Breaking News
Home » Obiective turistice laice » Castele » Castele Mureş » Castelul Haller, Mihai Viteazu- Mureș
GEKO's WorkGroup Inc.

Castelul Haller, Mihai Viteazu- Mureș

Castelul Haller, Mihai Viteazu- Mureș

Descriere generala

Despre castelul Haller din Mihai Viteazu, majoritatea satenilor habar nu au ca exista, desi acesta se afla chiar la intrarea in sat. Constructia a fost ridicata undeva la jumatatea secolului al 16-lea si timp de patru secole a fost locuita de nobila familie transilvaneana Haller. Dupa cel de-al doilea razboi mondial acesta a fost nationalizat si pana in 1989, aici a functionat sediul C.A.P.-ului.

„Castelan” fara stire

Hazliu este faptul ca un taran din localitate a cumparat dupa revolutie intreaga proprietate, fara sa stie ce a cumparat de fapt. A aflat 17 ani mai tarziu, cand era cat pe ce sa infunde puscaria datorita nestiintei lui.

„Eu am cumparat magazia C.A.P.-ului prin ’90 cu 13 milioane de lei. Erau bani grei pe atunci, ca atat costa un apartament la oras. Timp de 17 ani m-am servit de cladire, drept magazie de nutret pentru vite, pana anii trecuti, cand am vrut sa o renovez, ca sa ma mut in ea. Atunci era sa dau de necaz.”

Cu ceva bani pusi deoparte si cu mult simt gospodaresc, omul nostru a inceput sa-si transforme vechea „magazie” in casa de locuit. A daramat unde era de daramat, a turnat beton, unde i se parea ca peretii sunt mai subrezi si si-a facut planul cum sa-si compartimenteze incaperile. Numai ca, dupa doar cateva zile de munca sustinuta, a primit pe neasteptate vizita inspectorilor de la Monumente Istorice.

Cand au vazut ce m-am apucat sa fac, s-au luat cu mainile de cap. Eu turnam betoane unde mi se parea mie ca e nevoie, n-aveam plan, nici studiu de fezabilitate, nici studiu istoric… nimic. In timp ce ei imi scriau amenda dupa amenda si ma amenintau cu puscaria, eu nu pricepeam nimic. De ce studii istorice trebuie sa ai nevoie la tara, ca sa-ti repari casa? Abia dupa cateva ore de discutii aprinse, am inteles cum sta treaba si le-am promis ca n-o sa mai bat nici un cui. Asa am scapat de puscarie.”

In urma acestei patanii, bietul om a hotarat sa se lepede cat mai repede cu putinta de statutul de „castelan”. Cu putin noroc, a gasit niste irlandezi interesati, carora le-a vandut intreg domeniul. Astazi, castelul este din nou scos la vanzare si de data aceasta, cu acte in regula, ba pe deasupra si cu un studiu istoric, sa stie omul care-l cumpara pe ce da banii.

Cu toate acestea, nimeni nu se indeasa inca, la un statut de „castelan”. De vina ar fi pretul cam piperat, pe care proprietarii il cer pentru o gramada de ruine si un renume istoric…de care nimeni habar nu are: 250.000 de euro.

Pana una alta, de saloanele conacului se bucura cele cateva oi si capre ale vechiului proprietar.

„Cand au cumparat irlandezii cladirea, mi-au spus ca nu au bani sa plateasca paznic, asa ca m-au rugat pe mine sa am grija, sa nu se fure nimic de aici, iar eu chiar asta fac” a incropit la repezeala o scuza, paznicul de ocazie.

Ca sa intri in castel, trebuie sa fii cu adevarat bine motivat. Din scarile intrarii principale, n-au mai ramas decat primele si ultimele doua. In total patru trepte. Intre ele e haul. Pe terasa din fata usii dai exact de aceeasi situatie: pe margine se mai poate merge cu grija, ca barza intr-un picior, pentru ca in mijloc surpatura iti dezvaluie, intunecoasa si adanca, pivnita boiereasca.

