Casa memoriala Aurel Vlaicu- Hunedoara

Localitatea: sat Aurel Vlaicu, aparţinător de oraşul Geoagiu
Adresa: sat Aurel Vlaicu, aparţinător de oraşul Geoagiu
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice): HD-IV-m-B-03488

Ca si celebrul Otto Lilienthal (mort la 10 august 1896), Aurel Vlaicu (1882-1913) a încoronat printr-o moarte glorioasa o viata admirabila închinata în principal aviatiei. Vlaicu s-a nascut la 6 noiembrie 1882, în Bintinti, lânga Orastie, într-o familie de tarani.
Preocuparile sale pentru zbor si dorinta sa de a realiza o masina de zburat, actionata de un motor puternic, erau cele mai importante pentru Vlaicu. În timpul studiilor de la München a facut planurile primului sau aparat de zbor, cu aripi batante, actionat de arcuri; a abandonat acest proiect, convins fiind ca viitorul îl reprezinta aeroplanele actionate de motoare. Modelul primei sale masini de zburat a ramas în laboratorul universitatii.
În 1908, s-a angajat inginer la fabrica de motoare Opel din Rüsselsheim. Având gata proiectul avionului sau a cerut sprijin pentru realizarea acestuia, însa nu l-a primit. S-a întors acasa, în 1909, si a construit primul sau planor pe care a reusit sa-l înalte în aer, la Bintinti.
A reusit sa-si construiasca primul aeroplan la Arsenalul Armatei, sfatuindu-se, în alegerea tipului de motor, si cu prietenul sau Traian Vuia. În 1910 a obtinut brevetul nr. 2258 pentru Masina de zburat cu un corp în forma de sageata. Cu acest aparat a participat la manevrele militare de toamna si a reusit sa duca un mesaj cifrat (ordin de lupta) de la Slatina la Piatra Olt, situând, prin aceasta, România pe locul al doilea în lume (dupa Franta), în utilizarea avionului cu destinatie militara, avionul Vlaicu I (model 1910) fiind primul avion militar din dotarea armatei române. Vlaicu a introdus pentru prima data inelul protector în jurul motorului, cunoscut sub numele de inel NACA. A perfectionat aripa cu profil variabil (conceputa de Vuia), a introdus un reductor între motor si elice, a utilizat doua elice coaxiale contrarotative, a introdus directia dubla, trenul de aterizare pe roti independente si frâna pe roti.
În februarie 1911, a terminat aparatul de zbor Vlaicu II. La Blaj, la sarbatorirea a 50 de ani de la înfiintarea ASTREI, în fata a aproape 30 de mii de participanti, a zburat cu noul sau avion. Dupa aceea, la Sibiu si la Braoov (cu decolare din fata Liceului Andrei Saguna), a executat zboruri acrobatice, atingând plafonul de înaltime de 1.000 metri si viteza de 90 km/ora.
În 1912, la Aspern, lânga Viena, a obtinut premiul I în proba de precizie pentru aruncare la tinta si al doilea pentru aterizarea la punct fix, fiind socotit al doilea pilot ca maiestrie, dupa celebrul Roland Garros (1888-1918).
În timpul campaniei din Bulgaria, în vara anului 1913, Aurel Vlaicu – primul pilot militar din România (din 1910) – a îndeplinit misiuni de observatie aeriana. A proiectat un nou avion, Vlaicu III, integral din metal, în 1913. Acesta poate fi considerat primul avion din lume construit în întregime din metal. De teama sa nu fie întrecut în traversarea Carpatilor, în 13 septembrie 1913, a decolat de lânga Bucuresti, a aterizat pentru alimentare la Ploiesti, pentru a-si lua din nou zborul, însa, s-a prabusit lânga comuna Banesti (aproape de Câmpina), pierzându-si viata.

Sursa: http://www.hunedoara.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=2172