Parcul Natural Vânători-Neamț- Neamt

Parcul Natural Vânători-Neamț- Neamt

Parcul Natural Vânători Neamţ se află situat în nordul judeţului Neamţ, la graniţa cu Suceava, cu precădere în raza comunelor Agapia, Bălţăteşti, Brusturi,Crăcăoani, Vânători Neamţ, Raucesti, Pipirig si a oraşului Tg. Neamţ.

Din punct de vedere geografic, parcul se întinde pe versantul estic al Munţilor Stânişoarei, subdiviziunea Munţii Neamţului (în partea estică a Carpaţilor Orientali), şi peste Subcarpaţii Neamţului (aflaţi în cadrul Subcarpaţilor Orientali), acoperind o parte a bazinului Ozanei şi Cracăului, între 47°03’10’’ şi 47°18’20’’ latitudine nordică şi 26°4’20’’ şi 26°22’32’’ longitudine estică. Suprafaţa parcului este de 30.818 ha, din care 26.190 ha pădure.

Flora

Aspectul floristic al zonei Parcului reliefează caracteristicile tipice ale zonei de dealuri şi munţi joşi din zona subcarpatică cu o largă diversitate şi cu păstrarea caracterului natural, nealterat.

Materialele bibliografice referitoare la aria Parcului reliefează existenţa unui număr relativ mare de cercetări efectuate, dar localizate pe anumite zone de interes cum ar fi : Bazinul Nemţişorului, Bazinul Pârâului Secu, zonele adiacente mănăstirilor, Pădurea de Argint, Codrii de Aramă, Rezervaţia de Stejari Dumbrava.

Astfel, un conspect al plantelor cormofite din Bazinul Nemţişorului efectuat în anul 1974, pe baza a 47 de titluri din perioada 1879-1971 listează un număr de 852 specii existente.

Un studiu al ariilor protejate din judeţul Neamţ (1999) adresează alte zone şi ne dau informaţii despre numărul de specii de plante existente.
În cele două rezervaţii din Agapia au fost identificate un număr total de 350 specii de plante vasculare după cum urmează :
Codrii de Aramă – cca. 200 specii.
Pădurea de Argint – cca. 150 specii .

În ceea ce priveşte Rezervaţia de stejari Dumbrava inventarul listează un număr cca. 210 specii.

Inventarul plantelor cormofite efectuat în bazinul pârâului Secu listează un număr de 872 de specii, 40 subspecii, 5 hibrizi şi 9 specii cultivate aparţinând la 388 genuri şi 90 familii din care 5 specii endemisme dacice şi carpatice.

Spre vest de comuna Vânători, pe vale Ozanei, se află o frumoasă dumbravă de stejari numită Braniştea. În prezent, arboretele din “Dumbravă” sunt constituite ca rezervaţie ştiinţifice a Academiei, având în vedere că sunt singurele arborete de stejar situate la o altitudine aşa de mare (450 m) şi în imediata vecinătate a zonei de munte.

Cercetări efectuate asupra macromicetelor în perioada 1960-1967 semnalau la acea vreme existenţa unui număr de 11 specii şi două varietăţi noi pentru flora României şi un număr de 20 specii şi o varietate noi, pentru flora Moldovei.

O serie de cercetări floristice efectuate în perioada 1965-1971 în Depresiunea Neamţului au identificat un număr de 62 taxoni de plante cormofite rare sau nesemnalate în flora Moldovei la acea vreme.
Studiile şi cercetările întreprinse în zonă au scos în evidenţă următoarele date referitoare la speciile de floră din raza parcului:

• 580 specii de ciuperci;
• 57 specii licheni;
• 147 specii de muşchi;
• 1047 plante vasculare (ceea ce reprezintă cca. 53% din flora judeţului Neamţ şi 25% din flora României). Dintre acestea, 82 specii sunt arbori şi arbuşti.

Din punct de vedere al fondului forestier compoziţia pe specii se prezintă astfel: 40% din suprafaţă este acoperită cu fag (Fagus sylvatica) urmat, în ordine de brad (Abies alba) – 30%, molid (Picea abies) – 15% şi gorun (Quercus petraea) – 2%.

Habitate, peisaje caracteristice si ecosisteme

Habitate forestiere

Relieful complex a influenţat compoziţia vegetaţiei forestiere, în sensul că în zona montană se întâlnesc arborete de brad şi fag şi amestecurile dintre ele. În zona de deal, gorunetele predomină pe expoziţiile însorite, iar făgetele de deal pe cele umbrite.Pe luncile şi terasele din zona depresionară, este semnalată prezenţa stejăretelor şi a gorunetelor.

Principalele formaţii forestiere întâlnite sunt reprezentate de brădeto-făgete, făgete pure, amestecuri molid-brad-fag, brădete pure
O situaţie deosebită este semnalată în Bazinul Nemţişorului. În părţile mai înalte ale unităţii se întâlnesc arborete pure sau aproape pure de fag. La altitudini mai joase, în relieful cu caracter depresionar, se găsesc arborete de brad şi brădeto-făgete.

