Parcul Natural Munţii Maramureş

Parcul Natural Munții Maramureș- Maramures

Asezare

Parcul Natural Muntii Maramuresului este situat in nordul judetului Maramures, in zona localitatilor Borsa, Moisei, Viseu de Sus, Viseu de Jos, Leordina, Ruscova, Repedea, Poienile de sub Munte, Petrova si Bistra, incluzand masivul Muntilor Maramuresului pana la frontiera romano-ucraineana.
Parcul include si terenul intravilan al localitatilor de pe raza lui.
Muntii Maramuresului sunt situati la granita de nord a tarii, intre paralele de 47°35’5′” si 47°58’20” latitudine nordica si intre meridianele de 24°8’12” si 25°2’38” longitudine vestica. Se intind spre nord de valea Viseului si a Bistritei Aurii pe o lungime de peste 100 km, insumand o suprafata de circa 1500 de kilometri patrati. Fac parte din Provincia Carpatica, Subprovincia Carpatii de Sud-Est, Regiunea Carpatii Orientali, Subregiunea Muntii Cristalino-Sedimentan, Districtul Muntii Maramuresului.

Limite

Limitele au fost stabilite si aprobate prin H.G. 2151/2004. Parcul Natural Muntii Maramuresului include terenuri silvice, pastorale si cu alte utilizari situate in judetul Maramures, respectiv in Ocoalele Silvice Borsa, Viseu, Ruscova si Poienile de Sub Munte. Ca urmare, referirile de mai jos au in vedere borne silvice, unitati de productie si parcele din aceste ocoale silvice, precum si alte elemente din structura geografica si infrastructura zonei.
Limita nordica este data de Culmea Jupaniei, trece prin varfurile Ciungii Balasanii (1800 m), Jupania (1850 m), urmarind limita Ocolului Silvic Viseu pana la frontiera de stat cu Ucraina. in continuare, limita nordica este data de frontiera de stat, care trece prin varfurile Ignateasca, Comanu, Budescu Mare, Stogu, Holovaciu, Pop Ivan, Poloninca, Muncelu si coboara pe paraul Narita in localitatea Valea Viseului. De aici limita parcului natural este raul Tisa pana la borna silvica 284.
Limita estica urca pe paraul Sesuri pana in Pasul Magura, coboara pe valea Banarii pana in Salhoi (canton silvic), incluzand rezervatia Stancariile Salhoi si micro-rezervatia botanica de Cochlearia pyrenaeica var. borzaeana, urca in varful Salhoi (borna silvica 107), trece prin bornele silvice 102, 149 si coboara la borna silvica 196 din Izvorul Ursului, urca pe drumul forestier pana la borna silvica 237. De aici urca pe muchie in Culmea Sarata la borna silvica 236.
Limita sudica este data de Valea Viseului, incluzand perimetrele localitatilor Valea Viseului, Bistra, Petrova, Leordina, Viseu de Jos, Viseu de Sus, Moisei si Borsa pana in Pasul Prislop (1416 m), de aici pe D.N. 18 pana la Sesuri, borna silvica 162 (Unitatea de Productie VII Izvoarele Bistritei).
Limita vestica porneste din borna silvics 284 (Unitatea de Productie I Bistra) aflata pe malul stang al vaii Tisa, la circa 2,3 km de centrul localitatii Lunca la Tisa coboara spre sud, trece prin varful Tocarnea, include Defileul Viseului dintre localitatile Bistra si Valea Viseului.

Din punct de vedere al zonarii interne, conform OUG 57/2007, suprafata Parcului Natural Muntii Maramuresului cuprinde trei zone:

• zona de protectie integrala
• zona de management durabil
• zona de dezvoltare durabila a activitatilor umane

In interiorul parcului exista, de asemenea, patru arii naturale protejate declarate prin Legea nr. 5/2000, acestea fiind:

• Stancariile Salhoi-Zambroslavile – 5 ha – categoria IV IUCV;
• Cornu Nedeii – Ciungii Balasanii – 800 ha – categoria IV IUCV;
• Varful Farcau – Lacul Vinderel – Varful Mihailecu – 100 ha – categoria IV IUCV;
• Poiana cu narcise Tomnatec – Sehleanu – 100 ha – categoria IV IUCV.

Aceste arii protejate sunt asimilate zonei de protectie integrala. Suprafetele date de lege sunt aproximative insa vor fi cartate cu exactitate in procesul de elaborare a hartilor parcului.

Zonarea interna a Parcului Natural Muntii Maramuresului este realizata tinand cont de nevoia de conservare a biodiversitatii si peisajului dar si de dezvoltare economica a zonei prin activitati cu impact redus asupra mediului.

