Romanian Turism Asta-i Romania ta!
Castelul Teleki din Posmuș- Satu- Mare
La Posmuș (adică aici) se găsesc ruinele a ceea ce-a fost, cândva, unul dintre cele mai frumoase castele ale Conților Teleki. Aflat pe un domeniu de 11 hectare, Castelul a fost construit de familia Teleki de Szék, familie care l-a dat, mai târziu, pe exploratorul Samuel Teleki de Szék, cel care a condus prima expediție în nordul Kenyei, unde a descoperit și denumit lacul Turkana.
Revenind la Castelul nostru, a fost construit în 1752. Inițial, avea o incintă dreptunghiulară pe laturile căreia se găseau magaziile, grajdurile și închisoarea. De-a lungul anilor a trecut printr-o seamă de incendii și de renovări care au schimbat total aspectul. Pe vremea comuniștilor a fost, desigur (ca multe alte castele din Transilvania) folosit pe post de IAS (Întreprinderea Agricolă de Stat). Pe domeniul respectiv se află și astăzi arbori seculari (există un stejar care are mai mult de 600 de ani). După Revoluție, s-au furat de la Castel cărămizi, tencuială, uși… cam tot. Azi e o cruntă ruină.
N-am reușit să intrăm, era închis și ne cam lătrau câinii ce păzeau turma de oi care pășteau acolo, la Castel. Dar prietenii de la Monumente Uitate au o galerie complexă de fotografii de-acolo
Și totuși ruina asta are o poveste faină. În 1999, terenurile și parcul domeniului au fost preluate de Consiliul Județean Bistrița, dar n-au existat fonduri pentru reabilitare. Cu câțiva ani înainte, însă, un domn din comună (Posmuș face azi parte din comuna Șieu), numit Dumitru Dumbrăvuț (poreclit Contele acolo la el, la Șieuț) a revendicat Castelul și domeniile în baza unui act de… amanet.
Aparent, ultimul membru al familiei Teleki, contesa Ivona, rămasă fără soț (contele Eduard murise), avea nevoie de niște bani. În sat locuia un domn numit Petre Dionisie Câmpan, proaspăt întors cu o mulțime de bani din America – și străbunicul domnului Dumbrăvuț de mai sus.
Drept pentru care la 1 decembrie 1875 s-a încheiat un act între Petre Dionisie Câmpan și contesa Ivona – Câmpan îi împrumuta contesei 100 de florini de aur, iar contesa garanta împrumutul cu Castelul și domeniul aferent. N-am idee dacă împrumutul a fost plătit sau nu, dar cert e că ultimul act referitor la posesia castelului e contractul de amanet.
(Actul) a stat îngropat în pământ într-o lădiţă specială din anul 1914 şi până în 1948, două războaie mondiale trecând peste ea. Ăsta a fost un mare secret al familiei noastre, spunea Dumitru Dumbrăvuț, în 2010, reporterilor de la Adevărul
Actul a fost legalizat în 1995 de un notar bistrițean.
Nu știu în ce stadiu este astăzi procesul de retrocedare – în sat nu știa lumea, pe Contele nu l-am găsit la Șieuț, iar la rectific un pic, spre suprinderea mea m-a sunat un domn, Bogdan Ivan, consilier al președintelui CJ Bistrița. A fost foarte de treabă, i-am spus păsul meu, va reveni cu informații. Știu doar că se încearcă atragerea de fonduri europene pentru reabilitatarea castelului amanetat. Și-ar merita să fie restaurat și vizitat.
