

DSCN4405

Mănăstirea Vărzăreşti

Mănăstirea Vărzăreşti.Com Varzaresti-Vrancea   Localizarea Manastirii Varzaresti Pe versantul curburii exterioare a Carpaţilor, unde campia …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.