Zona de protectie integrala – 18.769 ha

La delimitarea zonelor de protectie integrala s-a avut in vedere necesitatea conservarii unor esantioane reprezentative ale ecosistemelor din aceasta regiune biogeografica, reprezentativitate data in principal de criteriul valorii diversitatii biologice a ecosistemelor.

Zona de management durabil – 79.585 ha

Face trecerea intre zonele de protectie integrala si zonele de dezvoltare durabila a activitatilor umane.

Zona de dezvoltare durabila a activitatilor umane – 35.000 ha

Cuprinde intravilanul localitatilor din parc, suprafetele ocupate de caile de comunicatii permanente (drumuri nationale, drumuri judetene, drumuri comunale, drumuri auto forestiere, cai ferate, cai ferate forestiere cu terasamentele aferente), pasunile montane din afara zonei de protectie integrala, precum si suprafetele din extravilanul localitatilor care au suferit modificari antropice prin desfasurarea de activitati traditionale sau prin exploatarea resurselor naturale neregenerabile, indiferent daca sunt sau nu incluse in circuitul agricol sau silvic.

Muntii Maramuresului ocupa intreg spatiul de pe dreapta Viseului, pana la granita tarii, din defileul Tisei (din aval de localitatea Valea Viseului) si pana la vaile Carlibaba si Bistrita Aurie.
Sunt alcatuiti dintr-o singura culme principala inalta, orientata NV – SE , care urmareste destul de fidel cumpana de ape dintre bazinul Tisei superioare si cel al Ceremusurilor, inscrisa pe aliniamentul Pop Ivan (1937 m), Vf. Micu Mic (1718 m), Stogu (1651 m), Copilasu (1611 m), Ludescu (1580 m), Budescu (1679m), Suligu (1683 m), Lastun (1642 m), Comanu (1723 m). Un afluent de ordinul II al Tisei, Vaserul, care se varsa in Viseu in localitatea Viseu de Sus, a strapuns culmea principala morfologica, trecand dincolo de ea. Exista si a doua strapungere a Cumpenei (bazinul superior al Ruscovei), aceasta fiind efectul eroziunii diferentiale si regresive, care pornea de la nivelul de baza local mai coborat din Depresiunea Ruscovei. De aici rezulta intinderea depresiunii sculpturale peste zona cristalina spre est (Vf. Mihailecu, 1963 m).
Sunt constituiti din sisturi cristaline strapunse de eruptiv (bazalte mezozoice din zona Mihailecu-Farcau sau andezite neogene din Toroioaga) si roci sedimentare (conglomerate, gresii, sisturi argiloase, sisturi bituminoase, marne, argile) si doua mari golfuri de paleogen, unul al Ruscovei, ce merge pana la Poienile de sub Munte si altul al Borsei. Pe aceasta constitutie petrografica, culmea principala morfologica, ridicata la o altitudine de peste 1900 m, este fragmentata in mai multe masive (Pop Ivan, Farcau-Mihailecu, Pietrosul Maramuresului, Toroiaga). Formele muntilor sunt foarte domoale si masive, ele se prelungesc mult spre vest prin culmi mai scunde ce coboara la 900-1200 m.
Culmea principala se prezinta ca un podis cu o suprafata de nivelare situata la 1800-1600 m. Cea mai frumoasa zona, ca infatisare, o intalnim in Muntii Prelucile Cerbului, Cornu Nedeii, din apropierea pasului Prislop si in zona Pietrosul Maramuresului. Ea are o inclinare generala spre Muntele Stogu (Vf. Sarcu, 1971 m). Cea mai bine reprezentata este o suprafata de paduri si poieni care cuprinde spinari largi si ramificate intre 800-1200 m (Vf. Mihailecu, 1963 m). A treia suprafata se gaseste la 400-450 m.

Relieful dezvoltat pe roci cristaline are ca nota dominanta rezultata din aspectul de cupola al masivelor, forma prelunga si relativ domola a culmilor. Cele mai reprezentative vai care traverseaza acesti munti sunt adancite in formatiuni cristaline (Vaser, Ruscova), cu versanti abrupti, formand defilee.

Relieful structural este prezent in partea nordica (Barsanescu, Copilasu, Budescu), unde intalnim relief selectiv si inversiuni de relief pe conglomerate si clipe calcaroase. Aceste formatiuni apartin triasicului, jurasicului si cretacicului, iar fiind mai dure s-au mentinut in relief. intalnim creste formate in relief monoclinal, frecvent in stratele de Borsa (alternante de gresii cu marno-argile, menilite bituminoase). De remarcat adaptarea retelei hidrografice la structura geologica, a fundamentului cristalin (defilee).

