Romanian Turism Asta-i Romania ta!
Muzeul Național Henri Coandă- Bucuresti
O prima batalie a fost castigata in urma campaniei Jurnalului National, de sustinere a demersurilor initiate de Asociatia Henri Coanda, pentru recuperarea, restaurarea si revalorificarea patrimoniului mostenit de Romania de la marele savant roman: Guvernul Ponta a decis, azi, printr-o hotarare speciala, trecerea parterului Casei Coanda din proprietatea privata a statului in proprietatea publica a statului si din administrarea Regiei Autonome Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat (RAAPPS), in administrarea Ministerului Culturii si Patrimoniului National (MCPN), in scopul reinfiintarii Muzeului National Henri Coanda.
Multumiri
Se cuvin multumiri speciale pentru aceasta incununare a campaniei noastre, demarata cu editia din 20 mai (online) / 21 mai (print), fostului ministrul al Culturii, Mircea Diaconu, actualului ministru Puiu Hasotti, secretarului general al Guvernului, Ion Moraru, precum si subordonatilor acestora care si-au dat silinta pentru ca reinfiintarea Muzeului Coanda sa devina fapt, acum.
Daca domnul Diaconu s-a implicat deschis si a onorat invitatia Jurnalului National si a Asociatiei Henri Coanda de a prezida conferinta pe care am organizat-o in scopul determinarii celei mai rapide si eficiente cai de recuperare a patrimoniului Coanda, iar domnul Hasotti si-a respectat angajamentul de a continua proiectul propus de predecesorul sau, domnul Moraru a preferat sa actioneze, ferm, ‘din umbra’. Contributia domniei sale a fost, insa, decisiva.
Iata de ce.
Parterul Casei Coanda era, pana la adoptarea Hotararii de azi, in administrarea RAAPPS. Aceeasi institutie care a cedat, fara lupta, etajul Casei Coanda mandatarului Academiei Romane, care l-a vandut mai apoi, cu fals in acte, persoanei care a cumparat drepturile litigioase de la Academie.
La demersurile Asociatiei Henri Coanda, Ministerului Culturii si Primariei Bucuresti, care vizau transferul parterului Casei Coanda catre Ministerul Culturii sau PMB, RAAPPS a dat doua tipuri de raspunsuri: 1. imobilul este promis in vederea inchirierii; 2. statutul juridic al imobilului este nedefinitivat.
Cum adica statutul juridic al unui imobil aflat in proprietatea statului, cu acte in regula, este nedefinitivat, am intrebat noi?
O intalnire de taina
Cu aproximativ o luna in urma, domnul Moraru m-a invitat la Palatul Victoria (unde se afla si sediul Secretariatului General al Guvernului – SGG), pentru a lamuri problema. Fiind rugat, in prealabil, sa pastrez, temporar, discretia in privinta celor ce le voi afla, mi-a fost prezentata o nota informativa interna, din care reiese ca mandatarul Academiei a incercat sa obtina si parterul Casei Coanda, desi Academia nu avea niciun drept de proprietate asupra acestuia. Parterul a fost donat statului roman de sora din Franta a lui Henri Coanda. Etajul a fost donat Academiei Romane de sora din Romania. Ulterior donatiei parterului, Ministerul de Finante a transmis si parterul Casei Coanda in administrarea Academiei. Dar, proprietatea a ramas a statului.
Prin urmare, RAAPPS a fost obligat sa se opuna revendicarii exprimata de mandatarul Academiei. Acesta a dat in judecata RAAPPS si a pierdut. Sentinta a fost pronuntata inca din luna martie 2011. Cu toate acestea, dupa un an si doua luni de zile, RAAPPS nu se invrednicise sa investeasca sentinta cu titlu definitiv si executoriu, preferand sa pretinda ca ‘statutul juridic este nedefinitivat’, intrucat ‘nu se stia’ daca Academia (prin mandatar) formulase apel.
Ion Moraru a cerut RAAPPS sa faca, urgent, demersurile pentru obtinerea copiei legalizate a sentintei din luna martie 2011 a Tribunalului Bucuresti, investita cu mentiunea definitiva si irevocabila.
In acest fel, s-a eliminat obstacolul din calea trecerii imobilului in proprietatea publica a statului. Nuanta ‘publica’ este foarte importanta, intrucat bunurile din patrimoniul national aflate in proprietatea publica a statului sunt, conform legii, inalienabile si imprescriptibile si insesizabile. Adica, nu pot fi vandute. Bunurile din proprietatea privata a statului pot fi vandute, in anumite conditii.
Asadar, incepand de azi, parterul Casei Coanda este definitiv securizat, din punct de vedere al proprietatii.