Pe urmele grofilor, de la tanti Florica la mos Culita

„Asta nu-i castel, mama, aici a fost C.A.P-ul”, imi reteaza scurt vorba, tanti Florica. E micuta, mustacioasa ca un flacau si apriga nevoie mare. Are putin peste 80 de ani. Cati exact, nici ea nu stie. Incerc in zadar sa o descos despre ultimii grofi care au trait aici. Nu stie si pace buna.

„Nu ti-am zis ca aici a fost C.A.P-ul? Ce ma tot intrebi?” isi zburleste mustatile spre mine. E greu sa o dai la pace cu ea, asa ca renunt repejor. Cateva case mai sus, locuieste nea Ilie, fostul brigadier al C.A.P.-ului. E cam de aceeasi varsta cu tanti Florica, dar mult mai bucuros de oaspeti.

„Pe vremea C.A.P-ului, aici era o frumusete. Toata curtea era o livada binecuvantata cu fel si fel de pomi, iar aleile erau strajuite de brazi tineri si frumosi.”

„Si inainte de C.A.P?” incerc eu sa-l aduc la subiect.

„Inainte locuia grofoaia cea batrana, singura in tot castelul”, dar pana sa apuc sa ma bucur…

„Eu doar atata stiu, ca-n castel au locuit grofii Haller. Mai multe, poate sa-ti spuna Culita, ca bunicul lui a fost sluga la castel.”

Mos Culita, are aproape 90 de ani si locuieste chiar in casa pe care bunicul sau a construit-o pe vremea cand era sluga. Nici el nu-si mai aminteste prea multe despre castel si despre ai lui stapani. Banuieste doar ca acestia erau foarte omenosi, de vreme ce i-au daruit bunicului sau un loc de casa si l-au ajutat sa si-o construiasca, mareata ca o casa de chiabur.

„Bunicul meu nu mi-a povestit prea multe despre grofi. Acestia nu stateau tot anul aici, iar cand veneau, nu prea ieseau in lume. Din cate imi amintesc, aveau mai multe domenii, iar aici veneau cand vroiau liniste. De asta nici nu aveau mai multe slugi… Asta era casa batranei baronese, mama lui Gábor”. (n.r. Gábor Haller)

“Era doar o poveste ce mi-o zicea mosul mereu. Odata, au venit niste talhari, sa fure de la conac. Noroc ca era el aici, ca atunci grofoaia era singura. I-a alungat vitejeste” imi povesteste mandru mos Culita.

“Dar si grofii au fost generosi cu el. Altfel crezi ca mai stateam eu in casa asta, in curte de castel?“

Epilog

Dupa o zi de alergat prin zloata, de la castel la tanti Florica, de la tanti Florica la brigadierul C.A.P.-ului si de la el, la mos Culita am aflat in sfarsit ca, probabil, grofii Haller au fost oameni buni. La nici 500 de metri de castel, se afla vechiul cimitir al familiei Haller. Sunt extrem de putini oameni, care stiu de existenta acestuia. La capataiul nobililor ce au stapanit candva aceste locuri, strajuiesc acum ciulinii, gunoaiele, si o dureroasa uitare, in timp ce ruinele trezesc localnicilor, doar amintirea vremurilor cand aici inflorea C.A.P.-ul.

Cu secole in urma, castelul boieresc, inconjurat de o gradina de flori, era oaza de liniste a nobililor. Astazi, conacul mai sta in picioare doar pentru a adaposti o turma de capre si oi, noile stapane ale domeniului. Concluzia o trage Ion, un fel de cetatean turmentat al localitatii: „Dom’le, eu cred ca-n cladirea asta ar trebui sa se faca un restaurant satesc: barul lu’ Haller, daca vrei… Atunci ai vedea dumneata, ca tot satul ar sti de Haller si de castelul lui… ”

Sursa: Ziarul de Mures

http://mures.ghidcazareromania.ro/obiective_turistice_mures/castelul-haller–mihai-viteazu.html 

About GEKO

TOTUL în viaţă are un sens... NIMIC din ea nu se petrece întâmplător...

Check Also

IMG_0505-300x225

Castelul Ugron, Zau de Câmpie- Mureș

Castelul Ugron, Zau de Câmpie- Mureș  “Castelul-calendar” sau castelul baronului Istvan Ugron se află în …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.