Breaking News
Home » Obiective turistice laice » Muzee » Muzee Bihor » Muzeul Militar- Oradea
GEKO's WorkGroup Inc.
muzeul-militar-na-ional-regele-ferdinand-i-filiala-oradea-1131

Muzeul Militar- Oradea

Muzeul Militar- Oradea

Muzeul are o istorie destul de lungă, de peste 100 de ani, dar data “naşterii” oficiale este 18 decembrie 1923, când el devine instituţie de sine stătătoare, prin decret regal. Sediul muzeului era într-o clădire din parcul Carol, unde muzeul a funcţionat până în 1938, când un incendiu a distrus clădirea. Abia refăcută, ea este din nou distrusă, la cutremurul din noiembrie 1940, astfel că muzeul este evacuat în mai multe depozite, locaţia din parcul Carol fiind destinată ca amplasament al viitoarei Catedrale a Eroilor Neamului, printr-o decizie a şefului statului de atunci, mareşalul Antonescu.

Abia în 1955 muzeul este refăcut, într-un sediu de lângă sala Dalles, unde se redeschide în 1957, bineînţeles cum altfel? decât de ziua victoriei, 9 mai. După o trecere printr-un alt sediu, din Dealul Spirii, demolat şi el de “tăvălugul” de la noul “centru civic”, muzeul îşi găseşte liniştea (pentru cât timp oare?) în actualul sediu, de pe strada Mircea Vulcănescu, fostă Ştefan Furtună.

Zbuciumată istorie, nu? la fel ca subiectul în sine al muzeului. De-a lungul acestei istorii zbuciumate, muzeul a pierdut numeroase exponate, fie cu ocazia evacuării lor la Odesa, în timpul primului război mondial, fie la incendiu, sau la cutremur, fie la desele mutări dintr-un sediu în altul, fie la schimbările de regim. Din fericire, specialiştii muzeului au reuşit să conserve şi să restaureze un număr mare de exponate, astfel că în prezent muzeul are aproape 1.300.000 de repere, organizate în 27 de colecţii (arme albe şi de foc, uniforme, ordine şi medalii, numismatică etc.) şi 22 de colecţii documentare (cărţi, manuscrise, fotografii etc.). Evident, un număr aşa de mare de exponate nu ar putea fi expuse toate în muzeu, acesta conţinând doar o mică parte dintre ele, restul fiind expuse doar cu prilejul diferitelor expoziţii temporare.

Încă de la intrare, se vede ordinea militară. Spaţiile sunt bine îngrijite şi totul arată ca o oază de curăţenie în acest Bucureşti plin de praf. Clădirile, vechi de peste 110 ani, de fapt fosta cazarmă a unui regiment, sunt bine întreţinute, astfel că impresia, încă de la început, este total pozitivă. Clădirea principală, care adăpăsteşte muzeul propriu-zis, numită şi Pavilionul A, este “păzită” de un rând de statui, busturile marilor români care au făcut istoria acestei naţii. Dispus pe trei niveluri, muzeul este aranjat într-o ordine cronologică ce porneşte de la războaiele daco-romane şi se sfârşeşte la Revoluţia din 1989, trecând prin toate momentele marcante ale istoriei militare a românilor. N-am să descriu în detaliu traseul prin muzeu, nici n-aş avea timp şi spaţiu pentru aceasta, dar nu pot să nu amintesc aici câteva repere, întipărite aleator în memoria vizuală: tocul cu care s-a semnat Unirea Principatelor, poarta cetăţii Vidin (găurită de un obuz), lucruri personale ale regelui Carol al doilea, printre care o uniformă, alături de o uniformă de cercetaşi şi obiecte aparţinând unor eroi căzuţi la Revoluţia (?) de la 1989, dintre care m-a impresionat cel mai mult un calendar din acelea de buzunar, tipărit de Editura Militară pentru anul 1989, pe care posesorul, soldat în termen încorporat în toamna acelui an marcase AMR-ul (pentru cine nu ştie, AMR este un acronim de la expresia “au mai rămas”… x zile până la “liberare”). Ultima zi marcată era 21 decembrie… ziua când a oţinut eliberarea cea de pe urmă.

O cruce din marmură albă şi numele celor peste 1000 de martiri căzuţi la revoluţie, gravate pe marmură neagră, asta e ultima imagine cu care am rămas din această parte a muzeului.

Am ieşit în spatele clădirii, în parcul de artilerie, unde se găsesc piese interesante: tunuri, rachete şi piese de blindate. De aici am intrat, pe rând, în pavilioanele B, F şi E, care adăpostesc colecţiile de uniforme şi armament, colecţia de atelaje şi trăsuri şi, respectiv secţia de aviaţie.

Şi aşa, pe nesimţite, timpul s-a scurs şi la ieşire am constatat că trecuseră mai bine de patru ore de când intrasem în muzeu, patru ore în care am făcut o călătorie în trecut, interesantă şi captivantă. O călătorie pe care vă invit să o faceţi şi voi, atunci când veţi avea ceva timp. Invitaţia este valabilă şi pentru cei care vor spune că nu-i interesează chestiile militare, pentru că îi asigur că vor găsi o mulţime de lucruri care cu siguranţă îi vor surprinde şi vor constata că merită să viziteze acest muzeu.

Vizită plăcută şi, până atunci, priviţi câteva fotografii din muzeu.

Programul de vizită este zilnic, cu excepţia zilei de luni, între 9 şi 17.

Sursa: http://amfostacolo.ro/romania-pareri,15/bucuresti,95,1174/muzeele-bucurestiului,5895/impresii-sejur-si-fotografii-vacanta__10137.htm

About GEKO

TOTUL în viaţă are un sens... NIMIC din ea nu se petrece întâmplător...

Check Also

muzeul-aurel-lazar

Muzeul Memorial Aurel Lazar- Oradea

Muzeul Memorial Aurel Lazar- Oradea Muzeul Memorial Aurel Lazăr a fost deschis la data de …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.