Hotararea de Guvern adoptata azi a fost pe ordinea de zi si cu prilejul unei sedinte de acum trei saptamani a Guvernului Ponta. Atunci, Ministerul de Finante s-a opus adoptarii, intrucat RAAPPS nu rezolvase chestiunea investirii deciziei TMB cu titlu executoriu. Amanari ulterioare au survenit pentru ca, pe de o parte, Mircea Diaconu a fost fortat sa isi dea demisia, iar pe de lata parte, au intervenit unele neclaritati cadastrale. Totul s-a rezolvat, din fericire, inca de acum o saptamana, dar normativul nu a putut intra pe ordinea de zi miercurea trecuta.
In ziua in care Hotararea a intrat in dezbaterea Guvernului, pentru prima oara, la imobilul Coanda s-a inregistrat activitate, dupa luni de zile de liniste mormantala.
In imagine este reprezentata o fotografie realizata atunci, cu o dubita este parcata in fata intrarii. Usa de la intrarea in imobil este deschisa si in dubita se incarca diverse materiale. Probabil, cei de la RAAPPS s-au asigurat ca nu lasa in urma decat peretii…
Mai raman, insa, multe si importante probleme de solutionat.
In primul rand, problema etajului Casei Coanda, despre care am relatat ca a fost vandut cu fals in acte. Respectiv, mandatarul Academiei a pretins ca imobilul nu are sarcini si nu este obiect de patrimoniu. In acest fel, a fost eludat dreptul de preemtiune (intaietate la cumparare) al statului roman (prin Ministerul Culturii).
Mircea Diaconu a anuntat, deja, ca Ministerul pe care il conduce a demarat formalitatile in Justitie pentru anularea contractului de vanzare-cumparare al etajului Casei Coanda.
La randul sau, Jurnalul National a cerut Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 sa se autosesizeze in legatura cu infractiunile ce au fost comise la redactarea si autentificarea contractului de vanzare-cumparare a Casei Coanda si semnalate prin articolele publicate de ziarul nostru, in editiile online si print. Solicitarea noastra este, in prezent, in analiza procurorilor.
Pe de alta parte, Muzeul National Henri Coanda va trebui amenajat si populat cu patrimoniul stiintific si cultural lasat de familia Coanda statului roman.
La reuniunea organizata de Asociatia Henri Coanda, Biblioteca Nationala a Romaniei si Jurnalul National, s-a obtinut acceptul conducerilor Muzeului Tehnic ‘Dimitrie Leonida’ si Academiei Romane pentru ca patromoniul Coanda depozitat, actualmente, la Muzeul ‘Dimitrie Leonida’ sa fie transferat si expus in Muzeul National Henri Coanda.
Pe de alta parte, exista inca reticente, exprimate de reprezentantii Statului Major al Fortelor Aeriene, fata de transferul patromoniului Coanda depozitat la Muzeul Aviatiei sa fie si el transferat si expus la Muzeul National Henri Coanda. Ministrul Culturii si-a exprimat, insa, determinarea de a se lupta cu acest ‘instinct de closca’, fiind prevalent interesul national.
fel� :e � �^� prin clădire…). Reabilitarea strucuturii de rezistenţă a început în iarna aceluiaşi an, lucrările fiind executate, până în septembrie 2005, în proporţie de aproximativ 50%. Finalizarea lucrării de reconstrucţie era aşteptată pentru mijlocul anului 2007, termen care nu a putut fi respectat.
Desigur, încă de a doua zi a început procesul de reproiectare a expoziţiei permenente, complet diferită ca plan şi concepte. Despre planuri însă nu vom vorbi, fiindcă deocamdată nu sunt istorie. Menţionăm totuşi că, în ciuda dificultăţilor pe care reabilitarea le-a generat, am reuşit să ţinem deschise trei dintre secţiile expoziţiei permanente (Tezaurul Istoric, Lapidarium-ul şi Columna lui Traian, prezentate pe larg de secţiunea “Colecţii” a sitului), iar holul central al muzeului, complet refăcut, este gazda mai multor expoziţii temporare. Aşa încât – vă aşteptăm!
Muzeul Naţional de Istorie ocupă 8.000 mp şi reuneşte în cca. 60 de săli exponate deosebit de valoroase. Parcurgându-le, putem face cunoştinţă cu mărturii despre prezenţa omului pe teritoriul României încă din paleolitic (600.000 ani – 6.000 ani î.Ch.), cultura materială şi spirituală a geto-dacilor, războaiele daco-romane şi transformarea Daciei în provincie a Imperiului roman, apariţia şi definitivarea structurilor de putere ale statului în societatea medievală, domniile fanariote, revoluţia burghezo-democratică de la 1848, câştigarea independenţei, declanşarea celor două războaie mondiale şi intrarea României sub influenţă rusească.
Datorită faptului că muzeul nostru se află în reparaţii capitale, cea mai mare parte a expoziţiilor noastre sunt temporar închise sau în reorganizare. Pe măsură ce lucrările de consolidare a clădirii vor avansa, expoziţia istorică permanentă va fi redeschisă, segment de segment, iar site-ul nostru o va putea prezenta într-o nouă formă grafică.