Relieful dezvoltat pe calcare. Morfologia de suprafata (lapiezuri, doline, polii) nu este caracteristica Muntilor Maramuresului. Mentionam totusi abrupturile calcaroase din Mihailecu si Petriceana si relieful selectiv pe calcare in baziniil vaii Repedea, la vest de Farcau.

Relieful vulcanic. Eruptivul de varsta mezozoica din Farcau, Rugasu si Mihailecu este reprezentat prin bazalte. Ca urmare a rezistentei mari la coroziune, Farcaul atinge cea mai mare inaltime din acesti munti. in Mihailecu, orizonturile de bazalte alterneaza cu cele de calcar.
Vulcanismul neogen din grupul Toroiaga – reprezinta corpuri subvulcanice scoase la zi de eroziune cu pante foarte repezi si versanti puternic taiati de eroziune, contrastand cu formele domoale sculptate in sedimentar. Cuprinde de asemenea numeroase corpuri mai mici, dyk-uri si sill-uri localizate in sisturi cristaline si in formatiuni sedimentare.

Relieful periglaciar s-a format in pleistocen, cand teritoriul Romaniei se gasea intr-un climat rece si cand solul se afla pe mari suprafete intr-un regim de inghet permanent (permafrost), in care actioneaza puternic si frecvent procesele de inghet si dezghet. Astfel, procesele crionivale au dus la formarea niselor de nivatie, la degajarea unui bogat material detritic (gelifracte), pe versantii abrupti, neacoperiti de zapada. Pe pantele aflate sub nivelul zapezilor permanente, materialul detritic alcatuia cuverturi intinse de grohotisuri care, ulterior, odata cu incalzirea climei, au fost fixate de padure.
Alte forme de relief periglaciar sunt determinate si de gradul de inclinare a reliefului, asa s-au format: raurile de pietre, blocurile glisante, solifluxiunea, movile inierbate etc. Asocierea acestor procese periglaciare in regiunile inalte permite considerarea unui etaj bine definit – etajul crioplanatiei sau al dezagregarilor periglaciare.
La altitudini mai mici de 1000-1200 m, versantii au fost prelucrati mai ales de procese de solifluxiune.
La inaltimi mai mari de 1850 m, procesele crionivale constituie principalul agent actual al reliefului din zona inalta (Atlasul R.S.R, 1974-1978).

Reteaua hidrografica s-a extins si s-a adancit, datorita activitatii intense a eroziunii asupra rocilor sedimentare mai moi, si au format in cristalin defilee (Vaser, Ruscova, Frumuseaua, Bistrita, Tibau).
Puternica fragmentare a masivului individualizeaza intre principalii afluenti ai Viseului (Ruscova, Vaser, Tasla si Viseut) sapte grupe muntoase: Culmea Pop Ivan, Masivul Farcau, Culmea Pietrosu Maramuresului (Bardaului), Culmea Toroioaga-Jupania, Masivul Cearcanul-Prislop, Muntii Zambroslavele si Obcina Tapului.
Depresiunea Borsa se alungeste de la Gura Fantanii (cabana), pana la localitatea Moisei. Are doua ingustari care separa bazinetul Gura Fantanii si bazinetul de la gura vaii Repedea si apoi o prelungire pe valea Tasla (Baile Borsa).
Depresiunea Ruscova, la confluenta Ruscova-Viseu si contactul eocen-oligocen-miocen, are versantul vestic abrupt, iar cel estic cu terase. Este incadrata intre latura vestica a Muntilor Maramuresului si culmea joasa, de flis, a Viseului, taiata in numeroase curmaturi peste care se poate trece usor in Depresiunea propriu-zisa a Maramuresului.

Pesteri si avene

Morfologia carstica de adancime este prezenta prin 32 de pesteri (de dimensiuni relativ mici) si doua avene, toate cartate. Pesterile se afla: in bazinul vai Repedea-Smereceni si Petriceaua-6, bazinul vaii Socolau – Piatra Socolau-3, bazinul Bistrei-4, bazinul vaii Tasla – Cearcanu – 9, bazinul vaii Bistrita Aurie-5. Pesteri izolate mai sunt explorate in varful Mihailecu, Cvasnita, Poienile de sub Munte, Piatra Baitei (Baia Borsa), obarsia vaii Rica, Muncelasu, Izvorul Dracului si Kostila (Vaser), Cearcanul-Dealul Negru. Avenele se afla in Muntele Petriceaua si sectioneaza calcarele triasice pana la substratul impermeabil si respectiv in bazinul vaii Bistra. (Dumitru Istvan, manuscris, 1999).

Sursa: http://www.muntiimaramuresului.ro/index.php?cmd=geomorfologie