80% din arboretele existente sunt clasificate din punct de vedere forestier în categoria arboretelor natural fundamentale cu o structură apropiată de cea naturală, nealterată.
Aproximativ 50% din fondul forestier este constituit din arborete pluriene amestecate.

Merita remarcată necesitatea abordării din punct de vedere al conservării biodiversităţii a unui tratament aparte asupra arborilor seculari şi a materiei organice moarte.

Habitatele existente la marginea masivelor forestiere se remarcă printr-o concentrare ridicată de specii, cu un subarboret şi un strat arbustiv bine reprezentat, unde se creează condiţiile optime de habitat pentru fauna de nevertebrate şi păsări.

Habitatele praticole

Pajiştile ocupă o suprafaţă de 2% din suprafaţa parcului. În general acestea se constituie în proprietăţi ale cetatenilor sau ale consiliilor locale din zonă, fiind folosite pentru păşunat. Potenţialul din punct de vedere al biodiversităţii este in general ridicat. In cazul păşunilor cu aspect împădurit (prezenţa arbuştilor şi a pâlcurilor de arbori) se constata un potenţial ridicat pentru fauna de nevertebrate, păsări şi chiroptere (lilieci).

Habitatele acvatice

Sunt constituite din bazinele hidrografice ale râului Ozana şi ale pâraielor Secu, Nemţişor şi Cracău.
Modul de alimentare al apelor este pluvio-nival moderat şi izvoare subterane cu debit relativ redus.
Debitul înregistrează variaţii mari, în funcţie de anotimp şi cantitatea de precipitaţii.
În cursurile inferioare albiile se lărgesc dând naştere luncilor cu vegetaţie specifică.

Habitatele acvatice sunt constituite din :

• pâraie având albia de curgere constituită dintr-un substrat stâncos;
• iazuri: în cadrul Rezervaţiei „Dragoş Vodă”, zona Chitele, M-rea Neamţ;
• zone mlăştinoase: în zona M-rea Neamţ, valea Secului.

Principalele tipuri de peisaje existente în aria Parcului Natural Vânători Neamţ şi împrejurimi sunt :

Zona forestieră a munţilor şi dealurilor înalte.

Determină trăsătura caracteristică , cu suprafeţe întinse acoperite cu păduri administrate în regimul codrului (păduri cu regenerare prin sămânţă şi conduse până la vârste înaintate).
Pădurile domină în mod detaşat peisajul din cadrul Parcului Natural Vânători Neamţ. Alcătuite din arborete pure sau de amestec de brad, molid şi fag realizează prin aspectul mozaicat al culorii coronamentului un caleidoscop veritabil, de la verdele închis al răşinoaselor întrepătruns cu verdele crud al pădurilor de foioase, specific sezonului de vegetaţie, la galbenul şi roşul brun specific sezonului autumnal. Privită din interior, pădurea impresionează prin arborii înalţi, zvelţi, având corona concentrată spre vârf; prezenţa poienilor din interiorul pădurilor şi a ochiurilor deschise pentru regenerare, în care prezenţa covorului vegetal şi a arbuştilor este mai bogată, contrastează cu uniformitatea din interiorul pădurii. Zonele de lizieră, ca şi cele de contact între două tipuri de habitate, determină o notă aparte prin concentrarea de specii existente, atât sub raportul vegetaţiei cât şi a faunei.

Păşuni şi poieni

În general acestea se constituie în proprietăţi ale comunelor din zonă fiind folosite pentru păşunat şi sunt situate spre culmile versanţilor ce delimitează văile; pe alocuri este prezentă vegetaţia forestieră sub forma unor arbori izolaţi sau grupuri răzleţe.

Prezenţa lor nu este remarcată din afara parcului care este delimitat de o vegetaţie forestieră abundentă. Cu aspectul unor pete de un verde mai deschis ce se intercalează cu verdele crud al pădurilor de răşinoase, determină un mozaic coloristic ce se suprapune peste ansamblul văilor largi cu versanţi abrupţi şi culmi domoale. Pe alocuri, pot fi întâlnite stâne, păstoritul făcând parte din ocupaţiile tradiţionale încă practicate zonă.

Văile pâraielor

Sunt caracteristice văile largi, plate, delimitate de versanţi abrupţi acoperiţi cu vegetaţie forestieră. Luncile pâraielor sunt largi, cu terase inundabile constituite în păşuni şi fâneţe, precum şi vegetaţie forestieră :anin, plop, salcie, răchită.
Aşezările din zonă sunt situate de-a lungul drumurilor ce străbat văile de la obârşia apelor şi până la vărsare. Tot în lungul acestor văi sunt situate şi mănăstirile din zonă.

Peisaje mănăstireşti

Constituite din mănăstirile împrejmuite cu garduri sau ziduri, datând din secolul XV-XVII, adăpostind comunităţile monahale de călugări şi maici. Sunt caracteristice turlele înalte, coloanele din piatră şi lemn, clădirile cu balcoane largi şi împrejmuirile din gard de lemn.

Sursa: http://www.vanatoripark.ro/biodiversitate/habitate-peisaje-caracteristice-si-ecosisteme