Romanian Turism Asta-i Romania ta!
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale- Tulcea
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale din Tulcea a luat fiinţă în anul 1993 prin reorganizarea tuturor obiectivelor muzeale din judetul Tulcea. Muzeul tulcean a luat naştere în anul 1950, prin organizarea Muzeul de Ştiinţe ale Naturii. Din anul 1965 a început să funcţioneze sub denumirea de Muzeul “Delta Dunării” cu 4 secţii: istorie şi arheologie, etnografie, ştiinte ale naturii, artă, fiind primul şi singurul muzeu tematic din România acceptat la acea vreme, cu denumirea de Muzeul Deltei Dunării. În timp, muzeul s-a extins prin organizarea altor unităţi muzeale. Cea mai importantă realizare este organizarea în 1975 a Secţiei de istorie şi arheologie din Parcul “Monumentul Independenţei”, în interiorul unui prim pavilion, ulterior extinsă prin construcţia celui de-al doilea edificiu. Alte realizări importante se referă la organizarea Muzeului de Arta (1972) şi a Muzeului de Etnografie şi Artă Populară (1989). Implicarea instituţiei muzeale tulcene în diversificarea unor forme de valorificare a întregului patrimoniu cultural a dus, în cele din urmă, la modificarea structurii organizatorice a vechiului Muzeu al Deltei Dunarii şi transformarea lui în Institut de Cercetări Eco-Muzeale. Legiferarea şi reorganizarea muzeului tulcean s-au făcut prin deciziile nr. 118, 119/19 martie 1993, Institutul urmând să-şi desfăşoare activitatea în domeniile: ecologie, etnologie, istoria artelor, istorie şi arheologie. În prezent, fiecare obiectiv muzeal al Institutului desfăşoară activitatea sa proprie prin care încearcă să îmbine riguros activitatea ştiintifică de cercetare, conservare, restaurare, valorificare şi îmbogăţire a patrimoniului cultural, cu acţiuni care să evidenţieze activităţi sinergetice cu alte domenii. Noua strategie a instituţiei are în vedere faptul că produsul său cultural trebuie dezvoltat într-un context de integrare care să implice educaţia, turismul, dezvoltarea regională, cooperarea transfrontalieră şi transnaţională, urmărind crearea unor efecte multiplicatoare prin acţiuni pluridisciplinare. Istorie şi arheologie (pre şi protoistorie, greco-elenistică, daco-romană, medievală), tezaure monetare cu piese romane, genoveze, tătăreşti; ştiinţele naturii; artă plastică şi decorativă; etnografie; bibliofilie, carte veche, bibliotecă (peste 87.000 volume).
