Breaking News
GEKO's WorkGroup Inc.
07-manastirea-nechit

Manastirea Tazlau

Manastirea Tazlau.Loc Tazlau-Neamt

Hram: Nasterea Maicii Domnului

Mitropolia Moldovei si Bucovinei

 

Aşezată la poalele Măgurii Tazlăului, într-o regiune de un pitoresc deosebit (accesul se face de pe DJ 156 A), Biserica “Naşterea Maicii Domnului” a Mănăstirii Tazlău se numără printre cele mai importante monumente ale judeţului Neamţ.

Primul document care menţionează despre această mănăstire este datat din 30 oct. 1458, când Ştefan cel Mare, la rugămintea egumenului Mănăstirii Bistriţa, Eustatie, întareşte hotarele braniştei acelei mănăstiri, care ajungea până la dealul “Pintenul”, unde zice documentul: “..braniştea Mănăstirii Bistriţa se împreună cu braniştea Mănăstirii Tazlău până la Răchitiş”.

Este sigur că obştea monahală de la Tazlău s-a constituit înaintea construirii actualului edificiu, deoarece printr-un document din 1481, Ştefan cel Mare dăruieşte Mănăstirii Tazlău două sate (Borleşti şi Dragomireşti) din “Câmpul lui Dragoş”. În plus, la locul numit “Sub Chetroaia” s-au descoperit în 1956 temeliile unei biserici mai vechi, care ar fi putut constitui primul lăcaş de închinăciune ridicat aici probabil la începutul secolului al XV-lea.

Biserica este înconjurată de o incintă cu ziduri de piatră, prevăzute cu metereze şi contraforturi la exterior. Intrarea se arcuieşte sub turnul-clopotniţă, situat la răsărit, iar în interior, de-a lungul zidului sudic se mai păstrează substrucţiile monumentale ale casei Domneşti, în timp ce pe laturile nord şi vest s-au descoperit, cu prilejul recentelor cercetări arheologice, urmele fostelor chilii. Turnul-clopotniţă este atribuit prin tradiţie lui Petru Rareş, iar un alt turn, situat în colţul nord-vestic al incintei, se crede că ar aparţine secolului XVIII-lea; din păcate – în ambele cazuri – nu există elemente constructive caracteristice care să permită o datare certă.

Lucrările la construcţia bisericii cu hramul “Naşterea Maicii Domnului” au început la 4 iulie 1496, construcţia fiind încheiată la 8 noiembrie 1497, după cum se consemnează în pisania aşezată în dreapta uşii de la intrare în pronaos.

Biserica “Naşterea Maicii Domnului” de la Tazlău este una dintre cele mai monumentale ctitorii ale lui Ştefan cel Mare. Ea are un plan triconc cu sânurile laterale rotunjite dar de mici dimensiuni în comparaţie cu absida alungită a altarului şi contraforturi la pronaosul evidenţiat printr-un decroş, la abside şi în colţurile pridvorului adăugat la sfârşitul secolului al XVI-lea, în timpul Movileştilor. Decoraţia exterioară se bazează pe desfăşurarea a două rânduri de ocniţe aflate sub cornişă şi a unui rând de firide alungite care înconjoară biserica pe toată înălţimea faţadelor. La cele 9 firide ale absidei altarului corespund 16 ocniţe, la absidele laterale sunt câte 5 firide şi 8 ocniţe, iar pereţii pronaosului au 12 firide cu 26 ocniţe, pridvorul neavând decoraţie exterioară. Deşi biserica a fost tencuită ulterior, cu prilejul ultimei restaurări s-a constatat că la împodobirea faţadelor s-a folosit şi ceramică smălţuită – care era atât de frecventă în epoca lui Ştefan cel Mare – împreună cu un decor zugrăvit în culori vii, ce imită piatra de talie.

Turla de pe naos, cu forma ei poligonală şi bazele-i stelate, adaugă monumentului graţie şi eleganţă. Sistemul de boltire este cel întâlnit la majoritatea ctitoriilor lui Ştefan cel Mare, individualizându-se totuşi prin elevaţia îndrăzneaţă a turlei. Portalul ogival de la intrarea în pronaos şi chenarul uşii care asigură trecerea în naos sunt de asemenea caracteristice. Pridvorul din pronaos a fost adăugat de Alexandru Lăpuşneanu. Ceea ce atrăgea atenţia în mod deosebit era decoraţia uşii din pridvor – care se află în prezent la Muzeul de istorie din Piatra Neamţ – şi care poartă următoarea inscripţie:

Această uşă a făcut-o şi a împodobit-o călugărul Mihai, în zilele domnului nostru Io Eremia Movilă Voievod şi sub egumenul chir Ghenadie al Mănăstirii Tazlău, în anul 7004, luna martie, 30 zile – Cozma maistru (1596).

