Manastirea Secu

Manastirea Secu.Com Pipirig-Neamt

Hram: Sf.Ioan Botezatorul

Mitropolia Moldovei si Bucovinei

Manastirea Secu, unul dintre cele mai cunoascute si vizitate asezaminte monahale din tinutul Neamtului, este situata la o distanta de 22 de km de orasul Targu Neamt, soseaua ce leaga orasul Targu Neamt de comuna Pipirig fiind principala cale de acces spre acest vechi lacas ce se inscrie in nepretuita salba de monumente bisericesti din tinutul Neamtului.

Astfel, la o distanta de 4 km de soseaua Targu Neamt Pipirig, in linistea fermecatoare a poienilor, in vecinatatea Parului Secu, se vede Manastirea Secu, asezata la poalele Muntelui Vasan, avand infatisarea unei cetati medievale, cu ziduri groase si turnuri de aparare, turle ce se inalta asemenea unor sulite uriase profilate pe fundalul verde al muntilor invesmantati in haina padurilor de brazi si faci care inconjoara, ca o cetate naturala, aceasta asezare monahala.

“Poiana lui Ghenadie” la rasarit, “Poiana lui Gheorghe” si “Poiana lui Nifon” la nord, Muntele Vasan si Pustianul la apus, “Poiana Clopotariei” de sub Vasa, “Poiana lui Isochie” si “Dealul Arsitelor” la sud, iata cateva dintre denumirile ce s-au pastrat, de-a lungul timpului, in uzul monahilor si al sihastrilor vietuitori pe aceste meleaguri, toponime mostenite, cu siguranta, de la parintii stabiliti aici din timpuri indepartate.

Istoric

Manastirea Secu este o vatra monahala de intensa traire duhovniceasca a carei vechime se ridica la aproape 500 de ani. In jurul anului 1500, pe domeniul feudal al Cetatii Neamtului, pe valea Paraului Secu, se aseaza un grup de sihastri care vor intemeia mai apoi, in anul 1530, sub conducerea Ieroschimonahului Zosima, calugar de la Manastirea Neamt, schitul cu acelasi nume: Schitul lui Zosima.

Domnitorul Petru Rares (1527-1546) a cladit biserica Schitului Zosima pe locul actualei biserici a cimitirului manastirii. Schitul a fost ingradit cu zid de piatra in anul 1550 de catre Doamna Elena, sotia voievodului, si de fiii sai. Din acest zid se mai pastreaza astazi o mica parte: la intrarea in manastire, in dreptul actualei biserici a cimitirului, unde, in urma cu cinci secole, fusese poarta de intrare in schit si clopotnita acestuia.

Acelasi domnitor, Petru Rares, in prima lui domnie, a intarit stapanirea asupra pamanturilor ce apartineau mosiei Cetatii Neamtului, daruindule calugarilor de pe valea Paraului Secu. Episcopul Melchisedec Stefanescu, vorbind despre inceputurile Manastirii Secu, aminteste ca pana in anul 1910, pe zidul clopotnitei din manastire, in nisa unde se afla acum o fresca cu Sf. Ioan Botezatorul, se gasea pisania originala de la biserica construita de Voievodul Petru Rares, pisanie care sa deteriorat din cauza asprimii vremurilor.

In vremea voievozilor Alexandru Lapusneanu (1552-1561 si 1564-1568), Petru Schiopu (1574-1579 si 1581-1591) si Aron Tiranul (1591-1595), Schitul lui Zosima mai primeste cateva danii spre folosinta si intretinerea calugarilor sihastri din aceste locuri.

Spre sfarsitul veacului al XVIlea, Schitul lui Zosima cunoaste o dezvoltare deosebita, mai ales din punct de vedere economic: daniilor particulare li se adauga acum danii si confirmari domnesti, iar numele egumenului Dosoftei, unul dintre ucenicii lui Zosima, este des pomenit in pricinile de vecinatate cu mai vechii si puternicii calugari de la Manastirea Neamt.

In secolul al XVII-lea, Nestor Ureche, vornicul Tarii de Jos, tatal cunoscutului cronicar Grigore Ureche, impreuna cu sotia sa Mitrofana, ctitoresc manastirea de piatra, in forma de cetate dreptunghiulara, cu biserica mare in mijlocul zidurilor, careia iau fixat hramul „Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul”, sarbatorit in fiecare an la data de 29 august.

Nestor Ureche ajunsese in randurile celor dintai boieri ai Moldovei sub domnia lui Ieremia Movila, prin bogatia casei sale, catre care se indreptau veniturile a peste 70 de sate, dar si prin istetimea mintii. El avea demnitatea de Mare Vornic, fiind judecator principal al tarii si „mai marele curtii domnesti”.

Marele boier a inzestrat aceasta ctitorie cu odoare, carti si mosii, asa cum erau inzestrate toate manastirile domnesti in vremea voievodului Ieremia Movila. Pe atunci in scaunul Mitropoliei Moldovei era Gheorghe Movila, fratele voievodului, egumen la Manastirea Secu fiind Ieroschimonahul Dosoftei.

Dupa obicei, si la Secu numele ctitorului este mentionat in pisania asezata pe peretele de sud al bisericii mari, pisanie originala scrisa frumos in limba slavona, a carei traducere o redam mai jos:

„Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, cu rugaciunile Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si cu ale Sfantului Ioan Inaintemergatorul si cu ale tuturor sfintilor, cu bunavointa si ingaduinta dreptcredinciosului domnului nostru Io Ieremia Movila Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn Tarii Moldovei si a de Dumnezeu daruitilor sai fii Io Constantin si Alexandru Voievod si cu a celuilalt frate al sau Simeon Movila Voievod si a copiilor sai; si cu binecuvantarea fratelui domniei lor Preasfintitului Gheorghe Moghila, Mitropolitul Sucevei, cu buna ravna dumnezeiasca si cu adevarata avere de la Dumnezeu daruita a adevaratilor ctitori, sau facut acest locas dumnezeiesc si sau zidit spre lauda lui Dumnezeu celui Inalt, in numele Sfantului Slavitului Prooroc Inaintemergatorul si Botezatorul lui Hristos Ioan si a cinstitei lui taieri, de smeritul si mult gresitul si nevrednicul rob al Stapanului Hristos, Nestor Ureche, Marele Vornic al Tarii de Jos si de Doamna lui Mitrofana si de copiii lui: Vasile si Grigore si de alti de Dumnezeu daruiti copii ai lor. Sfintilor parinti petrecatori din acest sfant locas ca sa va rugati lui Dumnezeu pentru noi mult gresitii robi ai lui Dumnezeu, Nestor Ureche si sotia sa Mitrofana si pentru tot neamul lor si pentru iertarea pacatelor lor in vecii vecilor. Amin.

Si sau inceput a se zidi la anul 7110 (1602, n.r.), iunie 7, si sa ispravit in acelasi an, octombrie 5.”

Sursa: http://secu.mmb.ro/istoric.html