Breaking News
Home » Obiective turistice laice » Muzee » Muzee Timişoara » Muzeul de Artă Timișoara
GEKO's WorkGroup Inc.
nadia-ioan-muzeul-de-arta-timisoara-3

Muzeul de Artă Timișoara

Muzeul de Artă Timișoara

Istoricul colecţiei de artă se împleteşte nemijlocit cu începuturile Muzeului Banatuluidin Timişoara, înfiinţat în anul 1872, prin strădaniile şi entuziasmul unor oameni de cultură din această parte a ţării.

Timidelor începuturi ale actualei secţii de artă, datând din anul 1879, când în evidenţele muzeale s-a înregistrat prima pictură, li se adaugă, între anii 1888-1895, o importantă donaţie din colecţia lui Ormòs Zsigmond, personalitate marcantă a vieţii culturale timişorene, colecţionar, istoric de artă, unul dintre fondatorii muzeului. Donaţia sa, cuprinzând pictură italiană, flamandă, olandeză, germană, austriacă, maghiară şi lucrări de pictură românească, formează nucleul pinacotecii din Timişoara. Drept mărturie a muncii de pionierat depusă de Ormòs în domeniul muzeologiei stau catalogul colecţiei sale de artă, editat în anul 1874, reeditat şi completat în anul 1888, împreună cu alte zeci de titluri de studii de artă, arheologie şi istorie. Susţinuta activitate pe care a desfăşurat-o pentru stimularea vieţii culturale timişorene şi înfiinţarea Muzeului Banatului a constituit o contribuţie valoroasă la înfiinţarea Societăţii Muzeale, la editarea anuarului „Societăţii de istorie şi arheologie”, precum şi la obţinerea unui lăcaş pentru muzeu, casa Wellauer (str. Rodnei), în care, în anul 1889, au fost prezentate publicului timişorean primele expoziţii ale colecţiilor de ştiinţe naturale, arheologie şi arte plastice.

Patrimoniul de pictură existent la acea dată a fost completat în timp prin donaţii şi achiziţii realizate în condiţii materiale foarte grele consemnate periodic în paginile revistei muzeului dintre anii 1872-1918. Tot aici a publicat Ormòs un apel adresat populaţiei din Timişoara pentru a subvenţiona funcţionarea muzeului şi îmbogăţirea colecţiilor sale, prezentat încă de pe atunci drept o instituţie cu importante funcţii cultural-educative.

Între anii 1901-1921, Dr. Berkeszi István, în calitate de custode a muzeului, şi-a îndreptat atenţia spre plastica locală. Cunoaşterea îndeaproape a creaţiei pictorilor din Banat a determinat completarea, în consecinţă, a colecţiilor în temeiul unei riguroase selecţii a operelor achiziţionate pentru muzeu.

Odată cu numirea lui Ioahim Miloia la conducerea muzeului, în anul 1928, se intensifică activitatea de cercetare ştiinţifică. Lui îi datorează muzeul şi începuturile colecţiei de artă veche românească. Depistarea şi achiziţionarea unor icoane din Banat oferă azi posibilitatea prezentării începuturilor plasticii locale. Sunt demne de menţionat şi strădaniile lui Ioachim Miloia pentru obţinerea unei noi locaţii adecvate pentru muzeu, strădanii care s-au materializat abia după moartea sa, când, în 1943, sub conducerea pictorului Aurel Ciupe, muzeul s-a mutat într-o aripă a Palatului Culturii, actualul Teatru Naţional. Aurel Ciupe a continuat preocupările iniţiate de Ioachim Miloia pentru formarea unei colecţii de pictură românească modernă şi contemporană.

Mutarea muzeului în anul 1947 în Castelul Huniade oferă primul spaţiu propice unei valorificări optime a colecţiilor existente. Reorganizarea treptată a expoziţiilor până în anul 1951 a cerut un efort susţinut, pe care profesorul Marius Moga, ca director al muzeului, l-a depus de-a lungul anilor, ridicând prestigiul muzeului bănăţean.