Alcătuită din plăci de arin cu sculpturi florale de o rară frumuseţe şi cu o stemă a ţării concepută în stil renascentist în partea superioară, această uşă rămâne una dintre cele mai reprezentative opere de artă din secolul al XVI-lea, dovadă a rafinamentului şi a perfecţiunii la care se ajunsese în acest domeniu al artelor plastice.

Pictura bisericii a fost refăcută în 1859, dar sub tencuieli s-au mai descoperit fragmente din vechea zugrăveală al fresco în care predomină culoarea roşie şi decorul ce aminteşte dispunera blocurilor de piatră din parament.

Pisania din dreapta uşii de intrare în pronaos ne informează că monumentul a fost zidit în anii 1496-1497:

Io Ştefan Voievod cu mila lui Dumnezeu Domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a înălţat acest hram întru numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi cinstitei ei Naşteri, ca să fie întru rugă sieşi şi doamnei sale Maria şi a fiilor lui Alexandru şi Bogdan; care a început a se zidi la anul 7004 (1496) luna lui iulie 4 şi s-a săvârşit la anul 7005 (1497) iar al domniei lui al 41-lea curgător, luna noiembrie 8.

În 1514 mănăstirea a fost prădată de cetele secuieşti ale pretendentului la tron, Trifăilă. Sfârşitul veacului al XVII-lea marchează sfârşitul epocii de prosperitate al Mănăstirii Tazlău, decăderea sa economică şi spirituală fiind strâns legată de practica închinării mănăstirilor Moldovei către patriarhiile din Constantinopol şi Ierusalim. Astfel, în 1711 Constantin Mavrocordat o va închina Muntelui Sinai.

În 1835 biserica Mănăstirii Tazlău este transformată în biserică parohială, servind cu prioritate nevoilor satului. Când domnitorii Grigore Alexandru Ghica şi Barbu Ştirbei au hotărât ca mănăstirile închinate să-şi repare bisericile şi celelalte clădiri din veniturile proprii, reparaţiile făcute la Mănăstirea Tazlău în 1858-1859 au prilejuit noi speculaţii din partea egumenului de atunci, soldându-se, totodată, cu o serie de “inovaţii” constructive care au condus la îndepărtarea ctitoriei lui Ştefan cel Mare de forma sa originală. Dealtfel clopotnita este distrusă în 8 februarie 1879 de un incendiu, fiind însă ulterior readusa, în mare parte, la starea în care se afla.

Mistuitorul incendiu din februarie 1879 a marcat de fapt sfârşitul vieţii mănăstireşti la Tazlău. Monumentul a fost ulterior refăcut ca biserică parohială (statut obţinut în anul 1894). Clopotniţa distrusă de flăcări a fost refăcută în anul 1902 dar într-un stil influenţat de arta rusească. Revenirea la statutul de mănăstire s-a săvârşit abia în 1990, când prin hotărârea Sinodului Bisericii Ortodoxe Române este declarată mănăstire de monahi.

Se pare că la Tazlău a funcţionat o veche şcoală de pisari şi dieci, care transcriau diferite manuscrise pentru nevoile de cult şi la care – în secolul al XIX-lea – erau primiţi şi unii copii din sat.

Sursa: http://www.neamt.ro/Info_utile/Manastiri/M-rea_Tazlau.htm

 

About GEKO

TOTUL în viaţă are un sens... NIMIC din ea nu se petrece întâmplător...

Check Also

manastirea-varatec-neamt-1

Manastirea Varatec

Manastirea Varatec.Com Agapia-Neamt Hram: Adormirea Maicii Domnului, Sf.Iosif de la Varatec Mitropolia Moldovei si Bucovinei …

One comment

  1. Imaginile nr 4,5,10,13 sunt de la Manastirea Neamt si nu de la Manastirea Tazlau iar imaginea nr 17. este o cu totul alta manastire mai putin Manastirea Tazlau. NU se poate face turism adevarat numai navigand pe internet. Pana nu calci locurile cu truda si cheltuiala te poti insela foarte usor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.