Romanian Turism Asta-i Romania ta!
Iezerele cindrelului- Sibiu
Primele cercetări ştiinţifice desfăşurate în zona glaciară de sub vârfurile Cindrel-Frumoasa datează din secolul al XVIII-lea, iar intâile publicaţii în care s-au făcut referiri la flora din această zonă au apărut în anii 1846 şi 1877. Regimul de rezervaţie naturală pentru Iezerele Cindrelului a fost stabilit încă din anul 1961, iniţial suprafaţa protejată fiind de 450,5 ha. De abia în 2004 custura înaltă care desparte cele două căldări glaciare (ale Iezerului Mare de Iezerul Mic) cunoscută sub denumirea de “Muchia lui Priboi” a fost inclusă şi ea în rezervaţie, astfel că suprafaţa totală a rezervaţiei a ajuns la 609, 6 ha.
În anul 2000 au fost executate lucrări complexe de marcare a limitelor arealului protejat, în scopul informării şi educării celor care parcurg sau frecventează respectiva zonă. Este singura rezervaţie din judeţul Sibiu marcată şi dotată cu înscrisuri conform uzanţelor europene, prin piloni, borne, tabele toponimice, hărţi, indicatoare, totul fiind realizat graţie muncii voluntare a 30 de studenţi sibieni. Din suprafaţa de aproape 900 km2 ai munţilor Cindrel, doar pe versantul nordic al culmii sale principale Şerbota-Cindrel, la marginea nivelului de netezire Borăscu au fost sculptate căldări glaciare. Este vorba de căldarea Gropota, Iezerul Mic, Iezerul Mare şi Iujbea. Gropota este o căldare asimetrică orientată nord-vest, barată la 1700 m de o morenă frontală.
Iezerul Mic prezintă un circ glaciar complex, pe marginea căruia apar câteva căldări mici şi puţin evoluate, marginea exterioară fiind marcată de un prag glaciar în spatele căruia se află lacul. Iezerul Mare, cel mai profund circ glaciar din acest masiv, şi-a dezvoltat căldarea glaciară pe direcţia nord-est sub platoul somital dintre Vf. Cindrel şi Vf. Frumoasa.
Căldarea Iujbea este marcată la est de Vf. Cindrel doar de resturile unei morene de fund şi a alteia laterale.
Rezervaţia Naturală “Iezerele Cindrelului”deţine două ample şi spectaculoase circuri şi văi glaciare, cu toate atributele caracteristice acestui tip de relief:căldări cu pereţi abrupţi şi stâncoşi, văi în formă de “U”, morene, panta amplă a scurgerii gheţarului, etc. Întregul ansamblu se desfăşoară din marginea platoului, dintre vârfurile Cindrel-Frumoasa, sub care se dezvoltă pereţi abrupţi de peste 2200 m spre nord, găzduind la baza pereţilor Iezerul Mare (cotă absolută 1999 m) şi Iezerul Mic (1946 m) . Suprafaţa Iezerului Mare este de 3 ha, iar adâncimea maxima 13, 3 m. Forma aproape ovală a lacului măsoară 320 m în lungime şi 189 în lăţime, fiind desfăşurată sub abruptul peretului sud-vestic al căldării. Zona în care se scurge apa lacului-orientată nord-est-mult îngustată, este acoperită de un masiv de jneapăn de 360 ha din suprafaţa rezervaţiei. Iezerul Mic, cu forma sa aproape dreptunghiulară, măsoară doar 80 m lungime, 58 m lăţime şi are doar 1, 7 m adâncime maximă. Şi în căldarea acestuia, masivul abundent de jneapăn acoperă zona de vărsare, până la limita superioară a pădurii de conifere.
Cele două iezere sunt singurele lacuri glaciare din masivul Cindrel. Numeroasele plante şi asociaţii vegetale tapetează pereţii abrupţi şi stâncoşi ai celor două căldări glaciare, fiind întâlnite peste 40 de specii briofite, talofite şi muşchi. Vegetaţia lemnoasă este dominată de jneapăn, ienupăr, bujor de munte, iar flora ierboasă de graminee şi sporadic zâmbru. Lumea animală este şi ea bine reprezentată fiind prezente în perimetrul rezervaţiei 29 de specii de păsări (între care prundăraşul de munte) şi animale precum capra neagră, ursul, lupul, vulpea, jderul.