În anii 1968-1972, Muzeul Banatului se extinde în clădirea Bastionului, unde mută secţia de etnografie şi în clădirea actualului Centru Cultural Francez de pe bulevardul C.D. Loga, care va găzdui, din păcate doar vremelnic, colecţiile secţiei de arte plastice. De asemenea, în anul 1971, a fost inaugurată rezervaţia de arhitectură populară de la Pădurea Verde.

În anul 1979, Secţia de Artă a Muzeului Banatului dispunea, conform unui raport al directorului din acea perioadă, de circa 7.000 piese.

În anul 1987, secţia de artă a Muzeului Banatului se mută într-o nouă locaţie, în aripa de vest a Palatului Baroc din Piaţa Unirii. Acest spaţiu, prea restrâns pentru expunerea colecţiilor de anvergură, a găzduit până astăzi expoziţii temporare.

În ultimii ani, după preluarea Muzeului Banatului de către Consiliul Judeţean Timiş, ca urmare a dezvoltării preocupărilor fiecărei secţii pentru diversificarea ofertei culturale, Muzeul Banatului a suferit restructurări importante.De la 1 ianuarie 2006, Secţia de artă a Muzeului Banatului s-a transformat în muzeu de sine stătător.

Palatul Vechii Prefecturi, denumit şi „Palatul Baroc”, reprezintă unul dintre cele mai valoroase monumente istorice ale Timişoarei.

Odată cu anul 1751, când în Banat începe separarea administraţiei camerale de cea militară,inginerii militari devin preocupaţi de găsirea unui spaţiu în interiorul Cetăţii pentru reşedinţa casei guvernatorului. În momentul avansării lucrărilor la Dom şi fixării formei Pieţei Principale (astăzi Piaţa Unirii) s-a ales şi poziţia locuinţei guvernatorului civil. Clădirea era cunoscută în anul 1752 ca şi Casa Camerală Veche, iar în 1754 se transformă, fiind amenajată ca reşedintă pentru preşedintele administraţiei civile, contele de Vilana Perlas. Noua denumire a monumentului este Palatul Preşedintelui. Motivele decorative trădează o filiaţie vieneză strânsă, în care se recunoaşte îndeosebi modelul „Palatului Kinsky” din Viena.

Palatul Preşedintelui apare drept una dintre cele mai reprezentative construcţii din Timişoara secolului al XVIII-lea şi confirmă preocuparea administraţiei vremii pentru înfrumuseţarea oraşului. De altfel, aspectul clădirii este menţionat elogios în lucrarea lui Francisc Griselini, Istoria Banatului Timişean, aparuta la Bucureşti in 1926.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, arhitectul Jacques Klein transformă Palatul Preşedintelui – devenit între timp Casa Comitatului – şi elimină elementele de decoraăie barocă, mai ales la nivelul faţadelor. Clădirea îşi păstrează, în mare, această formă şi în ziua de astăzi.

Caracteristicile construcţiei au favorizat alegerea sa pentru funcţiunea de muzeu de artă, spaăiile oferite de clădire putînd fi adaptate cu minime modificări cerinţelor de expunere ale muzeografiei contemporane. Astfel, pe de o parte amplasamentul într-un spaţiu central şi vast al nucleului istoric al orasului favorizează polarizarea interesului vizitatorilor, iar pe de altă parte, specificul arhitectural face posibilă diversitatea funcţionala impusă de programul muzeal şi accentuarea concordanţei între construcţie şi noua sa destinaţie.

Sursa: http://www.muzeuldeartatm.ro/Istoric-1.html  

About GEKO

TOTUL în viaţă are un sens... NIMIC din ea nu se petrece întâmplător...

Check Also

tm_ii_m_a_06246

Muzeul „Nicholaus Lenau” din comuna Lenauheim- Timisoara

Muzeul „Nicholaus Lenau” din comuna Lenauheim- Timisoara Consiliul Judetean Timis a alocat in acest an …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.