Până atunci, sunt vizitabile expoziţiile permanente Tezaur şi Columna lui Traian (subsol); Lapidarium (parter), cât şi expoziţiile temporare din holul central al clădirii. Regretăm acest inconvenient şi sperăm ca această situaţie să dureze cât mai puţin.
Istorie medievală
Încă din perioada anterioară secolului al VIII-lea şi până la începutul secolului al XI-lea s-a continuat fenomenul de ruralizare a societăţii pe întreg teritoriul de astăzi al României, unde se discern ocupaţiile şi habitudinile culturale ale diverselor grupuri umane din acest spaţiu.
Comunităţile săteşti s-au concentrat pe diverse zone, în formaţiuni puternice – uniunile de obşti – care au cunoscut o tendinţă ascendentă spre forme social-politice superioare, culminând cu statul medieval.
În această perioadă se înmulţesc fortificaţiile cu şanţ şi val de pământ, ca o consecinţă a stratificării sociale, dar şi a nevoii de apărare în faţa atacurilor ultimelor populaţii migratoare – bulgarii, triburile ungare, pecenegii, uzii şi cumanii.
În acelaşi timp, în secolele VIII-XII, teritoriul cuprins între Dunăre şi Marea Neagră a continuat să se afle sub autoritatea Imperiului Bizantin. În urma reformelor administrative şi militare, acest teritoriu a fost organizat sub numele de Thema Paradunavon. Relevant din punct de vedere al arhitecturii militare era sistemul de fortificaţii de la Noviodunum (Isaccea), Dinogeţia (Garvăn), Troesmis (Igliţa), Carsium (Hârşova), Axiopolis (Cernavodă), Capidava, Păcuiul lui Soare şi altele. Terminologia creştină de origine latină şi descoperirile arheologice fac dovada vie a vechimii adoptării creştinismului de către populaţia romanizată.
Începând din secolul al XI existenţa formaţiunilor politice din spaţiul carpato-danubian a fost menţionată şi de izvoarele scrise, iar din secolul al XIII-lea acestea prezintă existenţa a trei state feudale: Transilvania, Moldova şi Ţara Românească, organizate sub forma voievodatelor şi apoi principatelor, care au evoluat similar şi paralel până la sfârşitul secolului al XVII-lea. Totuşi, principatul Transilvaniei a fost influenţat de Regatul Ungar în timp ce Moldova şi Ţara Românească au preluat mentalităţi, legislaţie şi instituţii bizantine, mai ales la organizarea şi exercitarea puterii de stat. În timp ce în Transilvania, în general, autoritatea politică era reprezentată de dieta nobiliară şi scaunele secuieşti şi săseşti, în statele extracarpatice autoritatea supremă şi absolută era exercitată de domn, susţinut în treburile interne de Sfatul Domnesc, compus din marea boierime. Legăturile dintre Ţările Române s-au manifestat pe mai multe planuri – sistemul social similar, relaţii comerciale, culturale şi matrimoniale şi prin domnii alternative în Ţara Românească şi Moldova.
Încă de la începutul procesului de organizare statală, adică din secolul al XIV-lea, a avut loc reorganizarea ecleziastică, prin organizarea clerului ortodox şi a vieţii monahale, prin apariţia mitropoliilor şi episcopiilor. Statul sprijinea biserica prin construcţia lăcaşelor de cult, iar aceasta potenţa autoritatea statului. Cele mai reprezentative centre monastice au devenit focare de cultură şi instituţii de învăţământ.
Evoluţia vieţii urbane în spaţiul românesc prezintă numeroase similitudini, dar şi unele deosebiri semnificative faţă de tendinţele prezente la nivel european. Revitalizarea urbană a început în spaţiul românesc ceva mai târziu, fiind semnificativă abia în secolele XIII – XIV. Din ansamblul oraşelor medievale insistăm mai ales pe rolul şi importanţa economică şi comercială a Sibiului şi Braşovului, în relaţie cu cele trei ţări româneşti. Sunt subliniate aspectele specifice vieţii orăşeneşti: sediu administrativ, centru de cultură, piaţa de desfacere a mărfurilor, habitatul urban cu locuinţe, ateliere şi inventar specific acestora, toate aceste elemente conturând o imagine despre moda vremii.
Din punct de vedere politic, încă de la sfârşitul secolului al XV-lea, ţările române intrau treptat în sfera de influenţă a Imperiului otoman şi sub autoritatea acestuia. Faţă de această situaţie, tendinţa permanentă a statelor medievale româneşti a fost de emancipare de sub suzeranitatea otomană şi înscrierea în rândul statelor creştine. Pentru atingerea acestor deziderate, domnii români s-au orientat spre încheierea unor tratate de alianţă cu statele creştine vecine, şi au participat la campaniile militare europene antiotomane. În cadrul principalelor evenimente politice pe care le-au parcurs cele trei state medievale române sunt subliniate cele mai importante confruntări armate care au antrenat şi participarea statelor române.
Sursa: http://www.mnir.ro/
