Muzeul de Științe Naturale din Aiud, înființat în 1796- Alba
Începând cu data de 17.09.2013, Muzeul de Stiintele Naturii Aiud suspenda activitatea expozitiei de baza, datorita lucrarilor de reabilitare a cladirii si a salilor în care functioneaza muzeul.
Muzeul de Stiintele Naturii din Aiud, este cea mai veche institutie de acest gen din tara. Formarea acestui muzeu este strâns legata de avântul culturii si stiintei din epoca iluminista, epoca în care ideologia antifeudala se îmbina cu orientarea gândirii stiintifice spre studiul naturii. Spre sfârsitul secolului al XVIII – lea, la colegiul Bethlen, înfiintat în anul 1622 la Alba Iulia si mutat la Aiud în anul 1662, încep sa fie adunate diverse obiecte mineralogice, botanice si zoologice.
Primele documente scrise care atesta existenta pieselor muzeale si a colectiilor la Aiud, dateaza din anul 1720, iar data oficiala a înfiintarii muzeului 1796, date despre care aflam din manuscrisul intitulat ” Catalogus Raritatum et Benefactorum “, document care s-a pastrat din secolul al XVIII – lea la biblioteca documentara Bethlen, în care sunt descrise colectiile muzeului aiudean, pe frontispiciul caruia se putea citi urmatoarea inscriptie: RARITATUM ET RERUM NATURALIUM MUSEUM.
Cel care a îmbogatit colectiile existente si a pus bazele organizarii stiintifice ale muzeului de la sfârsitul secolului al XVIII – lea a fost renumitul naturalist al timpului Franciscus Benko, elev al lui J.F. Cmelin, naturalist celebru si colaborator al lui Linne.
An de an muzeul , care a functionat pe lânga colegiul Bethlen s-a îmbogatit cu colectii variate de mineralogie, paleontologie, botanica, numismatica, etnografie, sculpturi antice, raritati, în total 12 000 exemolare. Desi atinsese proportiile unui muzeu stiintific, muzeul de Stiintele naturii din Aiud a ramas în acea vreme un simplu muzeu scolar. În decurs de mai bine de doua secole si jumatate se existenta a acestei institutii stiintifice, au depus o munca perseverenta multi profesori si elevi. Amintim contributia adusa de profesorul Herepei Karoly, în domeniul mineralogiei si paleontologiei, prof. Elekes Karoly care a ajutat la organizarea herbarului si inventarierea pieselor de muzeu existente în acea vreme. Dupa 1848, când muzeul a suferit mari pierderi, prof. Zeyk M. a depus o munca sustinuta pentru reorganizarea colrctiilor, îndeosebi în domeniul ornitologiei ( pasarilor ), iar prof. Szilady Z. a donat o buna parte a colectiei de entomologie.
Anul 1951 a constituit o cotitura în dezvoltarea muzeului, deoarece de la aceasta data s-au reorganizat colectiile muzeale. Vechile expozitii nefundamentate pe principii stiintifice, urmarind doar un scop impresionist pentru vizitatori, au fost transformate în expozitii cu scop educativ încercând propagarea concluziilor stiintei prin intermediul expozitiilor si textelor explicative. Începând cu aceasta data, muzeul a devenit institutie de sine statatoare, o institutie stiintifica care îndeplineste trei functii distincte si anume: functia de cercetare, de conservare – pastrare a patrimoniului si cea educationala.
Valoarea deosebita a patrimoniului muzeal consta in existenta unui numar considerabil de ” raritati ” care provin din cele mai îndepartate zone geografice de pe glob: Africa, America, Australia, Noua Zeelanda, Brazilia, Noua Guinee, Venezuelaetc. Cele peste 35 000 de exponate au fost expuse în 4 sali, fiecare având un specific al sau. Ordinea expunerii, oglindeste miscarea materiei de la materia anorganica la cea organica si produsul sau cel mai înalt, omul. Între exponatele de valoare se afla esantioanele de meteorit cazut în Podisul transilvaniei la Moci în 1882, fosila palmierului Sabal Major si fosile de mamut. În prezent Muzeul de Stiintele Naturii gazduieste 28 605 exponate din care 831 de geologie, 181 de mineralogie, 1660 de paleontologie, 5520 de botanica si 18 793 de zoologie.
Mai interesanta si importanta pentru instruirea vizitatorilor este vitrina în care e reprezentat fenomenul de mimetism din lumea animala. Vitrina cuprinde celebrul fluture Callima inachis din sudul Asiei cu aspect de frunza. Se afla aici si endemismul neo – zeelandez Apterix oweni ( pasarea Kiwi ), unica specie aptera din neamul pasarilor la care i s-au atrofiat aripile datorita adaptarii la viata terricola ( solul padurilor de unde îsi procura hrana ) iar asa zisul penaj are structura asemanatoare firului de par al mamiferelor. Nu mai putin curios este si papagalul Stringops habroptilus, de asemenea originar din Noua Zeelanda cu aspect de bufnita; Rahamphastos togo ( din Venezuela ), sau cea mai mica pasare din lume Petasophora anais ( colibri ).
Putem spune ca muzeul aiudean de Stiintele Naturii este dotat cu un bogat material documentar, ce-i permite sa îndeplineasca atât o misiune educativa a oamenilor, cât si o functie stiintifica. Entomologul poate gasi aici material de studiu pentru fauna Transilvaniei care-i poate absorbi zile si saptamâni întregi de activitate. studentul în domeniul stiintelor naturii are ocazia sa vada aici animale ale caror nume îi este cunoscut doar din prelegeri universitare, iar înfatisarea din albume si carti. Cercetatorul în istoria biologiei poate gasi pe lânga un bogat material faptic, în biblioteca documentara, vecina cu muzeul si legata de aceasta în cursul dezvoltarii sale, carti rare.